Pastorala ÎPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos la Nașterea Domnului
Citim, astfel, ca intr-o Sfanta Evanghelie, istoria mantuirii noastre si ne innoim crestineste coborand, in timp, la varsta nevinovatei copilarii fericite in care Domnul ne arata icoana vie a Imparatiei Cerurilor pe pamant: De nu veti fi ca pruncii, nu veti intra in Imparatia Cerurilor.
Incercam sa dam glas inimilor in care Dumnezeu cel mititel intra sa oficieze Liturghia impacarii si a iertarii, a iubirii si a reconcilierii cu noi insine si cu toti semenii nostri!In acestea se arata semnul ceresc asemenea stelei de la Betleem, iar glasurile ingerilor rasuna in toata fiinta noastra ca-ntr-o mare Catedrala cosmica, o extensie a Pesterii de la Nasterea Mantuitorului! In aceasta catedrala a inimilor deschise si bune intra sa ne colinde, in sufletele noastre, Dumnezeu si toti semenii nostri, mai ales cei pe care nu i-am iubit si nu i-am iertat ca pe fratii nostri buni! Acum este clipa reconcilierii!Astfel, asa cum ne arata pe viu si Sfantul Ignatie Teoforul, putem deveni cu totii purtatori de Dumnezeu: Ca venerabila voastra preotime, randuita de Dumnezeu, este asa de unita cu pastorul Episcopul ca si coardele cu chitara. De aceea este cantat (laudat) Iisus Hristos, in unirea voastra si in armonioasa voastra dreptate. Fiecare din voi sa fiti, deci, un cor! i in armonia intelegerii dintre voi, luand melodia lui Dumnezeu, sa cantati, prin Iisus Hristos, cu un glas Tatalui, ca sa va auda si sa va cunoasca prin faptele voastre bune pe care le faceti.
Purtatorii de Dumnezeu, pruncii, tinerii in familiile lor iubite, impreuna cu parintii si bunicii, cu dascalii si prietenii ne introduc in atmosfera calda si senina a Nasterii Mantuitorului, singurul lucru nou sub Soare, temelia si dreptarul innoirii noastre reale, sufletesti si omenesti. Cat de actuale si de binefacatoare sunt, in acest spatiu indumnezeit din inimile noastre, invataturile traite de o tanara, in experienta careia respira toata suflarea crestineasca reunita intr-o autentica familie reconciliata: Pentru mine Craciunul este ceva cu totul si cu totul deosebit, ce are loc iarna, si Dumnezeu nu putea alege un anotimp mai potrivit pentru nasterea Fiului Sau. Nu vi se pare ca atunci cand priviti oceanul imaculat al zapezii, albul nesfarsit va troieneste nu cu nea, ci cu puritate? Mie astfel mi se intampla in fiecare an de Craciun si mi se pare ca Domnul a facut aceasta alegere pentru a ne face mai buni si mai curati sufleteste odata cu trecerea timpului.
Nimic nu se compara cu frumusetea si lumina acestei sarbatori ce ne aminteste ca Domnul Iisus Hristos este pentru noi lumina de speranta, flacara vesnica, cu scopul de a ne incalzi sufletele in iarna vietii .
Minunea Nasterii este cel mai bun lucru care ni se putea intampla noua, oamenilor, si nu in fiecare an ar trebui sa ne aratam recunostinta, ci in fiecare clipa ce trece ca o bataie din palme, ca o falfaire de aripi!De fiecare Craciun, la bradul impodobit, aud acel verde etern cum imi spune: Ai postit, Valentina? , Cate fapte bune ai facut anul acesta? . Iar eu nu pot sa-i raspund si incep a canta colinde. Colinde , un cantec pe care doar daca il pronunti, o melodie dulce inunda sufletul tau si in fata apare salasul intunecat al Betleemului, dar mai luminat decat orice loc de pe pamant, cu ieslea de paie, iar in ea Pruncul ce va mantui lumea! Eu nu i-as darui aur, caci nu am, ci L-as primi in inima mea, unde L-as incalzi cu sufletul si L-as pastra pentru totdeauna acolo.
Binecredinciosi crestini,Iata de ce in acest cuvant pastoral incercam sa deslusim impreuna marea binefacere a Nasterii Mantuitorului pentru vindecarea noastra interioara de suferintele ce le produc insingurarea, tristetea, frica si nemultumirile de fiecare zi din viata noastra, traita deseori fara Dumnezeu si fara fratele nostru! Tot omul de aici si de pretutindeni este si ar trebui sa fie fratele nostru!Crezul Sfintei noastre Biserici ne invata pe toti motivul inomenirii Fiului lui Dumnezeu: () pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire S-a pogorat din ceruri si S-a facut om.
Acest mare Adevar, cu A mare, se traduce in intelesul nostru omenesc prin marea iubire a lui Dumnezeu pentru noi, oamenii. Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica . Mai mult, Dumnezeu ne-a oferit, prin Intruparea Fiului Sau de la Duhul Sfant si din Sfanta Fecioara Maria, darul comuniunii, spre a-i aduce la Sine pe oameni, ca pe proprii Sai fii! Ca sa aiba Dumnezeu pe pamant pe fiii Sai, oamenii, tot atat de apropiati si tot atat de buni la suflet si la inima ca si pe Iisus Hristos Domnul Cel Iubitor de oameni, indelung-Rabdator si mult-Milostiv!Aceasta stare noua este cea fireasca! Este cea normala! Este cea adevarata! Urcusul omului de la decaderea spiritual si moral-umana la actul sfant al iertarii si al iubirii aproapelui prin fapta milostiva este scopul intruparii Fiului lui Dumnezeu.
El este prototipul, modelul nostru de urmat. El a primit trupul nostru omenesc, slabit si neputincios, pe care, l-a unit cu firea Sa dumnezeiasca, devenind Dumnezeu si Omul! Omenescul pe care l-a primit Fiul lui Dumnezeu din Preacurata Fecioara Maria a fost fara de pacat. A luat din firea noastra omeneasca doar durerile si neputintele noastre nevinovate. Prin jertfa Sa de pe Sfanta Cruce a sfaramat puterile intunericului si ne-a iertat de...