Ca sa aleaga cineva bine trebuie sa fie inzestrat de Duhul Domnului cu intelepciune divina, nu cu o intelepciune distanta, marinimoasa chiar, ci, mai ales, cu puterea discernamantului, ca sa deosebeasca chemarile mincinoase ale lumii nelegiute si tentatiile care inclina spre ele, chiar daca par nevinovate, satisfacatoare, bune de indulcit firea, omenescul. Numai intelepciunea care []Ca sa aleaga cineva bine trebuie sa fie inzestrat de Duhul Domnului cu intelepciune divina, nu cu o intelepciune distanta, marinimoasa chiar, ci, mai ales, cu puterea discernamantului, ca sa deosebeasca chemarile mincinoase ale lumii nelegiute si tentatiile care inclina spre ele, chiar daca par nevinovate, satisfacatoare, bune de indulcit firea, omenescul.

Numai intelepciunea care vine de Sus (cf. Iac. 3, 17-18 ) este in masura sa ne dea harul biruintei, in lupta cu eul nostru, cu glasurile care ne cheama staruitor, cu tot ceea ce vine din afara zestrei divine din noi.

Caderea omului in pacat nu l-a dezbracat si de vointa libera de a-si alege singur soarta sa, viitorul sau, dar il obliga la judecata si osanda vesnica daca nu asculta de Evanghelia Domnului Iisus, daca nu se pocaieste si nu se induhovniceste (cf. Fapte 17, 30-31; Evr. 12, 1-3). O data cu venirea Sa in lume, Domnul Iisus Hristos, in Jertfa Sa ispasitoare, ne imbie mesajul de iertare al Tatalui Ceresc: Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci vrea intoarcerea lui de pe calea pierzarii spre Lumina Adevarului si sa fie viu (cf. Efes. 5, 14). Ni s-a facut cunoscut ce este bine si ce este rau (cf. Mica 6, 8) si suntem liberi sa alegem: viata sau moartea; umblarea in lumina sau in intuneric; a face voia lui Dumnezeu sau a diavolului. Ramanand pasivi, nu vom fi absolviti de pedeapsa si...