4 februarie 1925 – 4 februarie 2025, un centenar de la înființarea Patriarhiei Române
Un document extern inedit identificat in Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe despre ceremonialul investiturii si inscaunarii Patriarhului Romaniei Miron Cristea, la data de 1 noiembrie 1925 Cu ocazia implinirii, maine 4 februarie 2025, a unui centenar de la infiintarea Patriarhiei Romane (4 februarie 1925), aducem la cunostinta publicului cititor, un document arhivistic inedit, semnificativ []Un document extern inedit identificat in Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe despre ceremonialul investiturii si inscaunarii Patriarhului Romaniei Miron Cristea, la data de 1 noiembrie 1925Cu ocazia implinirii, maine 4 februarie 2025, a unui centenar de la infiintarea Patriarhiei Romane (4 februarie 1925), aducem la cunostinta publicului cititor, un document arhivistic inedit, semnificativ prin mesajul si continutul sau.
Hotararea de infiintare a Patriarhiei Romane luata de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in acord cu Guvernul Romaniei, la data de 4 februarie 1925, a fost adoptata in saptamanile urmatoare de Senat (12 februarie 1925) si de Camera Deputatilor (17 februarie 1925). La 23 februarie 1925, regele Ferdinand I al Romaniei a promulgat Legea pentru ridicarea scaunului arhiepiscopal si mitropolitan al Ungrovlahiei, ca primat al Romaniei, la rangul de scaun patriarhal. La 27 septembrie 1925, in catedrala patriarhala din Bucuresti, a avut loc inmanarea solemna a Tomosului de recunoastere a Patriarhiei Romane de catre Patriarhia Ecumenica.
Incununarea tuturor acestor evenimente a avut loc la 1 noiembrie 1925, cu ocazia investiturii si inscaunarii patriarhului Miron Cristea. La acest eveniment au participat 21 delegati straini, reprezentanti ai Patriarhiei Ecumenice, Patriarhiei Ierusalimului, Patriarhiei Alexandriei, Bisericii Greciei, Bisericii Sarbe, Bisericii Bulgare si Bisericii Ortodoxe Ruse din Polonia.
Documentul mentionat apartine mitropolitului Neofit al Vidinului, conducatorul delegatiei Bisericii Ortodoxe Bulgare, prezent la ceremonialul de investitura si inscaunare a patriarhului Miron Cristea.
A fost publicat in toamna anului 1925, la Sofia, in limba bulgara, si se intituleaza Solemnitatile din Bucuresti cu ocazia incoronarii (investiturii n.n.) patriarhului roman Dr. Miron Cristea .
Textul a fost tradus din limba bulgara in limba romana de V. Hrisicu, atasatul roman de presa al Legatiei Romaniei din Sofia, Bulgaria.
Cele doua exemplare ale cartii in limba bulgara si traducerea in limba romana au fost trimise de Legatia Regala a Romaniei din Sofia, Ministrului Afacerilor Straine, I. G. Duca, cu intarziere, la data de 15 martie 1926, din cauza faptului ca traducatorul a fost ocupat si cu alte lucrari. Se mentiona ca in brosura scrisa in limba bulgara erau prezentate si discursurile regelui Ferdinand si ale patriarhului Romaniei, care n-au mai fost traduse in limba romana, datorita faptului ca au fost deja publicate in revista Biserica Ortodoxa Romana , nr. 11, 1925.
Documentul pe care il prezentam are o semnificatie aparte din multe puncte de vedere. In primul rand, este un document inedit, care nu a mai fost publicat pana acum si care imbogateste literatura istoriografica bisericeasca pe aceasta tema. In al doilea rand, evidentiaza modul entuziast, sincer si plin de recunostinta in care un delegat al unei alte Biserici Ortodoxe a receptat si prezentat ulterior, cu foarte multe detalii, intregul ceremonial al evenimentelor desfasurate la Bucuresti din perspectiva relatiei sale directe cu patriarhul Miron Cristea, a importantei Bisericii Ortodoxe Romane pentru societatea si cultura romaneasca din acel timp, a relatiei Bisericii cu autoritatile de stat si cu regalitatea si a rolului acesteia in promovarea dialogului inter-ortodox la nivel international. In al treilea rand el vine sa completeze descrierea evenimentului mentionat in paginile revistei Biserica Ortodoxa Romana , nr. 11, pp. 700-708.
Solemnitatile din Bucuresti cu ocazia incoronarii (investirii n.n.)Patriarhului roman Dr. Miron CristeaDelegatia insarcinata de catre Sfantul Nostru Sinod spre a participa la incoronarea Patriarhului Romaniei si solemnitatii ridicarii Bisericii Romane la rangul de Patriarhie pleca din Sofia sub presedintia noastra, la 29 octombrie, prin Rusciuc Giurgiu la Bucuresti.
Inca de la Giurgiu autoritatile civile si eclesiastice ne intampinara cu cinste si stima. Noul patriarh randuise a ni se pune la dispozitie vagonul sau personal, cu care am calatorit de la Giurgiu la Bucuresti, unde, am ajuns pe ziua de 30 octombrie, pe la orele zece seara inspre sambata. O intampinare speciala nu a avut loc la gara. Numai directorul scolii bulgare cu profesorii si cativa functionari de la Legatia noastra ne iesisera intru intampinare.
Gazduirea delegatiilor trebuia facuta sau de catre Legatiunile respective sau de catre membrii coloniilor. Delegatia noastra fu gazduita in casele unor buni si harnici bulgari. Noi, la dl Hristo Pulieff, parintele arhimandrit Sofronie la dl Casarof iar ierodiaconul Climent la dl Hr. Topalof.
PRANZUL SI PREZENTARILESambata, 31 octombrie, Ministrul Cultelor oferi delegatiilor straine un pranz, in sala unui mare hotel din Bucuresti. Aceasta se facu cu scopul ca aici, delegatiunile sa fie prezentate Patriarhului si Ministrului Cultelor, precum si a face cunostinta intre ele. La acest pranz au fost invitate si Legatiunile, respectiv ministrii plenipotentiari ai tarilor ortodoxe.
Sanctitatea Sa Patriarhul Miron primi si facu bucuros cunostinta cu delegatiile, spunand pentru fiecare cuvinte magulitoare si frumoase. Noua ne spuse ca simte o nespusa bucurie vazand ca Sf. Sinod al Bisericii Bulgare a trimis delegatia sa spre a participa la aceasta mare serbare a Sfintei Biserici Romane.
Imi este cu atat mai drag adauga Sanctitatea Sa, imbratisandu-ne frateste ca a delegat pe IPS Voastra, bunul meu vecin, pentru ca bine spun nemtii: Un vecin este mai drag decat o ruda indepartata.
Am facut cunostinta si am discutat, apoi, cu delegatiunile celorlalte Biserici ortodoxe. Biserica Ortodoxa Rusa era reprezentata de catre insemnatul Mitropolit Antonie al Kievului si Galitiei; cea sarbeasca de catre Episcopul de Timoc Emilian; cea poloneza ortodoxa de catre Dionisie, Mitropolitul Varsoviei si al Volhiniei; cea din Constantinopol de catre Ioachim al Halchidoniei; cea de Dercos Fotie si Gherman; Ierusalimul de catre Mitropolitul Dositei al Sevastiei; Atena de catre Mitropolitul de Tracia Policarp.
Subliniem imprejurarea ca atat timp cat recomandarile si convorbirile noastre cu reprezentantii Bisericilor ortodoxe romane si cele slave erau plina de caldura si voioase, patrunse de o adevarata fratie si iubire crestineasca, la reprezentantii Bisericilor grecesti se vedea ingamfare si raceala. Ei nu acceptara imbratisarea frateasca cu Noi. De altfel, Noi eram multumiti de aceasta, pentru ca nu numai noi am remarcat, dar si cei dimprejur, ca acestor frati le lipsea duhul de iubire a Domnului Hristos, cu toate ca se considearu reprezentantii falnicei Sale Biserici.
Ne facu impresie si faptul ca aproape toti arhiereii reprezentanti ai Bisericilor, exceptand cea Rusa si Bulgara, erau cu parul si barbile tunse modern. Aceasta reforma trebuie considerata aproape ca legiferata si pentru arhierei, din moment ce reprezentantii tronului ecumenic din Constantinopol au admis-o. Se considera ca aici, delegatiile au facut vizita Patriarhului precum si intre ele.
Cu toate acestea, noi am facut din nou o vizita mitropolitului Antonie al Kievului si Galitiei. In discutia avuta ne produse impresie faptul ca acest ierarh cult, cu toate ca Biserica Rusa Ortodoxa de peste frontiere se afla in contact canonic cu a noastra si arhiereii rusi oficiaza cu noi, ne puse intrebarea: Vrea Biserica Bulgara a se uni cu cea ortodoxa ? I-am raspuns ca niciodata ea nu a fost despartita si ca dupa ce Biserica Ortodoxa Rusa de peste frontiere este in contact cu noi, intrebarea pusa ne mira. Da, da, ai dreptate, zise mitropolitul Antonie si tacu. Dupa aceasta, acest stimat ierarh a fost plin de atentiune catre noi, mai ales, ca adesea se intampla sa luam loc dupa dansul.
VECERNIA IN SPRE DUMINICAEa se sluji in Catedrala Patriarhiei. Au fost prezente toate delegatiunile in intregime. La slujba au luat parte numai arhierei si cler roman. La dreapta Patriarhului, care statea pe micul tron, se aseza Mitropolitul Ioachim al Halchidoniei, langa dansul, Mitropolitul Pimen al Iasilor, apoi Antonie al Kievului, Mitropolitul Bulgar, si apoi ceilalti arhierei greci. Slujba se facu in limba romana, unele ectenii fiind spuse si in slavoneste. Mitropolitul Halchidoniei citi in greceste psalmul al 50-lea. La ectenii, arhidiaconul pomeni numele arhiereilor si patriarhilor din delegatiile Bisericilor Ortodoxe.
Cantarea era mareata. Cantau grupuri de cantareti si calugarite. Acestea au cantat deosebit de miscator Ingerul a strigat la intrarea in biserica a Patriarhului.
SFANTA LITURGHIE DE DUMINICA (la 1 Noiembrie)Slujba se facu tot de catre arhierei romani. Insusi Patriarhul nu lua parte, ci a stat in strana (tron). Ni s-a spus ca motivul pentru care nu ia parte la slujba, precum si delegatiile Bisericilor, ar fi grecii. Ei au refuzat sa slujeasca alaturi de bulgari. Atunci si Patriarhul refuza a sluji spre a nu fi izolata delegatia bulgara, ceea ce el credea ca este nedrept. Multumita intelepciunii sale au fost evitate scene neplacute intre delegatia noastra si cele grecesti.
In biserica, am ocupat si acum ca si aseara locul alaturi de Mitropolitul Kievului Antonie. Serviciul si acum se facu in limba romana iar unele rugaciuni si ectenii se spusera in limbile greaca si slava. Asa de exemplu, Mitropolitul Antonie citi Crezul in slavoneste, Mitropolitul Dositei al Sevastiei citi Tatal nostru in limba greaca, cantareti rusi si bulgari cantara in limba slava, Tatal si Fiul. Liturghia se termina prin Multi ani pentru Regele Romaniei, Familia Regala, Patriarh, ceilalti Patriarhi ortodocsi si pentru toate Bisericile ortodoxe.
INVESTITURA PATRIARHULUIEa avu loc la Palatul Regal din Bucuresti. Dupa terminarea serviciului divin, delegatiile, care fusesera decorate, inca din ajun, au fost conduse la palat cu automobile. In curand aici se adunara toti diplomatii straini, oameni de stat romani, ministri, generali si reprezentantii celorlalte Biserici. La orele 11 venira Regele si Regina, Mostenitorul cu sotia insotiti de suitele lor. Regele si Regina iau loc pe o estrada. Imediat dupa aceasta, intr-o trasura regala si escortat de un escadron din garda soseste Patriarhul Miron care imbracat in mantie inainteaza pana la Rege. Acesta inmanandu-i sceptrul de aur, spune: (urmeaza discursurile pronuntate).
Dupa aceasta M. Sa Regele si Familia Regala facura cunostinta cu delegatiile Bisericilor ortodoxe, spunand fiecareia cate un cuvant. Schimbara cuvinte si cu diplomatii prezenti, ministri, generali si alti demnitari dupa care s-au retras.
Imediat dupa aceasta, incepu o procesiune grandioasa de la Palatul Regal catre Patriarhie.
Strazile, pe o lungime de un kilometru si jumatate, erau indesate de lume. Ferestrele si balcoanele caselor erau de asemenea pline. Elevii tuturor scolilor, insirati pe strazi, cantau imnul patriarhal. Privelistea era mareata. Poporul roman dadu Patriarhului sau onoruri marete. Procesiunea care dura o ora si jumatate era precedata de heruvimi de coruri, clerul roman, episcopii imbracati, mitropolitii in mantale si coroane, reprezentantii Bisericilor ortodoxe cu decoratii, Patriarhul in mantie si ministrii, diplomati, popor. Procesiunea mergea incet. Abia la orele 2 ea ajunse la Palatul Patriarhal, unde in catedrala incepu imediat intronarea noului Patriarh.
INTRONAREA NOULUI PATRIARHIn fata tronului arhieresc era pregatit un mare fotoliu invelit in materii scumpe. Patriarhul se aseza la o parte. Mitropolitul Moldovei Pimen, Nicolae al Sibiului, Nectarie al Bucovinei si Gurie al Basarabiei dadura Patriarhului epitrafil, omofor si coroana. Dupa ce il imbracara, il condusera spre tronul fotoliu in care Patriarhul se aseza iar mitropolitul Pimen glasui: Vrednic este. Intreaga Biserica rasuna de un solemn Vrednic, Vrednic, Vrednic. Aceasta se repeta de trei ori in romaneste, greceste si slavoneste. Acesta era momentul solemn al incoronarii. Imediat ce incetara cantarile, incepura urarile catre noul Patriarh.
Primul care vorbi fu Mitropolitul Moldovei Pimen. Apoi din delegatii vorbi Mitropolitul Ioachim al Halchidiei. Cuvantarea sa era din cateva cuvinte seci si fraze sterse spuse in limba greaca. Profesorul de la Facultatea de Teologie Dragomir Demetrescu le traducea. Dupa Mitropolitul Ioachim spuse cateva cuvinte, reprezentantul Patriarhului de Ierusalim Mitropolitul Dositei, apoi in cuvinte scurte urma reprezentantul Bisericii Eladei Mitropolitul Policarp de Tracia. Dupa dansul lua cuvantul Mitropolitul Antonie al Kievului. El sublinie ca este legala si canonica ridicarea Bisericii Romane la rangul de Patriarhie si enumera numarul patriarhilor din Biserica Ortodoxa crestina. Pana in curand patriarhii acestor Biserici erau cinci. Acum numarul lor este de sapte. Ambele cifre sunt biblice, sfinte. Candva Dumnezeul Hristos satura cu cinci paini cinci mii de oameni, alta data cu sapte paini, mai multe mii de oameni. Ureaza ca cei sapte patriarhi ai Bisericilor crestine ortodoxe sa indestuleze setea sufleteasca in Biserica ortodoxa. Apoi, Episcopul Emilian al Timocului vorbi in numele Bisericii Sarbesti.
Toate aceste cuvantari nu produsera un efect deosebit pentru ca in afara de faptul ca erau scurte, nu erau insotite si de vreun semn real ca o dovada de stima si de sinceritate. Ele fura ascultate aproape cu raceala.
Nu fu asa insa cu felicitarile Bisericii Ortodoxe Bulgare. Cum am inceput sa vorbim, zgomotul inceta si toti diplomatii, arhiereii si cei prezenti isi indreptara privirile catre Noi. Emotionati, Noi am spus urmatoarele cuvinte traduse in romaneste de catre Protoiereul At. Magiarof. Sanctitate si Fericit Vladica! (Urmeaza citirea adresei din partea Sf. Sinod Bulgar).
Am remis patriarhului icoana Sfintei Filofteia pe care el o saruta. I-am remis si adresa scrisa artistic pe pergament si legat in piele. Aceasta a produs o puternica impresie. Ministri, diplomati si demnitari se apropiara de patriarh. Noi am continuat cuvantarea, inmanandu-i apoi Sf. Evanghelie tiparita la 1828. Patriarhul, miscat, se ridica si ne imbratisa frateste. Impresia produsa ministrilor si ierarhilor era inca mai puternica. Romanii erau adanc miscati. In aceasta atmosfera Noi am continuat cuvantarea noastra. Am inmanat Patriarhului Sf. Evanghelie, legata luxos, care il misca vadit caci se scula si ne imbratisa din nou in semn de multumire. Noi am continuat cuvantarea, inmanandu-i sticla ce continea uleiul de roze.
Sanctitatea Sa Patriarhul se scula miscat si primind sticla ne saruta si imbratisa frateste, ceea ce facu o mare impresie tuturor. Poate ca din cuvantarea delegatiei bulgare nu au fost multumite delegatiile grecesti. Altfel, aprobarile unanime si multumirea generala era evidenta. Cuvantarea noastra si inmanarea darurilor au tinut atata vreme cat a fost nevoie pentru cuvantarile tuturor delegatiilor laolalta. Si delegatiunea noastra se simti multumita si bucuroasa pentru reusita misiunii sale cu care fusese insarcinata de catre Sf. Sinod.
Ultimul care cuvanta fu reprezentantul Bisericii Ortodoxe Polone, Mitropolitul Dionisie. Frumoasa cuvantare a acestui mitropolit facu o adanca impresie si ea se termina prin inmanarea unui .. incrustat cu o cruce de briliante.
Multumit, Patriarhul se ridica, isi scoase coroana din cap si punandu-si .. incepu raspunsul sau la urarile facute. Dupa terminarea raspunsului se cantara din nou Multi ani pentru Rege si Familia regala, pentru Patriarh si ceilalti Patriarhi ai Bisericilor ortodoxe. Cu aceasta se termina intronarea Patriarhului Romaniei.
Dupa aceasta toate delegatiile s-au retras in Palatul Patriarhiei iar de aici, in Camera Deputatilor, care se afla langa Patriarhie. In marea sala a acestui palat s-a servit pranzul oferit de Ministerul Cultelor in onoarea Patriarhului. La acest pranz au luat parte toate delegatiile, ministri, generali si multi demnitari ai statului.
Au fost pronuntate multe discursuri mai intai de catre Patriarh, apoi de catre Ministrul Cultelor, de prim ministrul Bratianu, de mitropolitul Nicolae al Sibiului, care lauda si multumi delegatiilor ortodoxe, de Mitropolitul Halchidichiei, care multumi in numele delegatiilor pentru frumoasele cuvinte ale acestuia din urma si altii.
La acest pranz Noi am facut cunostinta cu Dl. Duca, Ministrul de Externe al Romaniei. Domnia Sa ne multumi pentru cuvintele adresate Patriarhului. Ne spuse cuvinte bune despre Bulgaria si se exprima in termeni magulitori despre ministrii nostri Calfof si Tzancof. Din partea noastra si Noi i-am multumit, atat pentru bunele cuvinte spuse la adresa Bulgariei si ministrilor ei, cat si pentru bunele intentii fata de patria noastra.
CONCERTUL VOCAL DE LA ATENEUCu ocazia investirii Patriarhului, in frumoasa sala a Ateneului fu aranjat un concert vocal de catre Societatea corala Carmen .
De la Palatul Deputatilor delegatiile se indreptara spre Ateneu. Aceasta este o monumentala cladire unde a fost pus la contributie geniul arhitecturii. O cladire similara Noi nu putem indica, pentru moment, in capitala noastra. Vasta sala era plina de lume. Noi am ocupat lojele rezervate.
Indata ce intra Patriarhul insotit de Ministrul Cultelor, concertul incepu. Pe scena larga se arata un tablou minunat. Peste o suta de fete alese ca frumusete, in costume nationale la care coloritul a ajuns la perfectiune sublima ca aranjare, ocupau locurile din fata ale corului. La spatele lor erau barbatii asemenea imbracati in costume nationale.
Cum intra Patriarhul in sala, toata asistenta se ridica in picioare si se auzi o cantare melodioasa, care parca nu era aici in sala, ci undeva departe. Apoi ea crescu si parca se apropia. Bineinteles ca aceasta era corul de pe scena.
Se executa imnul patriarhal cu o melodie...
Hotararea de infiintare a Patriarhiei Romane luata de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in acord cu Guvernul Romaniei, la data de 4 februarie 1925, a fost adoptata in saptamanile urmatoare de Senat (12 februarie 1925) si de Camera Deputatilor (17 februarie 1925). La 23 februarie 1925, regele Ferdinand I al Romaniei a promulgat Legea pentru ridicarea scaunului arhiepiscopal si mitropolitan al Ungrovlahiei, ca primat al Romaniei, la rangul de scaun patriarhal. La 27 septembrie 1925, in catedrala patriarhala din Bucuresti, a avut loc inmanarea solemna a Tomosului de recunoastere a Patriarhiei Romane de catre Patriarhia Ecumenica.
Incununarea tuturor acestor evenimente a avut loc la 1 noiembrie 1925, cu ocazia investiturii si inscaunarii patriarhului Miron Cristea. La acest eveniment au participat 21 delegati straini, reprezentanti ai Patriarhiei Ecumenice, Patriarhiei Ierusalimului, Patriarhiei Alexandriei, Bisericii Greciei, Bisericii Sarbe, Bisericii Bulgare si Bisericii Ortodoxe Ruse din Polonia.
Documentul mentionat apartine mitropolitului Neofit al Vidinului, conducatorul delegatiei Bisericii Ortodoxe Bulgare, prezent la ceremonialul de investitura si inscaunare a patriarhului Miron Cristea.
A fost publicat in toamna anului 1925, la Sofia, in limba bulgara, si se intituleaza Solemnitatile din Bucuresti cu ocazia incoronarii (investiturii n.n.) patriarhului roman Dr. Miron Cristea .
Textul a fost tradus din limba bulgara in limba romana de V. Hrisicu, atasatul roman de presa al Legatiei Romaniei din Sofia, Bulgaria.
Cele doua exemplare ale cartii in limba bulgara si traducerea in limba romana au fost trimise de Legatia Regala a Romaniei din Sofia, Ministrului Afacerilor Straine, I. G. Duca, cu intarziere, la data de 15 martie 1926, din cauza faptului ca traducatorul a fost ocupat si cu alte lucrari. Se mentiona ca in brosura scrisa in limba bulgara erau prezentate si discursurile regelui Ferdinand si ale patriarhului Romaniei, care n-au mai fost traduse in limba romana, datorita faptului ca au fost deja publicate in revista Biserica Ortodoxa Romana , nr. 11, 1925.
Documentul pe care il prezentam are o semnificatie aparte din multe puncte de vedere. In primul rand, este un document inedit, care nu a mai fost publicat pana acum si care imbogateste literatura istoriografica bisericeasca pe aceasta tema. In al doilea rand, evidentiaza modul entuziast, sincer si plin de recunostinta in care un delegat al unei alte Biserici Ortodoxe a receptat si prezentat ulterior, cu foarte multe detalii, intregul ceremonial al evenimentelor desfasurate la Bucuresti din perspectiva relatiei sale directe cu patriarhul Miron Cristea, a importantei Bisericii Ortodoxe Romane pentru societatea si cultura romaneasca din acel timp, a relatiei Bisericii cu autoritatile de stat si cu regalitatea si a rolului acesteia in promovarea dialogului inter-ortodox la nivel international. In al treilea rand el vine sa completeze descrierea evenimentului mentionat in paginile revistei Biserica Ortodoxa Romana , nr. 11, pp. 700-708.
Solemnitatile din Bucuresti cu ocazia incoronarii (investirii n.n.)Patriarhului roman Dr. Miron CristeaDelegatia insarcinata de catre Sfantul Nostru Sinod spre a participa la incoronarea Patriarhului Romaniei si solemnitatii ridicarii Bisericii Romane la rangul de Patriarhie pleca din Sofia sub presedintia noastra, la 29 octombrie, prin Rusciuc Giurgiu la Bucuresti.
Inca de la Giurgiu autoritatile civile si eclesiastice ne intampinara cu cinste si stima. Noul patriarh randuise a ni se pune la dispozitie vagonul sau personal, cu care am calatorit de la Giurgiu la Bucuresti, unde, am ajuns pe ziua de 30 octombrie, pe la orele zece seara inspre sambata. O intampinare speciala nu a avut loc la gara. Numai directorul scolii bulgare cu profesorii si cativa functionari de la Legatia noastra ne iesisera intru intampinare.
Gazduirea delegatiilor trebuia facuta sau de catre Legatiunile respective sau de catre membrii coloniilor. Delegatia noastra fu gazduita in casele unor buni si harnici bulgari. Noi, la dl Hristo Pulieff, parintele arhimandrit Sofronie la dl Casarof iar ierodiaconul Climent la dl Hr. Topalof.
PRANZUL SI PREZENTARILESambata, 31 octombrie, Ministrul Cultelor oferi delegatiilor straine un pranz, in sala unui mare hotel din Bucuresti. Aceasta se facu cu scopul ca aici, delegatiunile sa fie prezentate Patriarhului si Ministrului Cultelor, precum si a face cunostinta intre ele. La acest pranz au fost invitate si Legatiunile, respectiv ministrii plenipotentiari ai tarilor ortodoxe.
Sanctitatea Sa Patriarhul Miron primi si facu bucuros cunostinta cu delegatiile, spunand pentru fiecare cuvinte magulitoare si frumoase. Noua ne spuse ca simte o nespusa bucurie vazand ca Sf. Sinod al Bisericii Bulgare a trimis delegatia sa spre a participa la aceasta mare serbare a Sfintei Biserici Romane.
Imi este cu atat mai drag adauga Sanctitatea Sa, imbratisandu-ne frateste ca a delegat pe IPS Voastra, bunul meu vecin, pentru ca bine spun nemtii: Un vecin este mai drag decat o ruda indepartata.
Am facut cunostinta si am discutat, apoi, cu delegatiunile celorlalte Biserici ortodoxe. Biserica Ortodoxa Rusa era reprezentata de catre insemnatul Mitropolit Antonie al Kievului si Galitiei; cea sarbeasca de catre Episcopul de Timoc Emilian; cea poloneza ortodoxa de catre Dionisie, Mitropolitul Varsoviei si al Volhiniei; cea din Constantinopol de catre Ioachim al Halchidoniei; cea de Dercos Fotie si Gherman; Ierusalimul de catre Mitropolitul Dositei al Sevastiei; Atena de catre Mitropolitul de Tracia Policarp.
Subliniem imprejurarea ca atat timp cat recomandarile si convorbirile noastre cu reprezentantii Bisericilor ortodoxe romane si cele slave erau plina de caldura si voioase, patrunse de o adevarata fratie si iubire crestineasca, la reprezentantii Bisericilor grecesti se vedea ingamfare si raceala. Ei nu acceptara imbratisarea frateasca cu Noi. De altfel, Noi eram multumiti de aceasta, pentru ca nu numai noi am remarcat, dar si cei dimprejur, ca acestor frati le lipsea duhul de iubire a Domnului Hristos, cu toate ca se considearu reprezentantii falnicei Sale Biserici.
Ne facu impresie si faptul ca aproape toti arhiereii reprezentanti ai Bisericilor, exceptand cea Rusa si Bulgara, erau cu parul si barbile tunse modern. Aceasta reforma trebuie considerata aproape ca legiferata si pentru arhierei, din moment ce reprezentantii tronului ecumenic din Constantinopol au admis-o. Se considera ca aici, delegatiile au facut vizita Patriarhului precum si intre ele.
Cu toate acestea, noi am facut din nou o vizita mitropolitului Antonie al Kievului si Galitiei. In discutia avuta ne produse impresie faptul ca acest ierarh cult, cu toate ca Biserica Rusa Ortodoxa de peste frontiere se afla in contact canonic cu a noastra si arhiereii rusi oficiaza cu noi, ne puse intrebarea: Vrea Biserica Bulgara a se uni cu cea ortodoxa ? I-am raspuns ca niciodata ea nu a fost despartita si ca dupa ce Biserica Ortodoxa Rusa de peste frontiere este in contact cu noi, intrebarea pusa ne mira. Da, da, ai dreptate, zise mitropolitul Antonie si tacu. Dupa aceasta, acest stimat ierarh a fost plin de atentiune catre noi, mai ales, ca adesea se intampla sa luam loc dupa dansul.
VECERNIA IN SPRE DUMINICAEa se sluji in Catedrala Patriarhiei. Au fost prezente toate delegatiunile in intregime. La slujba au luat parte numai arhierei si cler roman. La dreapta Patriarhului, care statea pe micul tron, se aseza Mitropolitul Ioachim al Halchidoniei, langa dansul, Mitropolitul Pimen al Iasilor, apoi Antonie al Kievului, Mitropolitul Bulgar, si apoi ceilalti arhierei greci. Slujba se facu in limba romana, unele ectenii fiind spuse si in slavoneste. Mitropolitul Halchidoniei citi in greceste psalmul al 50-lea. La ectenii, arhidiaconul pomeni numele arhiereilor si patriarhilor din delegatiile Bisericilor Ortodoxe.
Cantarea era mareata. Cantau grupuri de cantareti si calugarite. Acestea au cantat deosebit de miscator Ingerul a strigat la intrarea in biserica a Patriarhului.
SFANTA LITURGHIE DE DUMINICA (la 1 Noiembrie)Slujba se facu tot de catre arhierei romani. Insusi Patriarhul nu lua parte, ci a stat in strana (tron). Ni s-a spus ca motivul pentru care nu ia parte la slujba, precum si delegatiile Bisericilor, ar fi grecii. Ei au refuzat sa slujeasca alaturi de bulgari. Atunci si Patriarhul refuza a sluji spre a nu fi izolata delegatia bulgara, ceea ce el credea ca este nedrept. Multumita intelepciunii sale au fost evitate scene neplacute intre delegatia noastra si cele grecesti.
In biserica, am ocupat si acum ca si aseara locul alaturi de Mitropolitul Kievului Antonie. Serviciul si acum se facu in limba romana iar unele rugaciuni si ectenii se spusera in limbile greaca si slava. Asa de exemplu, Mitropolitul Antonie citi Crezul in slavoneste, Mitropolitul Dositei al Sevastiei citi Tatal nostru in limba greaca, cantareti rusi si bulgari cantara in limba slava, Tatal si Fiul. Liturghia se termina prin Multi ani pentru Regele Romaniei, Familia Regala, Patriarh, ceilalti Patriarhi ortodocsi si pentru toate Bisericile ortodoxe.
INVESTITURA PATRIARHULUIEa avu loc la Palatul Regal din Bucuresti. Dupa terminarea serviciului divin, delegatiile, care fusesera decorate, inca din ajun, au fost conduse la palat cu automobile. In curand aici se adunara toti diplomatii straini, oameni de stat romani, ministri, generali si reprezentantii celorlalte Biserici. La orele 11 venira Regele si Regina, Mostenitorul cu sotia insotiti de suitele lor. Regele si Regina iau loc pe o estrada. Imediat dupa aceasta, intr-o trasura regala si escortat de un escadron din garda soseste Patriarhul Miron care imbracat in mantie inainteaza pana la Rege. Acesta inmanandu-i sceptrul de aur, spune: (urmeaza discursurile pronuntate).
Dupa aceasta M. Sa Regele si Familia Regala facura cunostinta cu delegatiile Bisericilor ortodoxe, spunand fiecareia cate un cuvant. Schimbara cuvinte si cu diplomatii prezenti, ministri, generali si alti demnitari dupa care s-au retras.
Imediat dupa aceasta, incepu o procesiune grandioasa de la Palatul Regal catre Patriarhie.
Strazile, pe o lungime de un kilometru si jumatate, erau indesate de lume. Ferestrele si balcoanele caselor erau de asemenea pline. Elevii tuturor scolilor, insirati pe strazi, cantau imnul patriarhal. Privelistea era mareata. Poporul roman dadu Patriarhului sau onoruri marete. Procesiunea care dura o ora si jumatate era precedata de heruvimi de coruri, clerul roman, episcopii imbracati, mitropolitii in mantale si coroane, reprezentantii Bisericilor ortodoxe cu decoratii, Patriarhul in mantie si ministrii, diplomati, popor. Procesiunea mergea incet. Abia la orele 2 ea ajunse la Palatul Patriarhal, unde in catedrala incepu imediat intronarea noului Patriarh.
INTRONAREA NOULUI PATRIARHIn fata tronului arhieresc era pregatit un mare fotoliu invelit in materii scumpe. Patriarhul se aseza la o parte. Mitropolitul Moldovei Pimen, Nicolae al Sibiului, Nectarie al Bucovinei si Gurie al Basarabiei dadura Patriarhului epitrafil, omofor si coroana. Dupa ce il imbracara, il condusera spre tronul fotoliu in care Patriarhul se aseza iar mitropolitul Pimen glasui: Vrednic este. Intreaga Biserica rasuna de un solemn Vrednic, Vrednic, Vrednic. Aceasta se repeta de trei ori in romaneste, greceste si slavoneste. Acesta era momentul solemn al incoronarii. Imediat ce incetara cantarile, incepura urarile catre noul Patriarh.
Primul care vorbi fu Mitropolitul Moldovei Pimen. Apoi din delegatii vorbi Mitropolitul Ioachim al Halchidiei. Cuvantarea sa era din cateva cuvinte seci si fraze sterse spuse in limba greaca. Profesorul de la Facultatea de Teologie Dragomir Demetrescu le traducea. Dupa Mitropolitul Ioachim spuse cateva cuvinte, reprezentantul Patriarhului de Ierusalim Mitropolitul Dositei, apoi in cuvinte scurte urma reprezentantul Bisericii Eladei Mitropolitul Policarp de Tracia. Dupa dansul lua cuvantul Mitropolitul Antonie al Kievului. El sublinie ca este legala si canonica ridicarea Bisericii Romane la rangul de Patriarhie si enumera numarul patriarhilor din Biserica Ortodoxa crestina. Pana in curand patriarhii acestor Biserici erau cinci. Acum numarul lor este de sapte. Ambele cifre sunt biblice, sfinte. Candva Dumnezeul Hristos satura cu cinci paini cinci mii de oameni, alta data cu sapte paini, mai multe mii de oameni. Ureaza ca cei sapte patriarhi ai Bisericilor crestine ortodoxe sa indestuleze setea sufleteasca in Biserica ortodoxa. Apoi, Episcopul Emilian al Timocului vorbi in numele Bisericii Sarbesti.
Toate aceste cuvantari nu produsera un efect deosebit pentru ca in afara de faptul ca erau scurte, nu erau insotite si de vreun semn real ca o dovada de stima si de sinceritate. Ele fura ascultate aproape cu raceala.
Nu fu asa insa cu felicitarile Bisericii Ortodoxe Bulgare. Cum am inceput sa vorbim, zgomotul inceta si toti diplomatii, arhiereii si cei prezenti isi indreptara privirile catre Noi. Emotionati, Noi am spus urmatoarele cuvinte traduse in romaneste de catre Protoiereul At. Magiarof. Sanctitate si Fericit Vladica! (Urmeaza citirea adresei din partea Sf. Sinod Bulgar).
Am remis patriarhului icoana Sfintei Filofteia pe care el o saruta. I-am remis si adresa scrisa artistic pe pergament si legat in piele. Aceasta a produs o puternica impresie. Ministri, diplomati si demnitari se apropiara de patriarh. Noi am continuat cuvantarea, inmanandu-i apoi Sf. Evanghelie tiparita la 1828. Patriarhul, miscat, se ridica si ne imbratisa frateste. Impresia produsa ministrilor si ierarhilor era inca mai puternica. Romanii erau adanc miscati. In aceasta atmosfera Noi am continuat cuvantarea noastra. Am inmanat Patriarhului Sf. Evanghelie, legata luxos, care il misca vadit caci se scula si ne imbratisa din nou in semn de multumire. Noi am continuat cuvantarea, inmanandu-i sticla ce continea uleiul de roze.
Sanctitatea Sa Patriarhul se scula miscat si primind sticla ne saruta si imbratisa frateste, ceea ce facu o mare impresie tuturor. Poate ca din cuvantarea delegatiei bulgare nu au fost multumite delegatiile grecesti. Altfel, aprobarile unanime si multumirea generala era evidenta. Cuvantarea noastra si inmanarea darurilor au tinut atata vreme cat a fost nevoie pentru cuvantarile tuturor delegatiilor laolalta. Si delegatiunea noastra se simti multumita si bucuroasa pentru reusita misiunii sale cu care fusese insarcinata de catre Sf. Sinod.
Ultimul care cuvanta fu reprezentantul Bisericii Ortodoxe Polone, Mitropolitul Dionisie. Frumoasa cuvantare a acestui mitropolit facu o adanca impresie si ea se termina prin inmanarea unui .. incrustat cu o cruce de briliante.
Multumit, Patriarhul se ridica, isi scoase coroana din cap si punandu-si .. incepu raspunsul sau la urarile facute. Dupa terminarea raspunsului se cantara din nou Multi ani pentru Rege si Familia regala, pentru Patriarh si ceilalti Patriarhi ai Bisericilor ortodoxe. Cu aceasta se termina intronarea Patriarhului Romaniei.
Dupa aceasta toate delegatiile s-au retras in Palatul Patriarhiei iar de aici, in Camera Deputatilor, care se afla langa Patriarhie. In marea sala a acestui palat s-a servit pranzul oferit de Ministerul Cultelor in onoarea Patriarhului. La acest pranz au luat parte toate delegatiile, ministri, generali si multi demnitari ai statului.
Au fost pronuntate multe discursuri mai intai de catre Patriarh, apoi de catre Ministrul Cultelor, de prim ministrul Bratianu, de mitropolitul Nicolae al Sibiului, care lauda si multumi delegatiilor ortodoxe, de Mitropolitul Halchidichiei, care multumi in numele delegatiilor pentru frumoasele cuvinte ale acestuia din urma si altii.
La acest pranz Noi am facut cunostinta cu Dl. Duca, Ministrul de Externe al Romaniei. Domnia Sa ne multumi pentru cuvintele adresate Patriarhului. Ne spuse cuvinte bune despre Bulgaria si se exprima in termeni magulitori despre ministrii nostri Calfof si Tzancof. Din partea noastra si Noi i-am multumit, atat pentru bunele cuvinte spuse la adresa Bulgariei si ministrilor ei, cat si pentru bunele intentii fata de patria noastra.
CONCERTUL VOCAL DE LA ATENEUCu ocazia investirii Patriarhului, in frumoasa sala a Ateneului fu aranjat un concert vocal de catre Societatea corala Carmen .
De la Palatul Deputatilor delegatiile se indreptara spre Ateneu. Aceasta este o monumentala cladire unde a fost pus la contributie geniul arhitecturii. O cladire similara Noi nu putem indica, pentru moment, in capitala noastra. Vasta sala era plina de lume. Noi am ocupat lojele rezervate.
Indata ce intra Patriarhul insotit de Ministrul Cultelor, concertul incepu. Pe scena larga se arata un tablou minunat. Peste o suta de fete alese ca frumusete, in costume nationale la care coloritul a ajuns la perfectiune sublima ca aranjare, ocupau locurile din fata ale corului. La spatele lor erau barbatii asemenea imbracati in costume nationale.
Cum intra Patriarhul in sala, toata asistenta se ridica in picioare si se auzi o cantare melodioasa, care parca nu era aici in sala, ci undeva departe. Apoi ea crescu si parca se apropia. Bineinteles ca aceasta era corul de pe scena.
Se executa imnul patriarhal cu o melodie...
