„Fiecare vreme îşi are profetul său şi fiecare neam şi fiecare rând de oameni îşi are profetul său…”
In Cartea Exodului, la capitolul 25, versetul 20, este scris ca atunci cand Moise a facut primul templu (cortul), Dumnezeu i-a poruncit sa faca cei doi ingeri sau heruvimi care acopereau chivotul Legii unul cu fata spre celalalt. Iar cand Solomon a facut al doilea templu, scrie in cartea II Cronici capitolul 3, versetul 13, []In Cartea Exodului, la capitolul 25, versetul 20, este scris ca atunci cand Moise a facut primul templu (cortul), Dumnezeu i-a poruncit sa faca cei doi ingeri sau heruvimi care acopereau chivotul Legii unul cu fata spre celalalt.
Iar cand Solomon a facut al doilea templu, scrie in cartea II Cronici capitolul 3, versetul 13, ca Dumnezeu i-a poruncit sa faca cei doi ingeri, heruvimi, unul cu spatele spre celalalt. i cineva a intrebat: Doamne, dar de ce lui Moise i-ai poruncit sa faca ingerii unul cu fata la celalalt, si lui Solomon, sa faca ingerii unul cu spatele spre celalalt? . i i s-a raspuns: Fiecare vreme isi are profetul sau si fiecare neam si fiecare rand de oameni isi are profetul sau Daca cineva va asculta de profetul lui Dumnezeu care il invata binele si isi intoarce fata spre Dumnezeu, atunci si Dumnezeu Isi intoarce fata spre el. Atunci fata fratelui e intoarsa spre frate si fata omului, spre om. i fata oamenilor, spre Dumnezeu; si fata lui Dumnezeu, spre oameni. Pentru ca profetul lui Dumnezeu, pentru ca omul lui Dumnezeu, pentru ca invatatorul pus de Dumnezeu in mijlocul lor este un credincios adevarat si doreste din toata inima sa-i invete pe oameni caile lui Dumnezeu. i atunci Dumnezeu cu bucurie intoarce fata spre ei.
Dar cand Solomon, care nu mai era cu inima lui toata cu Dumnezeu, a fost in mijlocul poporului cu pacatele lui, neascultarea lui, umblarea lui rea a indepartat si pe popor de la Dumnezeu . i atunci Domnul a zis: Nu mai faceti ingerii unul cu fata spre celalalt, pentru ca poporul Meu si-a intors fata de la Mine, zice Domnul . Pentru ca fratele si-a intors fata dinspre frate. Pentru ca invatatorul rau intoarce inima oamenilor dinspre Dumnezeu si face ca si inima lui Dumnezeu sa se intoarca cu tristete si cu durere mare dinspre cei necredinciosi. i ce s-a intamplat cand omul lui Dumnezeu, Moise, profetul credincios, invatatorul credincios, indrumatorul credincios era in mijlocul poporului? Poporul il urma si il asculta pe Moise, toata adunarea era binecuvantata, tot poporul lui Dumnezeu era binecuvantat. Toate roadele si toate binefacerile lui Dumnezeu se revarsau neimpiedicate spre popor.
Dar Moise s-a dus Omul cel bun se duce si el. i numai cand nu mai este un om bun in mijlocul poporului, si numai cand nu mai este un profet al Domnului in mijlocul oamenilor, si cand nu mai este un indrumator adevarat in mijlocul familiei si in mijlocul adunarii, cand toti nu mai stiu ce sa creada, nu mai stiu cum sa priveasca, nu mai stiu cum sa umble, nu mai stiu cum sa faca abia atunci se vede cat de mult a valorat, cat de mult a pretuit in mijlocul lor un om al lui Dumnezeu, un proroc al lui Dumnezeu, care se uita pe sine, se jertfea pe sine, se neglija pe sine, ca sa-i ajute pe altii, sa-i mangaie pe altii, sa-i intareasca pe altii.
In zilele profetului Ieremia, glasul acestuia nu mai era ascultat, pentru ca oamenii, chiar daca au avut candva un profet bun si au mers bine, dupa aceea au avut niste invatatori rai si au inceput sa mearga dupa acestia (si asa de repede se uita invatatura buna cand ai un invatator rau, asa de repede incepi sa mergi pe calea cea rea cand nu ai un indrumator bun!). Oamenii acestia, cand au avut dupa aceea, la cativa ani, un profet bun cum a fost Ieremia, n-au vrut sa-l mai ascute. L-au aruncat pe Ieremia in groapa, sa nu-l mai vada. Sa nu-l mai auda. Caci fara profetul cel bun, inima rea, poftele cele pacatoase, dorintele rele pun stapanire deplina pe omul pornit pe calea cea rea si el nu doreste sa mai auda pe nimeni care l-ar opri de pe aceasta caleCata vreme parintele bun a fost ascultat, familia intreaga a fost binecuvantata. Dar cand incep copiii sa nu mai asculte de parinti, pe calea rea, ei merg indrumati de invatatori rai, tot mai repede si tot mai departe, spre pierzare. Atunci parintele n-are alt drum mai bun si n-are alt loc mai linistit decat groapa, mormantul dintre copiii lui.
Copiii care ajung sa nu mai iubeasca, sa nu mai asculte de parintii lor, de sfaturile si de indemnurile parintelui, nu mai pot suferi nici fata lui s-o mai vada. i nu-s linistiti copiii neascultatori pana ce nu-si stiu parintii in mormant. Fata lor, cuvantul lor ii supara; si tacerea lor, cat de departe ar fi, ii mustra si ei nu simt libertate deplina sa pacatuiasca pana cand stiu ca mai au parinti.
Asa era si cu profetul Domnului! Cata vreme este in mijlocul unui popor, al unei adunari, un profet credincios, de este ascultat, toti sunt binecuvantati. Dar cand incep sa vina invatatorii rai si incep sa intoarca inimile fratilor dinspre adevar si dinspre fratii care i-au indrumat bine, atunci acesti frati care i-au indrumat bine nu mai au loc. Nu mai au pret. Nu mai au ascultare si primire nicaieri. Ceilalti nu se simt bine decat atunci cand [acesti frati buni] sunt indepartati de tot, iar ei pot sa mearga dupa invatatorii rai cum vor spre pierzare.
Asa a patit profetul Ieremia. L-au aruncat in groapa, au venit apoi vrasmasii sa ia tot poporul si sa-l duca in robie. Cand Ieremia a iesit, cetatea era pustie. El s-a luat pe urma poporului, spre robia unde era dus, spre Babilon. i cand poporul a fost dus in robie, a fost dus cu copii cu tot. i cand a vazut profetul Domnului urmele copilasilor care plecasera in robie, urmele lor pe nisip, prin praf, s-a aplecat si le-a sarutat cu lacrimi si a spus: O, poporul meu, daca ai fi ascultat tu Cuvantul lui Dumnezeu, copilasii vostri n-ar mai fi luat drumul robiei si n-ar pieri cine stie unde de foame, de sete, de bataile si de lipsurile care sunt intr-o robie .
Dupa ce-au ajuns acolo, s-a scris Psalmul 137, in care este scris: Pe malurile raului Babilonului am sezut si am plans Acolo ne-am atarnat harfele noastre, in salciile din tinutul acela, cand asupritorii nostri ne-au cerut sa cantam cantarile Sionului. Cum sa cantam noi cantarile Domnului pe un pamant strain? .
Atunci au inceput si sa strige cu lacrimi: De te voi uita, Ierusalime, sa se lipeasca limba mea de cerul gurii mele, de nu voi face din Ierusalim tinta dragostei si dorintei mele .
Poti sa plangi apoi ca n-ai ascultat atunci cand era vremea ascultarii. Poti sa plangi apoi strain intre straini si rob la niste vrajmasi, daca atunci cand erai in mijlocul poporului tau, in cetatea ta, fericit, n-ai vrut sa asculti de Dumnezeu si de Cuvantul Sau. Atunci nu mai era intoarsa fata poporului spre Dumnezeu, nici...
Iar cand Solomon a facut al doilea templu, scrie in cartea II Cronici capitolul 3, versetul 13, ca Dumnezeu i-a poruncit sa faca cei doi ingeri, heruvimi, unul cu spatele spre celalalt. i cineva a intrebat: Doamne, dar de ce lui Moise i-ai poruncit sa faca ingerii unul cu fata la celalalt, si lui Solomon, sa faca ingerii unul cu spatele spre celalalt? . i i s-a raspuns: Fiecare vreme isi are profetul sau si fiecare neam si fiecare rand de oameni isi are profetul sau Daca cineva va asculta de profetul lui Dumnezeu care il invata binele si isi intoarce fata spre Dumnezeu, atunci si Dumnezeu Isi intoarce fata spre el. Atunci fata fratelui e intoarsa spre frate si fata omului, spre om. i fata oamenilor, spre Dumnezeu; si fata lui Dumnezeu, spre oameni. Pentru ca profetul lui Dumnezeu, pentru ca omul lui Dumnezeu, pentru ca invatatorul pus de Dumnezeu in mijlocul lor este un credincios adevarat si doreste din toata inima sa-i invete pe oameni caile lui Dumnezeu. i atunci Dumnezeu cu bucurie intoarce fata spre ei.
Dar cand Solomon, care nu mai era cu inima lui toata cu Dumnezeu, a fost in mijlocul poporului cu pacatele lui, neascultarea lui, umblarea lui rea a indepartat si pe popor de la Dumnezeu . i atunci Domnul a zis: Nu mai faceti ingerii unul cu fata spre celalalt, pentru ca poporul Meu si-a intors fata de la Mine, zice Domnul . Pentru ca fratele si-a intors fata dinspre frate. Pentru ca invatatorul rau intoarce inima oamenilor dinspre Dumnezeu si face ca si inima lui Dumnezeu sa se intoarca cu tristete si cu durere mare dinspre cei necredinciosi. i ce s-a intamplat cand omul lui Dumnezeu, Moise, profetul credincios, invatatorul credincios, indrumatorul credincios era in mijlocul poporului? Poporul il urma si il asculta pe Moise, toata adunarea era binecuvantata, tot poporul lui Dumnezeu era binecuvantat. Toate roadele si toate binefacerile lui Dumnezeu se revarsau neimpiedicate spre popor.
Dar Moise s-a dus Omul cel bun se duce si el. i numai cand nu mai este un om bun in mijlocul poporului, si numai cand nu mai este un profet al Domnului in mijlocul oamenilor, si cand nu mai este un indrumator adevarat in mijlocul familiei si in mijlocul adunarii, cand toti nu mai stiu ce sa creada, nu mai stiu cum sa priveasca, nu mai stiu cum sa umble, nu mai stiu cum sa faca abia atunci se vede cat de mult a valorat, cat de mult a pretuit in mijlocul lor un om al lui Dumnezeu, un proroc al lui Dumnezeu, care se uita pe sine, se jertfea pe sine, se neglija pe sine, ca sa-i ajute pe altii, sa-i mangaie pe altii, sa-i intareasca pe altii.
In zilele profetului Ieremia, glasul acestuia nu mai era ascultat, pentru ca oamenii, chiar daca au avut candva un profet bun si au mers bine, dupa aceea au avut niste invatatori rai si au inceput sa mearga dupa acestia (si asa de repede se uita invatatura buna cand ai un invatator rau, asa de repede incepi sa mergi pe calea cea rea cand nu ai un indrumator bun!). Oamenii acestia, cand au avut dupa aceea, la cativa ani, un profet bun cum a fost Ieremia, n-au vrut sa-l mai ascute. L-au aruncat pe Ieremia in groapa, sa nu-l mai vada. Sa nu-l mai auda. Caci fara profetul cel bun, inima rea, poftele cele pacatoase, dorintele rele pun stapanire deplina pe omul pornit pe calea cea rea si el nu doreste sa mai auda pe nimeni care l-ar opri de pe aceasta caleCata vreme parintele bun a fost ascultat, familia intreaga a fost binecuvantata. Dar cand incep copiii sa nu mai asculte de parinti, pe calea rea, ei merg indrumati de invatatori rai, tot mai repede si tot mai departe, spre pierzare. Atunci parintele n-are alt drum mai bun si n-are alt loc mai linistit decat groapa, mormantul dintre copiii lui.
Copiii care ajung sa nu mai iubeasca, sa nu mai asculte de parintii lor, de sfaturile si de indemnurile parintelui, nu mai pot suferi nici fata lui s-o mai vada. i nu-s linistiti copiii neascultatori pana ce nu-si stiu parintii in mormant. Fata lor, cuvantul lor ii supara; si tacerea lor, cat de departe ar fi, ii mustra si ei nu simt libertate deplina sa pacatuiasca pana cand stiu ca mai au parinti.
Asa era si cu profetul Domnului! Cata vreme este in mijlocul unui popor, al unei adunari, un profet credincios, de este ascultat, toti sunt binecuvantati. Dar cand incep sa vina invatatorii rai si incep sa intoarca inimile fratilor dinspre adevar si dinspre fratii care i-au indrumat bine, atunci acesti frati care i-au indrumat bine nu mai au loc. Nu mai au pret. Nu mai au ascultare si primire nicaieri. Ceilalti nu se simt bine decat atunci cand [acesti frati buni] sunt indepartati de tot, iar ei pot sa mearga dupa invatatorii rai cum vor spre pierzare.
Asa a patit profetul Ieremia. L-au aruncat in groapa, au venit apoi vrasmasii sa ia tot poporul si sa-l duca in robie. Cand Ieremia a iesit, cetatea era pustie. El s-a luat pe urma poporului, spre robia unde era dus, spre Babilon. i cand poporul a fost dus in robie, a fost dus cu copii cu tot. i cand a vazut profetul Domnului urmele copilasilor care plecasera in robie, urmele lor pe nisip, prin praf, s-a aplecat si le-a sarutat cu lacrimi si a spus: O, poporul meu, daca ai fi ascultat tu Cuvantul lui Dumnezeu, copilasii vostri n-ar mai fi luat drumul robiei si n-ar pieri cine stie unde de foame, de sete, de bataile si de lipsurile care sunt intr-o robie .
Dupa ce-au ajuns acolo, s-a scris Psalmul 137, in care este scris: Pe malurile raului Babilonului am sezut si am plans Acolo ne-am atarnat harfele noastre, in salciile din tinutul acela, cand asupritorii nostri ne-au cerut sa cantam cantarile Sionului. Cum sa cantam noi cantarile Domnului pe un pamant strain? .
Atunci au inceput si sa strige cu lacrimi: De te voi uita, Ierusalime, sa se lipeasca limba mea de cerul gurii mele, de nu voi face din Ierusalim tinta dragostei si dorintei mele .
Poti sa plangi apoi ca n-ai ascultat atunci cand era vremea ascultarii. Poti sa plangi apoi strain intre straini si rob la niste vrajmasi, daca atunci cand erai in mijlocul poporului tau, in cetatea ta, fericit, n-ai vrut sa asculti de Dumnezeu si de Cuvantul Sau. Atunci nu mai era intoarsa fata poporului spre Dumnezeu, nici...
