1. Cand omul incepe sa dea inapoi, il vezi numai cum incepe sa inteleaga sucit Cuvantul Sfant, pe care inainte il intelegea ca ceilalti frati, si sa vorbeasca nechibzuit despre invatatura cea dreapta pe care el insusi o cinstea inainte; inima lui tulburata ia hotarari pripite, umbla cu ganduri ascunse si alege tovarasii straine si []1. Cand omul incepe sa dea inapoi, il vezi numai cum incepe sa inteleaga sucit Cuvantul Sfant, pe care inainte il intelegea ca ceilalti frati, si sa vorbeasca nechibzuit despre invatatura cea dreapta pe care el insusi o cinstea inainte;inima lui tulburata ia hotarari pripite,umbla cu ganduri ascunse si alege tovarasii straine si rele, cazand in greseli tot mai dureroase,se vede usor ca ceva nu mai este bine, dar nu se stie, deocamdata, ce;se vede ca ceva a ajuns acolo ne-bun, dar nu se stie, deocamdata, cum.

Dar nu peste mult se vede pacatul si viermele care aduce starea asta.

Vai de cel care nu asculta atunci mustrarea si nu se intoarce!2. Nici o categorie de oameni de pe lumea aceasta nu are atat de multe fagaduinte mangaietoare din partea lui Dumnezeu si a Sfantului Sau Cuvant ca cei saraci.

Daca asculta Cuvantul lui Dumnezeu si-l impli-nesc!3. Nici o categorie de oameni nu are atat de multe instiintari si osandiri ca si cei bogati, daca nu asculta Cuvantul lui Dumnezeu si nu-l implinesc.4. Aceasta poate ca este asa nu numai din pricina ca inima omului sarac este mai smerita, dar ea nici nu are de ce sa se alipeasca pe lume atat de vinovat ca inima bogatului, care se alipeste de ceea ce i se pare lui ca are al sau.

Ce prilej minunat, ca inima saracului sa se alipeasca tot mai puternic si mai deplin numai de Dumnezeu!5. In felul acesta, inima saracului este mai grabnic indemnata sa se inalte spre Dumnezeusi mai gata sa asculte de voia Lui, fiindca el vede cel mai bine ca traieste nu prin ale sale, ci numai prin ale lui Dumnezeu.6. Neavand bogatiile lumii care s-o robeasca si s-o ingreuieze, inima saracului mai usor se ridica spre Dumnezeu si mai cu graba si mai cu drag se alipeste de lucrurile cele de Sus.

Cred ca este asa, mai ales, pentru ca saracul, nea-vand ca bogatul avutii in chip vinovat adunate, acestea nu apasa peste sufletul sau cu osanda si cu bles-temul acestora, care, adesea, fac cu neputinta mantuirea celui ce le are (Lc 6, 24).7. Oriunde este ingramadita o avutie pamanteasca, acolo nu numai ca ingrijorarile vietii acesteia rapesc tot timpul celui avut si intuneca seninatatea fetei si inimii omului aceluia, dar peste gramadirea avutiei sale apasa blestemul,apasa blestemul celor de la care au fost rapite pe nedrept cele adunate de omul bogat.8. Orice om, muncind cinstit, nu poate aduna a veri, nu poate strange avutii si nu poate deveni bogatasPoate numai sa-si castige painea, necesara sau mul-tumitoare, pentru traiul cinstit al sau si al familiei sale.

Orice trece peste asta vine, de obicei, in chip ne-cinstit si deci vinovat.9. Nimeni nu poate gramadi averi, daca munceste numai cinstit in toate,ci, daca undeva s-au ingramadit multe avutii lumesti, acolo se vede neaparat ca a fost cineva care trebuie sa fi lucrat ceva in chip si necinstit.

Iar ceea ce este strans in chip necinstit este vinovat si este apasat de un blestem.

De aceea, sufletul care vine la Domnul simte nevoia sa scape de avutii, impartindu-le pe la acei de la care au fost luate.10. Blestemul acesta ramane apoi peste comoara adunata si pastrata in chip vinovat, pana tine aceasta avutie, intinzandu-se si peste cine o stapaneste si se li-peste de ea, ingreuind si sufocand totul sub aceleasi...