VREDNIC DE ÎNCREDERE
Multumesc Domnului nostru Iisus Hristos, Care m-a intarit si m a socotit vrednic de incredere, si m-a pus in slujba Lui! (I Tim 1, 12). Iata strigatul plin de recunostinta prin care, poate cel mai vrednic lucrator al lui Hristos, din toate timpurile, a aratat ca increderea lui Dumnezeu este cea dintai conditie a unui []Multumesc Domnului nostru Iisus Hristos, Care m-a intarit si m a socotit vrednic de incredere, si m-a pus in slujba Lui! (I Tim 1, 12).
Iata strigatul plin de recunostinta prin care, poate cel mai vrednic lucrator al lui Hristos, din toate timpurile, a aratat ca increderea lui Dumnezeu este cea dintai conditie a unui adevarat slujitor al Sau.
In Hristos, fiecare dintre ai Sai se poate increde in orice vreme, pentru ca El totdeauna i-a indeplinit toate fagaduintele Sale fata de fiecare dintre ei.
Dar Hristos nu Se poate increde cu adevarat decat in putini slujitori ai Sai. Pentru ca prea putini isi dovedesc in orice vreme si in orice imprejurare credinciosia fata de El. Caci numai acela care este, mai intai, vrednic de incredere la Hristos poate ajunge sa fie vrednic de crezare si la oameni (I Cor 7, 25).
Odata, un stapan dorea sa-si gaseasca printre supusii sai un slujitor vrednic, caruia sa-i poata incredinta cele mai scumpe avutii ale sale, precum si indeplinirea unor lucrari care cereau o mare vrednicie.
Dupa ce i-a chemat la sine pe unii din cei care i se parea ca ar putea fi mai potriviti pentru ceea ce dorea el, stapanul i-a pus la incercare.
Intai le-a dat fiecaruia sa faca unele lucrari care pa-reau cam fara noima, spre a vedea daca slujitorul le indeplineste dupa porunca stapanului sau dupa capul sau.
Apoi le-a asezat in cale diferite piedici, ca sa le vada curajul si dragostea.
Dupa aceea a lasat ici-colo cate un ban de aur sau cate un lucru de pret, ca si cum ar fi fost uitate sau pier-dute, spre a vedea curatia cugetului lor.
Dintre toti insa, numai unul singur s-a dovedit cu adevarat vrednic. Acela care a facut intocmai cum ii poruncise stapanul, fara a adauga sau a scadea nimic.
Care nu s-a dat in laturi de la nici o primejdie si jertfa. i care a pretuit cugetul curat si mainile curate mai mult ca orice avere.
O, cu cata bucurie l-a imbratisat stapanul sau! i cu cata incredere i-a dat el pe mana totul!Oare Dumnezeu sa incredinteze El cu mai putina grija bogatiile Sale cuiva?Oare Vistiernicul Bunatatilor, Duhul Sfant, sa dea El pe mana cuiva darurile harului Sau cu mai putina alegere?Oare lui Hristos Care, cu Pretul Sangelui Sau Sfant, i-a rascumparat un popor sfant care sa fie al Lui, plin de ravna pentru fapte bune, o turma care sa-L urmeze pe El cu dragoste ascultatoare oriunde si o lucrare, o mostenire sfanta a Lui sa-I pese mai putin cui...
Iata strigatul plin de recunostinta prin care, poate cel mai vrednic lucrator al lui Hristos, din toate timpurile, a aratat ca increderea lui Dumnezeu este cea dintai conditie a unui adevarat slujitor al Sau.
In Hristos, fiecare dintre ai Sai se poate increde in orice vreme, pentru ca El totdeauna i-a indeplinit toate fagaduintele Sale fata de fiecare dintre ei.
Dar Hristos nu Se poate increde cu adevarat decat in putini slujitori ai Sai. Pentru ca prea putini isi dovedesc in orice vreme si in orice imprejurare credinciosia fata de El. Caci numai acela care este, mai intai, vrednic de incredere la Hristos poate ajunge sa fie vrednic de crezare si la oameni (I Cor 7, 25).
Odata, un stapan dorea sa-si gaseasca printre supusii sai un slujitor vrednic, caruia sa-i poata incredinta cele mai scumpe avutii ale sale, precum si indeplinirea unor lucrari care cereau o mare vrednicie.
Dupa ce i-a chemat la sine pe unii din cei care i se parea ca ar putea fi mai potriviti pentru ceea ce dorea el, stapanul i-a pus la incercare.
Intai le-a dat fiecaruia sa faca unele lucrari care pa-reau cam fara noima, spre a vedea daca slujitorul le indeplineste dupa porunca stapanului sau dupa capul sau.
Apoi le-a asezat in cale diferite piedici, ca sa le vada curajul si dragostea.
Dupa aceea a lasat ici-colo cate un ban de aur sau cate un lucru de pret, ca si cum ar fi fost uitate sau pier-dute, spre a vedea curatia cugetului lor.
Dintre toti insa, numai unul singur s-a dovedit cu adevarat vrednic. Acela care a facut intocmai cum ii poruncise stapanul, fara a adauga sau a scadea nimic.
Care nu s-a dat in laturi de la nici o primejdie si jertfa. i care a pretuit cugetul curat si mainile curate mai mult ca orice avere.
O, cu cata bucurie l-a imbratisat stapanul sau! i cu cata incredere i-a dat el pe mana totul!Oare Dumnezeu sa incredinteze El cu mai putina grija bogatiile Sale cuiva?Oare Vistiernicul Bunatatilor, Duhul Sfant, sa dea El pe mana cuiva darurile harului Sau cu mai putina alegere?Oare lui Hristos Care, cu Pretul Sangelui Sau Sfant, i-a rascumparat un popor sfant care sa fie al Lui, plin de ravna pentru fapte bune, o turma care sa-L urmeze pe El cu dragoste ascultatoare oriunde si o lucrare, o mostenire sfanta a Lui sa-I pese mai putin cui...
