1. O, Ioan si Petru, fratii inimii mele, fiii mamei mele, cunoscatorii unicei mele iubiri, m-ati uitat si voi oare intr-atat de mult, incat sa nu va mai amintiti de ni-mic? 2. Ati uitat ce imbarbatati erati in lucrarea voastra sfanta cand ma vedeati in jurul vostru? 3. Ati uitat, oare, cum, in momentele marilor []1. O, Ioan si Petru, fratii inimii mele, fiii mamei mele, cunoscatorii unicei mele iubiri, m-ati uitat si voi oare intr-atat de mult, incat sa nu va mai amintiti de ni-mic?2. Ati uitat ce imbarbatati erati in lucrarea voastra sfanta cand ma vedeati in jurul vostru?3. Ati uitat, oare, cum, in momentele marilor voastre inspiratii, imi cautati participarea inimii prin ochii si fata mea?4. i cat de fericiti erati voi, vazandu-mi-o intreaga; si la fel si atasamentul meu total pentru ceea ce spuneati voi?5. Cum se poate sa fi uitat chiar si voi de cate ori ati poposit in casa mamei mele?6. De cate ori vi s-au spalat aici picioarele obosite de caile Domnului,7. cum vi s-a odihnit sufletul in asternutul celei mai bucuroase dintre primiri,8. cat de curata era duiosia inimilor care va ingri-jeau,9. cat de sincera era dragostea cu care erati ascul-tati10. si cat de unica va era prietenia gasita si lasata aici?11. Se pot oare uita in viata vreodata asemenea stari?Le-ati putut oare, intr-adevar, uita si voi?12. Atunci de ce stau eu cersind aici, la Poarta Frumoasa si voi puteti trece pe langa mine fara sa va opriti?13. De ce treceti pe langa unde stiti ca stau eu si nici nu va uitati spre durerea singuratatii mele?14. Este oare pacatul meu mai mare...