Zilele acestea am recitit o carte pe care o citisem demult, anume cartea despre Avram Iancu a lui Silviu Dragomir, mare istoric, cel care a scris si Istoria dezrobirii religioase a romanilor ortodocsi din Ardeal. Cartea aceasta despre Avram Iancu a fost reeditata si, primind-o in dar, am recitit-o. Printre altele, am citit cum se []Zilele acestea am recitit o carte pe care o citisem demult, anume cartea despre Avram Iancu a lui Silviu Dragomir, mare istoric, cel care a scris si Istoria dezrobirii religioase a romanilor ortodocsi din Ardeal. Cartea aceasta despre Avram Iancu a fost reeditata si, primind-o in dar, am recitit-o. Printre altele, am citit cum se anuntau motii unii pe altii cand veneau dusmanii: aprindeau focuri pe varfuri de munti si astfel vestea se raspandea cu repeziciune si puteau sa se pregateasca a-i intampina pe vrajmasi. i de aceea victoriile lui Iancu, neasteptate si de necrezut, au cutremurat Europa acelor vremuri, prin anii 1848-1849.

M-am gandit atunci cat de minunat este cand si fratii ostasi aprind focurile pe munti. Suntem pe un munte, aproape de varful cel mai inalt din Moldova si e minunat ca Duhul Sfant a aprins focul in ziua aceasta si in aceasta seara. i cand se aprind focurile si vestesc de pe un munte pe altul, lumea intreaga este luminata si cucerita.

Mi-am adus aminte si de o alta intamplare, despre care vorbeste Homer: atunci cand elenii au castigat razboiul din Troia vestea a ajuns foarte repede din Troia, de pe tarmul nord-vestic al Asiei Mici, pana in Grecia, in Atena. Tot asa, cu focuri. Foc de pe un varf de munte pe altul. Acesta era sistemul de comunicare pe atunci. Foarte repede, vestea cuceririi cetatii Troia a ajuns intr-o seara, de la mai multe sute de kilometri, in Atena, la curtea regelui Agamemnon. Asa este si Oastea Domnului astazi. Oastea Domnului, pornind din Romania, e prezenta...