O SCRISOARE DE CRĂCIUN
a fratelui Traian Dorz, trimisa unor frati care l-au colindat Slavit sa fie Domnul! Preaiubitii mei frati si surori! Bucuria cereasca din Noaptea Nasterii Mantuitorului nostru preaiubit, ma rog Domnului si Dumnezeului nostru sa v-o daruiasca si sa v-o pastreze pe totdeauna in inimile si in familiile fiecaruia si ale tuturor! Va scriu cu ochii []a fratelui Traian Dorz, trimisa unor frati care l-au colindatSlavit sa fie Domnul!Preaiubitii mei frati si surori!Bucuria cereasca din Noaptea Nasterii Mantuitorului nostru preaiubit, ma rog Domnului si Dumnezeului nostru sa v-o daruiasca si sa v-o pastreze pe totdeauna in inimile si in familiile fiecaruia si ale tuturor!Va scriu cu ochii scaldati in lacrimi si cu inima inca plina de marea si sfanta bucurie neasteptata pe care mi-ati facut-o prin osteneala dragostei aratate in seara de Ajun. Bucuria a fost atat de mare pentru ca era atat de neasteptata pentru mine. De aceea va multumesc nespus de mult, in Numele dulcelui nostru Mantuitor Iisus Hristos, Care singurul a putut aduce, la prima Sarbatoare a Nasterii Lui si la fiecare sarbatoare a Nasterii Sale de atunci si pana astazi, pacea si infratirea adevarata si dulce si in noi, si intre noi.
Aceasta a fost si o confirmare a adevarului pe care l-am scris si l-am marturisit toata viata, pentru care am muncit, am luptat si am suferit, dupa cum am zis candva:Zburati, cantari,in departari,spre-a lumii-ntregi popoare,inflacaratipe mii de fratispre-o unica lucrare!Apropiati pentru Hristosspre-o unica-nfratire,caci tot ce-i vesnic si frumossta-n pace si-n iubire.
Noi, toti oamenii, ne-am nascut ca sa traim si sa ne bucuram. Numai Mantuitorul nostru Iisus Hristos, El, Cel scump, El S-a nascut ca sa sufere si sa moara. El, grauntele de grau care a murit pentru ca noi sa avem viata, dupa cum este scris: Daca grauntele nu moare, ramane singur; dar daca moare, aduce multa roada . O, daca Domnul nostru Preaiubit n-ar fi primit sa vina si sa moara pentru noi, El ar fi ramas in cer. Ar fi ramas in slava. Dar ar fi ramas singur. Ar fi ramas fara noi. Iar noi am fi ramas pentru totdeauna fara El. In intuneric, in robie, in moarte si in osanda vesnica in care eram dupa cum este scris: Aduceti-va aminte ca in vremea aceea erati fara Hristos, fara drept de cetatenie in Israel, straini de legamintele fagaduintei, fara nadejde si fara Dumnezeu in lume (Ef 2, 12).
Acum da, noi traim; dar traim numai pentru ca El a primit sa vina, sa moara in locul nostru.
Noi ne bucuram; dar ne bucuram numai pentru ca El a primit sa sufere in locul nostru.
Noi suntem fericiti; dar numai pentru ca El a luat asupra Lui toata nefericirea pacatelor noastre.
Noi suntem imbracati in hainele albe ale mantuirii, dar numai pentru ca El a primit sa stea gol in iesle si gol pe Cruce, pentru ca noua sa nu ni se mai vada niciodata goliciunea pacatelor noastre.
Noi suntem pusi intr-o stare de cinste; dar numai pentru ca El a primit sa fie pus intr-o stare de ocara si de rusine pentru noi.
O, daca Dulcele Iisus n-ar fi primit toate acestea, El, asupra Lui, din dragoste pentru noi, oare unde am fi noi acum? Am fi in iadul si-n osanda vesnica, pe vecii vecilor fara nici o nadejde.
De aceea se cuvine sa nu putem uita niciodata si nici unul dintre noi cat de mult suntem datori fata de Tatal Ceresc, Care ne-a iubit atat de mult, incat pe singurul Sau Fiu L-a dat pentru lumea aceasta, ca oricine va crede in El, primind Jertfa Lui, sa nu moara, ci sa aiba viata vesnica (In 3, 16). i de aceea se cuvine sa nu putem uita niciodata si nici unul dintre noi cat de mult a suferit dulcele nostru Mantuitor Iisus pentru rascumpararea noastra, a fiecaruia si a tuturor, asa cum spune Sfantul Pavel cand zice: Domnul sa va indrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu si spre rabdarea lui Hristos (II Tes 3, 5).
In noaptea de Craciun, citind si ascultand Sfantul Cuvant al Evangheliei, multe ganduri ne coplesesc inima noastra. Sarbatoarea Nasterii Domnului este mai intai o sarbatoare a bucuriei pentru toate popoarele pamantului. Pentru ca ea incepe cu Vestea Buna a venirii Mantuitorului, adusa de marele inger Gavril celei mai nevinovate fiinte de pe pamant, Sfanta Fecioara Maria, pe care Domnul Dumnezeu a ales-o ca pe vasul sfintit si folositor Stapanului, precum scrie la II Timotei 2, 21; singura care a fost gasita in stare sa fie folosita pentru aceasta mare si dumnezeiasca lucrare de mantuire a intregii lumi.
Apoi sarbatoarea Nasterii Domnului este o sarbatoare a bucuriei pentru multimea ingerilor nevinovati, care cantau Osana! in noaptea asta, strigand tuturor oamenilor: Bucurati-va, ca vi S-a nascut Mantuitorul! . Asta era bucuria si este bucuria celor curati cu inima, care canta laude pentru Domnul.
Apoi este o sarbatoare a bucuriei pentru toti pastorii care stateau si stau de straja, pazindu-si turmele lor. Asta era si este bucuria acelora care vegheaza si se roaga asteptand pe Domnul si veghind asupra celor iubiti ai lor.
Apoi este o sarbatoare a bucuriei pentru magii care au lasat totul si au plecat pe urmele lui Iisus. Asta este bucuria celor care ostenesc si alearga pentru Domnul.
Apoi a fost o sarbatoare a bucuriei pentru toti cei ce primisera pe Maica Domnului ca sa-L nasca pe Mantuitorul la ei, vazand toate minunile care se petreceau in noaptea aceea. Asta este bucuria tuturor acelora care L-au primit pe Domnul Iisus in casele si in inimile lor.
Numai pentru Tatal ceresc, nasterea Fiului Sau era un prilej de durere. Pentru ca El stia unde i-a trimis pe Fiul Sau Preaiubit. i stia ce va trebui El sa sufere pentru lumea cea pierduta dupa care venea El s-o mantuiasca. Ingerasii cei nevinovati cantau ca venirea Domnului va fi o mare bucurie pentru tot norodul. Dar Tatal stia cat de mult se va tulbura Irod si tot Ierusalimul impreuna cu el cand vor auzi de la magi ca S-a nascut Fiul Sfant. i ca, in loc sa I se inchine, ei vor cauta Pruncul ca sa-L omoare. De aceea, in sarbatoarea bucuriei tuturor, inima Tatalui suferea.
Apoi Fiul lui Dumnezeu, Copilul Sfant care Se nastea ca sa aduca tuturor sarbatoarea bucuriei, El Insusi, in aceasta sarbatoare, tremura pe paiele reci, in ieslea si-n mirosul greu al unui grajd murdar ca orice grajd de animale, infasat doar intr-un scutecel subtire. Incalzit fiind numai de sanul iubitor si dulce al unei tinere Mame si Fecioare care, ea insasi fiind saraca, trebuie sa fi fost foarte subtire imbracata. Aceasta se vede si din faptul ca n-a avut nici bani multi, ca sa poata plati un adapost intr-o casa, nici o infatisare mandra, pentru ca oamenii sa fie gata, vazand-o, sa-i deschida casele cu graba si cu respect, cum fac oamenii, de obicei, atunci cand vin cei bogati.
Pentru Maica Sfanta, Sarbatoarea Nasterii era o noapte in care suferea nu numai durerile nasterii, ci si durerea umilintei de a naste intr-un grajd; durerea suferintei pentru Copilasul ei, Care Se nastea in aceasta umilinta. Ea, care stia ce Fiu este Acela pe care Il naste ea Apoi durerea presimtirilor grele care apasa totdeauna pe inima unei mame; a unei mame sfinte, al carei Fiu va trebui sa fie adus jertfa, dupa cum i-a spus ingerul Gavril si dupa cum ii va spune curand batranul Simeon, cand ii va zice: Inima ta va fi strapunsa de o sabie, pentru ca sa se descoperi gandurile multora (Lc 2, 35).
Se cuvine deci sa ne gandim, in sarbatoarea bucuriei noastre, la dragostea, la rabdarea si la jertfa acelora care au suferit pentru ca noi sa ne bucuram. La dragostea Tatalui, la rabdarea Fiului si la suferinta Fecioarei Maria, Mama Domnului Iisus.
In Sarbatoarea Nasterii Domnului Iisus se vorbeste mult despre ingeri, despre pastori si despre magi, pentru ca sa vedem si sa dorim frumoasa curatie a ingerilor, frumoasa credinta a pastorilor si frumoasa osteneala a magilor. Toate aceste virtuti sfinte ne spun noua si ne invata pe noi sa le dorim si sa ne rugam sa le avem intocmai ca ei. Pentru ca numai asa vom fi si noi vrednici sa-L aflam pe Domnul Iisus si sa ne impartasim de mantuirea Lui.
Dar se vorbeste prea putin despre nadejdea si asteptarea batranilor Simeon si Ana, care au fost si ei langa Domnul Iisus si s-au bucurat si ei de El indata dupa nasterea Lui. Despre acesti oameni binecuvantati se spune foarte putin in Cuvantul Sfant, la Evanghelia dupa Luca, capitolul 2. Dar o veche traditie spune ca batranul Simeon si credincioasa Ana duceau o viata sfanta, in asteptarea Domnului. Viata acestor oameni ne invata ca oricine Il asteapta pe Iisus trebuie neaparat sa duca o viata sfanta. Duhul Sfant ii promisese lui Simeon...
Aceasta a fost si o confirmare a adevarului pe care l-am scris si l-am marturisit toata viata, pentru care am muncit, am luptat si am suferit, dupa cum am zis candva:Zburati, cantari,in departari,spre-a lumii-ntregi popoare,inflacaratipe mii de fratispre-o unica lucrare!Apropiati pentru Hristosspre-o unica-nfratire,caci tot ce-i vesnic si frumossta-n pace si-n iubire.
Noi, toti oamenii, ne-am nascut ca sa traim si sa ne bucuram. Numai Mantuitorul nostru Iisus Hristos, El, Cel scump, El S-a nascut ca sa sufere si sa moara. El, grauntele de grau care a murit pentru ca noi sa avem viata, dupa cum este scris: Daca grauntele nu moare, ramane singur; dar daca moare, aduce multa roada . O, daca Domnul nostru Preaiubit n-ar fi primit sa vina si sa moara pentru noi, El ar fi ramas in cer. Ar fi ramas in slava. Dar ar fi ramas singur. Ar fi ramas fara noi. Iar noi am fi ramas pentru totdeauna fara El. In intuneric, in robie, in moarte si in osanda vesnica in care eram dupa cum este scris: Aduceti-va aminte ca in vremea aceea erati fara Hristos, fara drept de cetatenie in Israel, straini de legamintele fagaduintei, fara nadejde si fara Dumnezeu in lume (Ef 2, 12).
Acum da, noi traim; dar traim numai pentru ca El a primit sa vina, sa moara in locul nostru.
Noi ne bucuram; dar ne bucuram numai pentru ca El a primit sa sufere in locul nostru.
Noi suntem fericiti; dar numai pentru ca El a luat asupra Lui toata nefericirea pacatelor noastre.
Noi suntem imbracati in hainele albe ale mantuirii, dar numai pentru ca El a primit sa stea gol in iesle si gol pe Cruce, pentru ca noua sa nu ni se mai vada niciodata goliciunea pacatelor noastre.
Noi suntem pusi intr-o stare de cinste; dar numai pentru ca El a primit sa fie pus intr-o stare de ocara si de rusine pentru noi.
O, daca Dulcele Iisus n-ar fi primit toate acestea, El, asupra Lui, din dragoste pentru noi, oare unde am fi noi acum? Am fi in iadul si-n osanda vesnica, pe vecii vecilor fara nici o nadejde.
De aceea se cuvine sa nu putem uita niciodata si nici unul dintre noi cat de mult suntem datori fata de Tatal Ceresc, Care ne-a iubit atat de mult, incat pe singurul Sau Fiu L-a dat pentru lumea aceasta, ca oricine va crede in El, primind Jertfa Lui, sa nu moara, ci sa aiba viata vesnica (In 3, 16). i de aceea se cuvine sa nu putem uita niciodata si nici unul dintre noi cat de mult a suferit dulcele nostru Mantuitor Iisus pentru rascumpararea noastra, a fiecaruia si a tuturor, asa cum spune Sfantul Pavel cand zice: Domnul sa va indrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu si spre rabdarea lui Hristos (II Tes 3, 5).
In noaptea de Craciun, citind si ascultand Sfantul Cuvant al Evangheliei, multe ganduri ne coplesesc inima noastra. Sarbatoarea Nasterii Domnului este mai intai o sarbatoare a bucuriei pentru toate popoarele pamantului. Pentru ca ea incepe cu Vestea Buna a venirii Mantuitorului, adusa de marele inger Gavril celei mai nevinovate fiinte de pe pamant, Sfanta Fecioara Maria, pe care Domnul Dumnezeu a ales-o ca pe vasul sfintit si folositor Stapanului, precum scrie la II Timotei 2, 21; singura care a fost gasita in stare sa fie folosita pentru aceasta mare si dumnezeiasca lucrare de mantuire a intregii lumi.
Apoi sarbatoarea Nasterii Domnului este o sarbatoare a bucuriei pentru multimea ingerilor nevinovati, care cantau Osana! in noaptea asta, strigand tuturor oamenilor: Bucurati-va, ca vi S-a nascut Mantuitorul! . Asta era bucuria si este bucuria celor curati cu inima, care canta laude pentru Domnul.
Apoi este o sarbatoare a bucuriei pentru toti pastorii care stateau si stau de straja, pazindu-si turmele lor. Asta era si este bucuria acelora care vegheaza si se roaga asteptand pe Domnul si veghind asupra celor iubiti ai lor.
Apoi este o sarbatoare a bucuriei pentru magii care au lasat totul si au plecat pe urmele lui Iisus. Asta este bucuria celor care ostenesc si alearga pentru Domnul.
Apoi a fost o sarbatoare a bucuriei pentru toti cei ce primisera pe Maica Domnului ca sa-L nasca pe Mantuitorul la ei, vazand toate minunile care se petreceau in noaptea aceea. Asta este bucuria tuturor acelora care L-au primit pe Domnul Iisus in casele si in inimile lor.
Numai pentru Tatal ceresc, nasterea Fiului Sau era un prilej de durere. Pentru ca El stia unde i-a trimis pe Fiul Sau Preaiubit. i stia ce va trebui El sa sufere pentru lumea cea pierduta dupa care venea El s-o mantuiasca. Ingerasii cei nevinovati cantau ca venirea Domnului va fi o mare bucurie pentru tot norodul. Dar Tatal stia cat de mult se va tulbura Irod si tot Ierusalimul impreuna cu el cand vor auzi de la magi ca S-a nascut Fiul Sfant. i ca, in loc sa I se inchine, ei vor cauta Pruncul ca sa-L omoare. De aceea, in sarbatoarea bucuriei tuturor, inima Tatalui suferea.
Apoi Fiul lui Dumnezeu, Copilul Sfant care Se nastea ca sa aduca tuturor sarbatoarea bucuriei, El Insusi, in aceasta sarbatoare, tremura pe paiele reci, in ieslea si-n mirosul greu al unui grajd murdar ca orice grajd de animale, infasat doar intr-un scutecel subtire. Incalzit fiind numai de sanul iubitor si dulce al unei tinere Mame si Fecioare care, ea insasi fiind saraca, trebuie sa fi fost foarte subtire imbracata. Aceasta se vede si din faptul ca n-a avut nici bani multi, ca sa poata plati un adapost intr-o casa, nici o infatisare mandra, pentru ca oamenii sa fie gata, vazand-o, sa-i deschida casele cu graba si cu respect, cum fac oamenii, de obicei, atunci cand vin cei bogati.
Pentru Maica Sfanta, Sarbatoarea Nasterii era o noapte in care suferea nu numai durerile nasterii, ci si durerea umilintei de a naste intr-un grajd; durerea suferintei pentru Copilasul ei, Care Se nastea in aceasta umilinta. Ea, care stia ce Fiu este Acela pe care Il naste ea Apoi durerea presimtirilor grele care apasa totdeauna pe inima unei mame; a unei mame sfinte, al carei Fiu va trebui sa fie adus jertfa, dupa cum i-a spus ingerul Gavril si dupa cum ii va spune curand batranul Simeon, cand ii va zice: Inima ta va fi strapunsa de o sabie, pentru ca sa se descoperi gandurile multora (Lc 2, 35).
Se cuvine deci sa ne gandim, in sarbatoarea bucuriei noastre, la dragostea, la rabdarea si la jertfa acelora care au suferit pentru ca noi sa ne bucuram. La dragostea Tatalui, la rabdarea Fiului si la suferinta Fecioarei Maria, Mama Domnului Iisus.
In Sarbatoarea Nasterii Domnului Iisus se vorbeste mult despre ingeri, despre pastori si despre magi, pentru ca sa vedem si sa dorim frumoasa curatie a ingerilor, frumoasa credinta a pastorilor si frumoasa osteneala a magilor. Toate aceste virtuti sfinte ne spun noua si ne invata pe noi sa le dorim si sa ne rugam sa le avem intocmai ca ei. Pentru ca numai asa vom fi si noi vrednici sa-L aflam pe Domnul Iisus si sa ne impartasim de mantuirea Lui.
Dar se vorbeste prea putin despre nadejdea si asteptarea batranilor Simeon si Ana, care au fost si ei langa Domnul Iisus si s-au bucurat si ei de El indata dupa nasterea Lui. Despre acesti oameni binecuvantati se spune foarte putin in Cuvantul Sfant, la Evanghelia dupa Luca, capitolul 2. Dar o veche traditie spune ca batranul Simeon si credincioasa Ana duceau o viata sfanta, in asteptarea Domnului. Viata acestor oameni ne invata ca oricine Il asteapta pe Iisus trebuie neaparat sa duca o viata sfanta. Duhul Sfant ii promisese lui Simeon...
