Gânduri la pragul dintre ani Sau: cu cine umblăm?
Motto: Dupa nasterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai vazut, pentru ca l-a luat Dumnezeu (FC 6, 22. 24). Cu adevarat, viata noastra e o calatorie intre leagan si mormant. O data cu venirea noastra pe lume, ne trezim in leagan []Motto: Dupa nasterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai vazut, pentru ca l-a luat Dumnezeu (FC 6, 22. 24).
Cu adevarat, viata noastra e o calatorie intre leagan si mormant. O data cu venirea noastra pe lume, ne trezim in leagan si cu foaia de parcurs. Pe aceasta, data pornirii ziua de nastere e indicata, dar data ajungerii in celalalt leagan (sicriul) nu e trecuta decat atunci cand Dumnezeu, Facatorul nostru, ne hotaraste sfarsitul. Nu ne-ar folosi la nimic s-o stim dinainte.
Asadar, spatiul acesta dintre leagan si mormant e traseul mantuirii sau al pierzarii noastre vesnice. Depinde numai de alegerea noastra, cu cine umblam in aceasta calatorie, cine este prietenul nostru de drum: Iisus Hristos sau Mamona? In bratele cui cadem la sfarsitul voiajului nostru? Copacul incotro cade, acolo ramane. Cadem in bratele Donmului, acolo ramanem. Ne va prinde solul mortii in rugaciune, in implinirea faptelor bune, cu Domnul vom ramane pentru vesnicie. Ne prinde insa acest sol al mortii facand raul, traind in betie, in desfranare sau in tot felul de alte faradelegi, atunci vom ramane pentru vesnicie in ghearele diavolului. Caci imaratia lui Dumnezeu sau cea a diavolului pe pamant incepe. Iar alegerea ne apartine numai nouaFiecare an al nostru este o treapta in aceasta drumetie spre vesnicie. Iar Ia urcusul pe fiecare treapta e necesar sa facem un sever examen de constiinta, spre a vedea cine este cel pe care l-am ales pentru treapta urmatoare. Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani. Si-a incheiat calatoria lui pasind in Imparatia Prietenului pe care si L-a ales. Noi, oare, cu cine am umblat in anul care a trecut? Cat am fost de-ai lui Dumnezeu? Sa ne intrebam acum, cand intoarcem ultima fila din calendarul anului 2004. Sa ne intrebam nu cat suntem de multumiti de noi insine, ci cat de multumit este Dumnezeu de partasia noastra cu El. Ne-am situat noi pe linia de interese a lui Dumnezeu in toate cele cate s-au intamplat in viata noastra in decursul anului pe care l-am incheiat? Ne-am invatat noi, oare, sa ne socotim bine zilele, ca sa dobandim intelepciunea lui Dumnezeu? (cf. Ps 89, 12). Fiecare le-am socotit de pe pozitia noastra de interese pamantesti. Tanarul socoteste zilele si ceasurile pe care le mai are pana la intalnirea cu fiinta iubita; omul de afaceri tine la socoteala zilelor cand isi va incasa banii investiti intr-o afacere foarte importanta...
Cu adevarat, viata noastra e o calatorie intre leagan si mormant. O data cu venirea noastra pe lume, ne trezim in leagan si cu foaia de parcurs. Pe aceasta, data pornirii ziua de nastere e indicata, dar data ajungerii in celalalt leagan (sicriul) nu e trecuta decat atunci cand Dumnezeu, Facatorul nostru, ne hotaraste sfarsitul. Nu ne-ar folosi la nimic s-o stim dinainte.
Asadar, spatiul acesta dintre leagan si mormant e traseul mantuirii sau al pierzarii noastre vesnice. Depinde numai de alegerea noastra, cu cine umblam in aceasta calatorie, cine este prietenul nostru de drum: Iisus Hristos sau Mamona? In bratele cui cadem la sfarsitul voiajului nostru? Copacul incotro cade, acolo ramane. Cadem in bratele Donmului, acolo ramanem. Ne va prinde solul mortii in rugaciune, in implinirea faptelor bune, cu Domnul vom ramane pentru vesnicie. Ne prinde insa acest sol al mortii facand raul, traind in betie, in desfranare sau in tot felul de alte faradelegi, atunci vom ramane pentru vesnicie in ghearele diavolului. Caci imaratia lui Dumnezeu sau cea a diavolului pe pamant incepe. Iar alegerea ne apartine numai nouaFiecare an al nostru este o treapta in aceasta drumetie spre vesnicie. Iar Ia urcusul pe fiecare treapta e necesar sa facem un sever examen de constiinta, spre a vedea cine este cel pe care l-am ales pentru treapta urmatoare. Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani. Si-a incheiat calatoria lui pasind in Imparatia Prietenului pe care si L-a ales. Noi, oare, cu cine am umblat in anul care a trecut? Cat am fost de-ai lui Dumnezeu? Sa ne intrebam acum, cand intoarcem ultima fila din calendarul anului 2004. Sa ne intrebam nu cat suntem de multumiti de noi insine, ci cat de multumit este Dumnezeu de partasia noastra cu El. Ne-am situat noi pe linia de interese a lui Dumnezeu in toate cele cate s-au intamplat in viata noastra in decursul anului pe care l-am incheiat? Ne-am invatat noi, oare, sa ne socotim bine zilele, ca sa dobandim intelepciunea lui Dumnezeu? (cf. Ps 89, 12). Fiecare le-am socotit de pe pozitia noastra de interese pamantesti. Tanarul socoteste zilele si ceasurile pe care le mai are pana la intalnirea cu fiinta iubita; omul de afaceri tine la socoteala zilelor cand isi va incasa banii investiti intr-o afacere foarte importanta...
