Stăm iarăşi în pragul Anului Nou.
Viata noastra s-a asemanat cu multe cele: cu apa ce curge, cu iarba ce se usuca, cu ceasul, cu timpul Dar dintre toate asemanarile, cea mai potrivita este parca asemanarea cu calatoria. Viata noastra este o calatorie. Calatorim cu totii pe drumul cel mare al vietii. Tineri, batrani, saraci, bogati, carturari, plugari, calatorim cu totii fara ragaz si fara popas. Trecem cu totii dintr-un an intr-altui. Ne uitam inapoia noastra si vedem hotarul anilor pe care i-am trecut. Ne gandim la greutatile pe care le-am biruit. Ne uitam si ina intea noastra, dar inainte nu vedem nimic. Nu stim pe ce pasim.
Calatoria vietii isi are o lege deosebita a ei. Cand poate nici nu ne gandim, se iveste in dru mul nostru o piedeca, o oprire, o poticnire Nu este mare aceasta piedeca. Este o mica groapa larga de un metru si adanca de doi. Dar orice am face, orice am ispravi, peste piedeca asta nu putem trece. N-o putem nici inconjura, nici sari peste ea. Am trecut peste multe greutati, dar peste asta nu putem trece.
Ea strica toate planurile si toate socotelile noastre. Saraci, bo gati tineri, batrani, imparati, cersetori cu totii cadem si ne rasturnam in ea. Ea ne doboara fara crutare. In virtutea poruncii: Plata pacatului este moartea (Rom 6, 23), toti am pacatuit, toti trebuie sa murim. Mormantul ne pri meste cu cuvintele Domnului: Din pamant esti si in pamant te vei intoarce .
Dar viata si calatoria noastra nu se gata cu groapa din ograda bisericii. Am fi de de plans de s-ar gata cu atat. Am fi in rand cu dobitoacele. Ne-am naste cu ele, am trai si ne am preface tarana. Viata noastra trece si dincolo de mor mant.
Ascultati ce zice Ap. Pavel: Este randuit oamenilor o data sa moara, iar dupa aceea vine ju decata . In aceste cuvinte este pus tot rostul vietii noastre. Auziti! Dupa moarte vine judecata vine binecuvantarea sau osanda. Toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa fapta sa (II Cor 5, 10).
Moartea corpului nu are insemnatatea ce i-o dau oamenii. Ea este numai o solie ce vine sa ne treaca intr-o alta viata. Moartea vine sa ne treaca la fericire sau osanda, asa dupa cum au fost si faptele si viata noastra. La groapa din cimitir, moartea ne asteapta insotita de doi argati: ingerul Domnului si inge rul iadului trimisul cerului si trimisul iadului (asa cum se vede in chipul de mai jos). Ea ne da in seama unuia sau a ce luilalt, asa dupa cum au fost purtarile si viata noastra. i a fost, cand a murit saracul Lazar, a fost dus de ingeri in sanul lui Avram , iar pe bogatul, ingerii cei rai l-au dus in iad (Lc 16). Fratele meu, ia seama, unuia din acestia doi ne va da si pe noi moartea, Sta in voia noastra sa alegem pe unul sau pe celalalt, prin viata si pur tarile noastre.
Fratele meu! Stam in pragul Anului Nou. Sa folosim acest prilej nu...