Am fost o harfa plangatoare, sortita-n faptul unei seri, pe-a mele strune simtitoare, sa plang a dragostei dureri. Cu mana-i, soarta mea pribeaga de-un spin uscat m-a atarnat, sa-mi fie zbucium viata-ntreaga si-n plans sa-mi fie-al meu cantat. Era o dulce primavara si vantu-n frunze adia atunci cand eu intaia oara am inceput cantarea mea. []Am fost o harfa plangatoare,sortita-n faptul unei seri,pe-a mele strune simtitoare,sa plang a dragostei dureri.

Cu mana-i, soarta mea pribeagade-un spin uscat m-a atarnat,sa-mi fie zbucium viata-ntreagasi-n plans sa-mi fie-al meu cantat.

Era o dulce primavarasi vantu-n frunze adiaatunci cand eu intaia oaraam inceput cantarea mea.

In razele de dulce soaresi-n caldele-adieri de vant,iubirea lumii trecatoaream inceput voios s-o cant.

Pe fragedele mele strune,nestapanitele pornirisalbatic au pornit sa-si sunecantarea tristei lor iubiriEra pe-atuncea alta viatasi-ai tineretii alti fiori,iar spinii lor ce azi ma-ngheataerau amagitoare flori.

Dar dupa-acele clipe bune,lungi vremuri grele au venitsi-nvartejirile nebunede ramuri goale m-au izbit. i-a mele strune descordatein intunericul tarziucu note triste si ciudatesunau a jale si-a pustiu.

Atunci, in viscole de iarna,cu spinii aspru capatai,pe-a mele corzi, a prins s-astearnadurerea, psalmul ei dintai.

TRAIAN DORZ din Cantari Uitate , editia a II-aEditura Oastea Domnului, Sibiu, 2014