Iubirea de vrăjmași
Multe religii propovaduiesc iubirea aproapelui; singur crestinismul cere iubirea vrajmasilor. N T pare ca se rupe in aceasta privinta de V.
T, care prin legea talionului hotarea razbunarea raului indurat. Legea Talionului, dupa duhul ei, avea pana la urma rostul de a stavili rautatea asupra celor drepti, asadar ea nu avea putere, si ei nu i []Multe religii propovaduiesc iubirea aproapelui; singur crestinismul cere iubirea vrajmasilor. N T pare ca se rupe in aceasta privinta de V.
T, care prin legea talionului hotarea razbunarea raului indurat.
Legea Talionului, dupa duhul ei, avea pana la urma rostul de a stavili rautatea asupra celor drepti, asadar ea nu avea putere, si ei nu i s-au supus, casa implineasca lucruri mai mari, prefigurari ale dreptatii lui Hristos. Ucenicul lui Hristos se deosebeste si de pacatosi si de pagani, ca unul care nu se margineste sa iubeasca si pe cei care ii fac bine, ci se sileste sa iubeasca pe cei care-l urasc si-i fac rau. El este chemat sa ajunga la desavarsirea lui Dumnezeu, Care Se poarta la fel cu toti oamenii, fie buni fie rai.
Cine sunt vrajmasi nostriVrajmasii nostri sunt in primul rand, oamenii, mai mult sau mai putin apropiati noua, care ne urasc, ne voiesc raul.
In al doilea rand, dusmani ai nostri sunt cei care vrajmasesc pe Dumnezeu, pe Hristos, dreapta credinta si Sf. Biserica. Ne sunt vrajmasi pentru ca, fiind noi madulare ale Bisericii, asadar ale trupului lui Hristos, iar prin credinta fii ai lui Dumnezeu celui viu, vrajmasia lor e o suferinta pentru trupul acesta duhovnicesc.
Felurile, chipurile si treptele iubirii de vrajmasi.
Iubirea e o simtire a sufletului, si nu-s cuvinte s-o arate precum e.
Prima treapta, dupa Sf. Ioan Gura de Aur, e sa nu facem noi cei dintai ceva rau. A doua, dupa acelasi sfant, este sa nu rasplatim raul indurat cu un rau de aceeasi masura. A treia treapta este sa nu te razbuni defel, lasand pedeapsa raului in grija Lui Dumnezeu.
A patra treapta este sa nu te impotrivesti celui ce iti vrea raul A cincea, sa nu te manii pentru cele ce-ti face vrajmasul, ci sa induri, dand dovada de rabdare, suferind relele ce ni se fac. A sasea treapta este sa nu te intristezi in sufletul tau pentru necinstirile, batjocurile, ispitele si necazurile pricinuite de vrajmasi.
Treapta a saptea este sa socotesti ocarile binefacere, sa te bucuri si sa-I multumesti lui Dumnezeu pentru ele. (Indeobste, parintii indeamna sa-l socotim pe cel ce ne necajeste ca pe un doctor trimis de Dumnezeu sa ne tamaduiasca sufletul de bolile sale, mai cu seama de mandrie si de slava desarta). A opta treapta este sa ne lasam de bunavoie prada ocarilor. A noua treapta, sa doresti sa ai parte de si mai multa necajire.
Treapta a zecea: sa nu urasti pe cei care-ti pricinuiesc suferinta. A unsprezecea treapta este sa nu ti minte raul, sa nu pastrezi in suflet manie si suparare fata de vrajmasi. Treapta a douasprezecea este sa nu-i invinuim pe vrajmasii nostri, sa nu-i osandim, sa nu-i vorbim de rau.
A treisprezecea treapta, sa nu-i dispretuiesti. A paisprezecea, sa nu ne scarbim de ei si sa nu-i respingem. A cincisprezecea, gandul la ei si la relele pe care ni le-au facut sa nu trezeasca in noi nici cea mai mica amaraciune, ori tristete.
Treapta a saisprezecea este sa nu-i judecam de fel, ci sa ne vedem de greselile noastre, dupa Cuvantul Domnului. Nu judecati ca sa nu fiti judecati. A saptesprezecea treapta: sa-i iertam din toata inima, ca sa putem cere in rugaciune, dupa vrednicie, iertarea greselilor noastre de la Dumnezeu.
Pe aceste prime saptesprezece trepte urcand, nu ajunge la inaltimea iubirii, ci doar implineste cele poruncite si se gateste pentru ea. Nerautatea inca nu-i iubire, care e un lucru mai presus de ea.
A optsprezecea treapta, asadar este sa ne dam toata silinta sa ne impacam cu aceia care ne vrajmasesc. Treapta a nouasprezecea este a milei fata de semeni si a impreuna patimirii cu ei, urmand astfel indemnul lui Hristos, dat cu porunca iubirii de vrajmasi. Ajuns pe a douazecea treapta, omul nu mai asteapta sa fie razbunat de Dumnezeu, ci se roaga ca sa nu fie pedepsiti cei care i-au facut rau. A douazeci si una treapta este sa ne rugam lui Dumnezeu pentru ei, implinind astfel cuvantul Domnului, care spune sa ne rugam pentru cei ce ne prigonesc. Fireste ca rugaciunea pentru vrajmasi se cere inca de pe primele trepte, insa atunci ea este un mijloc de a ne feri si de a ne curati inima de simtiri necuvenite, ca ura, pomenirea de rau, dusmania si mandria care le insoteste.
A douazeci si doua treapta este sa-i iubesti. Sf Simeon Noul teolog, vorbind de aceasta treapta inalta, spune ca aceasta inseamna a-i iubi din suflet pe acestia si in plus, a intipari in mintea noastra fata fiecaruia dintre ei si a-i imbratisa in chip nepatimas, ca pe niste prieteni adevarati, cu lacrimi de iubire adevarata. A douazeci si treia treapta este sa le doresti si sa le faci binele, potrivit poruncilor lui Hristos. Sf. Maxim spune ca atunci am ajuns la iubire, cand putem rasplati raul cu bine fara a ne sili pe noi si ca a face bine din indemn launtric celor ce ne urasc e propriu numai dragostei duhovnicesti desavarsite. A douazeci si patra treapta este sa-i socotim pe cei care ne fac rau deopotriva cu cei care ne fac bine si sa le aratam aceeasi iubire. Sf. Maxim Marturisitorul, mai mult decat oricare altul dintre Parinti, indeamna sa ne purtam la fel cu toti oamenii si sa-i iubim pe toti la fel, fara sa deosebim intre prieten si dusman, drept ori pacatos. A douazeci si cincea treapta este sa ne purtam cu vrajmasii ca si cu niste prieteni ai nostri. Treapta a douazeci si sase este sa iubim pe vrajmasi mai mult chiar decat ne iubim pe noi insine. Treptele acestea nu sunt, fireste, intepenite in randuiala lor. Fiecare dintre aceste purtari iubitoare poate sta pe orice treapta si are in ea, putin ori mult, ceva din celelalte. Pana la urma, iubirea, cu multele ei chipuri, e una si nedespartita. Temeiurile iubirii de vrajmasi.
In general, temeiul iubirii de vrajmasi este...
T, care prin legea talionului hotarea razbunarea raului indurat. Legea Talionului, dupa duhul ei, avea pana la urma rostul de a stavili rautatea asupra celor drepti, asadar ea nu avea putere, si ei nu i []Multe religii propovaduiesc iubirea aproapelui; singur crestinismul cere iubirea vrajmasilor. N T pare ca se rupe in aceasta privinta de V.
T, care prin legea talionului hotarea razbunarea raului indurat.
Legea Talionului, dupa duhul ei, avea pana la urma rostul de a stavili rautatea asupra celor drepti, asadar ea nu avea putere, si ei nu i s-au supus, casa implineasca lucruri mai mari, prefigurari ale dreptatii lui Hristos. Ucenicul lui Hristos se deosebeste si de pacatosi si de pagani, ca unul care nu se margineste sa iubeasca si pe cei care ii fac bine, ci se sileste sa iubeasca pe cei care-l urasc si-i fac rau. El este chemat sa ajunga la desavarsirea lui Dumnezeu, Care Se poarta la fel cu toti oamenii, fie buni fie rai.
Cine sunt vrajmasi nostriVrajmasii nostri sunt in primul rand, oamenii, mai mult sau mai putin apropiati noua, care ne urasc, ne voiesc raul.
In al doilea rand, dusmani ai nostri sunt cei care vrajmasesc pe Dumnezeu, pe Hristos, dreapta credinta si Sf. Biserica. Ne sunt vrajmasi pentru ca, fiind noi madulare ale Bisericii, asadar ale trupului lui Hristos, iar prin credinta fii ai lui Dumnezeu celui viu, vrajmasia lor e o suferinta pentru trupul acesta duhovnicesc.
Felurile, chipurile si treptele iubirii de vrajmasi.
Iubirea e o simtire a sufletului, si nu-s cuvinte s-o arate precum e.
Prima treapta, dupa Sf. Ioan Gura de Aur, e sa nu facem noi cei dintai ceva rau. A doua, dupa acelasi sfant, este sa nu rasplatim raul indurat cu un rau de aceeasi masura. A treia treapta este sa nu te razbuni defel, lasand pedeapsa raului in grija Lui Dumnezeu.
A patra treapta este sa nu te impotrivesti celui ce iti vrea raul A cincea, sa nu te manii pentru cele ce-ti face vrajmasul, ci sa induri, dand dovada de rabdare, suferind relele ce ni se fac. A sasea treapta este sa nu te intristezi in sufletul tau pentru necinstirile, batjocurile, ispitele si necazurile pricinuite de vrajmasi.
Treapta a saptea este sa socotesti ocarile binefacere, sa te bucuri si sa-I multumesti lui Dumnezeu pentru ele. (Indeobste, parintii indeamna sa-l socotim pe cel ce ne necajeste ca pe un doctor trimis de Dumnezeu sa ne tamaduiasca sufletul de bolile sale, mai cu seama de mandrie si de slava desarta). A opta treapta este sa ne lasam de bunavoie prada ocarilor. A noua treapta, sa doresti sa ai parte de si mai multa necajire.
Treapta a zecea: sa nu urasti pe cei care-ti pricinuiesc suferinta. A unsprezecea treapta este sa nu ti minte raul, sa nu pastrezi in suflet manie si suparare fata de vrajmasi. Treapta a douasprezecea este sa nu-i invinuim pe vrajmasii nostri, sa nu-i osandim, sa nu-i vorbim de rau.
A treisprezecea treapta, sa nu-i dispretuiesti. A paisprezecea, sa nu ne scarbim de ei si sa nu-i respingem. A cincisprezecea, gandul la ei si la relele pe care ni le-au facut sa nu trezeasca in noi nici cea mai mica amaraciune, ori tristete.
Treapta a saisprezecea este sa nu-i judecam de fel, ci sa ne vedem de greselile noastre, dupa Cuvantul Domnului. Nu judecati ca sa nu fiti judecati. A saptesprezecea treapta: sa-i iertam din toata inima, ca sa putem cere in rugaciune, dupa vrednicie, iertarea greselilor noastre de la Dumnezeu.
Pe aceste prime saptesprezece trepte urcand, nu ajunge la inaltimea iubirii, ci doar implineste cele poruncite si se gateste pentru ea. Nerautatea inca nu-i iubire, care e un lucru mai presus de ea.
A optsprezecea treapta, asadar este sa ne dam toata silinta sa ne impacam cu aceia care ne vrajmasesc. Treapta a nouasprezecea este a milei fata de semeni si a impreuna patimirii cu ei, urmand astfel indemnul lui Hristos, dat cu porunca iubirii de vrajmasi. Ajuns pe a douazecea treapta, omul nu mai asteapta sa fie razbunat de Dumnezeu, ci se roaga ca sa nu fie pedepsiti cei care i-au facut rau. A douazeci si una treapta este sa ne rugam lui Dumnezeu pentru ei, implinind astfel cuvantul Domnului, care spune sa ne rugam pentru cei ce ne prigonesc. Fireste ca rugaciunea pentru vrajmasi se cere inca de pe primele trepte, insa atunci ea este un mijloc de a ne feri si de a ne curati inima de simtiri necuvenite, ca ura, pomenirea de rau, dusmania si mandria care le insoteste.
A douazeci si doua treapta este sa-i iubesti. Sf Simeon Noul teolog, vorbind de aceasta treapta inalta, spune ca aceasta inseamna a-i iubi din suflet pe acestia si in plus, a intipari in mintea noastra fata fiecaruia dintre ei si a-i imbratisa in chip nepatimas, ca pe niste prieteni adevarati, cu lacrimi de iubire adevarata. A douazeci si treia treapta este sa le doresti si sa le faci binele, potrivit poruncilor lui Hristos. Sf. Maxim spune ca atunci am ajuns la iubire, cand putem rasplati raul cu bine fara a ne sili pe noi si ca a face bine din indemn launtric celor ce ne urasc e propriu numai dragostei duhovnicesti desavarsite. A douazeci si patra treapta este sa-i socotim pe cei care ne fac rau deopotriva cu cei care ne fac bine si sa le aratam aceeasi iubire. Sf. Maxim Marturisitorul, mai mult decat oricare altul dintre Parinti, indeamna sa ne purtam la fel cu toti oamenii si sa-i iubim pe toti la fel, fara sa deosebim intre prieten si dusman, drept ori pacatos. A douazeci si cincea treapta este sa ne purtam cu vrajmasii ca si cu niste prieteni ai nostri. Treapta a douazeci si sase este sa iubim pe vrajmasi mai mult chiar decat ne iubim pe noi insine. Treptele acestea nu sunt, fireste, intepenite in randuiala lor. Fiecare dintre aceste purtari iubitoare poate sta pe orice treapta si are in ea, putin ori mult, ceva din celelalte. Pana la urma, iubirea, cu multele ei chipuri, e una si nedespartita. Temeiurile iubirii de vrajmasi.
In general, temeiul iubirii de vrajmasi este...
