Conflictele de ascultare.
Acum[1] vom aminti ceva pe scurt si despre conflictele de ascultare. Cercetate in lumina Evangheliei, aceste conflicte s ar putea imparti in trei clase: 1. Cand cineva traieste in pacat si nu vrea sa intre in ascultarea de Dumnezeu. 2. Cand cineva este chemat intr-o ascultare care il scoate din ascultarea de Dumnezeu. Acesta e conflictul []Acum[1] vom aminti ceva pe scurt si despre conflictele de ascultare.
Cercetate in lumina Evangheliei, aceste conflicte s ar putea imparti in trei clase:1. Cand cineva traieste in pacat si nu vrea sa intre in ascultarea de Dumnezeu.2. Cand cineva este chemat intr-o ascultare care il scoate din ascultarea de Dumnezeu. Acesta e conflictul aratat la Faptele Apostolilor 5, 29, unde Apostolii Petru si Ioan ne-au lasat testamentul ca noi trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni.3. Iar al treilea conflict e aratat la Romani 2, 21, cand cel ce predica ascultarea de Dumnezeu, el insusi traieste in neascultare de Dumnezeu: Tu, acela care predici: Nu fura , furi (adresele[2]).
Cercetat in aceasta lumina biblica, conflictul cu neascultarea de la Oaste se afla la punctul doi si trei. Sa vedem mai intai iesirea din ascultare a Parintelui Iosif si apoi a noastra, a ostasilor.
Parintelui Iosif i se aduce mereu acuza ca a iesit din ascultare . Dar noi, ostasii, stim cum a venit aceasta iesire din ascultare . Ea n-a cazut ca musca in zer si ca Pilat in Credeu, ci ea a venit calculata de cei care l-au scos pe Parintele Iosif din ascultare, pentru ca sa puna mana pe infaptuirea lui spirituala si materiala. i apoi mai stim ca Parintele Iosif a iesit dintr-o ascultare care ii cerea sa iasa din ascultarea de Dumnezeu.
Nu-i buna intransigenta de la Oaste, i s-a spus Parintelui Iosif. Tinerilor trebuie sa le lasam anumite distractii .
Ba-i buna, zice Parintele Iosif, pentru ca toata Evanghelia nu-i altceva decat o intransigenta fata de pacat si fata de compromisul cu pacatul. Jocurile nu sunt un pacat, i s-a spus Parintelui Iosif. Ele erau un pacat numai pe vremea Sfintilor Parinti, cand crestinii le luasera de la pa gani. Dar de atunci ele s-au increstinat Noi trebuie sa sfintim jocul; sa-l botezam, cum i s-ar putea oarecum zice . Ba, de as mai trai o mie de ani, zice Parintele Iosif, eu nu ma pot hotari sa sfintesc pacatul si sa-l botez pe dracul. Sa primesti statutele si regulamentele Oa stei , i s-a spus Parintelui Iosif.
Nu le pot primi, raspunde Parintele Iosif, pentru ca constiinta mea imi spune clar ca aceste statute si regulamente omoara duhul Oastei, si eu nu ma pot face complice la asasinarea unei Miscari in care Duhul Sfant m-a folosit si pe mine. Noi am lucrat la Oaste cu statutele Bisericii si acestea ne sunt destul. Sa te intorci la Lumina Satelor , i s-a spus Parintelui Iosif, si sa nu mai mustri pe pastorii slabi. La Lumina Satelor nu ma pot intoarce, raspunde Parintele Iosif, pentru ca foaia aceasta si-a iscalit ea insasi sentinta de moarte prin iesirile urate...
Cercetate in lumina Evangheliei, aceste conflicte s ar putea imparti in trei clase:1. Cand cineva traieste in pacat si nu vrea sa intre in ascultarea de Dumnezeu.2. Cand cineva este chemat intr-o ascultare care il scoate din ascultarea de Dumnezeu. Acesta e conflictul aratat la Faptele Apostolilor 5, 29, unde Apostolii Petru si Ioan ne-au lasat testamentul ca noi trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni.3. Iar al treilea conflict e aratat la Romani 2, 21, cand cel ce predica ascultarea de Dumnezeu, el insusi traieste in neascultare de Dumnezeu: Tu, acela care predici: Nu fura , furi (adresele[2]).
Cercetat in aceasta lumina biblica, conflictul cu neascultarea de la Oaste se afla la punctul doi si trei. Sa vedem mai intai iesirea din ascultare a Parintelui Iosif si apoi a noastra, a ostasilor.
Parintelui Iosif i se aduce mereu acuza ca a iesit din ascultare . Dar noi, ostasii, stim cum a venit aceasta iesire din ascultare . Ea n-a cazut ca musca in zer si ca Pilat in Credeu, ci ea a venit calculata de cei care l-au scos pe Parintele Iosif din ascultare, pentru ca sa puna mana pe infaptuirea lui spirituala si materiala. i apoi mai stim ca Parintele Iosif a iesit dintr-o ascultare care ii cerea sa iasa din ascultarea de Dumnezeu.
Nu-i buna intransigenta de la Oaste, i s-a spus Parintelui Iosif. Tinerilor trebuie sa le lasam anumite distractii .
Ba-i buna, zice Parintele Iosif, pentru ca toata Evanghelia nu-i altceva decat o intransigenta fata de pacat si fata de compromisul cu pacatul. Jocurile nu sunt un pacat, i s-a spus Parintelui Iosif. Ele erau un pacat numai pe vremea Sfintilor Parinti, cand crestinii le luasera de la pa gani. Dar de atunci ele s-au increstinat Noi trebuie sa sfintim jocul; sa-l botezam, cum i s-ar putea oarecum zice . Ba, de as mai trai o mie de ani, zice Parintele Iosif, eu nu ma pot hotari sa sfintesc pacatul si sa-l botez pe dracul. Sa primesti statutele si regulamentele Oa stei , i s-a spus Parintelui Iosif.
Nu le pot primi, raspunde Parintele Iosif, pentru ca constiinta mea imi spune clar ca aceste statute si regulamente omoara duhul Oastei, si eu nu ma pot face complice la asasinarea unei Miscari in care Duhul Sfant m-a folosit si pe mine. Noi am lucrat la Oaste cu statutele Bisericii si acestea ne sunt destul. Sa te intorci la Lumina Satelor , i s-a spus Parintelui Iosif, si sa nu mai mustri pe pastorii slabi. La Lumina Satelor nu ma pot intoarce, raspunde Parintele Iosif, pentru ca foaia aceasta si-a iscalit ea insasi sentinta de moarte prin iesirile urate...
