Vorbirea fratelui Traian Dorz de la nunta de la Zavoi 4 februarie 1989 Domnului Dumnezeului nostru sa-I aducem slava, cinste si inchinaciune, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin. Dupa aceea aducem fratilor si surorilor noastre din aceasta sarbatoare scumpa, incepand cu mirii, cu parintii lor trupesti si sufletesti, si-apoi tuturor fratilor si surorilor []Vorbirea fratelui Traian Dorz de la nunta de la Zavoi 4 februarie 1989Domnului Dumnezeului nostru sa-I aducem slava, cinste si inchinaciune, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin.

Dupa aceea aducem fratilor si surorilor noastre din aceasta sarbatoare scumpa, incepand cu mirii, cu parintii lor trupesti si sufletesti, si-apoi tuturor fratilor si surorilor noastre, salutul minunat din sfantul Cuvant al lui Dumnezeu din cartea Apocalipsa, capitolul 19, versetul 9: Apoi mi-a zis: Scrie: Ferice de cei chemati la ospatul nuntii Mielului . Apoi mi-a zis: Acestea sunt adevaratele cuvinte ale lui Dumnezeu .

Slavit sa fie Domnul!Suntem la o nunta si ne bucuram din toata inima de acest prilej minunat. O nunta-i totdeauna un prilej minunat si fericit. Ce bucurie pentru cei care au facut invitatia la nunta! Ce fericiti trebuie sa fie acesti miri iubiti care sunt in fata lui Dumnezeu si in fata noastra binecuvantati cu ceasul cel mai ales din viata lor: savarsirea sfintei Taine a nuntii, care este o porunca cereasca! Nunta, Taina aceasta, a fost instituita pentru prima data in Eden. Dumnezeu a savarsit nunta cea dintai. El a ales primii nuntasi, primii miri. El a fost Parintele minunat al celor dintai miri fericiti. Ce frumoasa a fost nunta lor in Cer! Ce fericit a fost mirele cand si-a vazut mireasa si a zis: Iata os din oasele mele, carne din carnea mea! . A simtit ca, in urma rugaciunii, in urma asteptarii, in urma rabdarii lui, Dumnezeu i-a dat intr-adevar fiinta scumpa pe care a simtit-o pentru totdeauna parte din fiinta sa, trup din trupul sau, os din oasele sale. Asa-i nunta pe care o pregateste Dumnezeu si asa-i unirea pe care o da El celor doua suflete pe care le uneste.

Ce fericit trebuie sa fi fost Tatal cand i-a vazut acesti copii minunati uniti! Cand a vazut mirele fericit ca-si imbratiseaza sotia si-I multumeste Tatalui ca a facut-o asa de frumoasa, mai mult decat a simtit-o el necesara vietii sale! Ce fericita trebuie sa fi fost si mireasa cand Tatal a dus-o de mana si i-a dat-o lui Adam! Pe Eva! Ce Parinte minunat a fost cel dintai Tata, al celor dintai doi miri!Totdeauna nunta e un prilej minunat. In primul rand pentru parintele care si vede, fericit, copiii. Apoi si pentru ceilalti, care participa la aceasta minunata sarbatoare.

Noi am trait atatea minunate sarbatori ca acestea. Totdeauna prilejul nuntii e un prilej fericit si bucuros si pentru cel care face nunta, care randuieste nunta, care osteneste pentru nunta si care doreste sa ia parte la nunta lui cele mai alese fete, cei mai scumpi prieteni. Nimeni nu-si cheama la nunta, decat pe cei mai scumpi ai lui, in primul rand. i cat de fericit trebuie sa fie oricine face o nunta cand vede venind prietenii lui dragi, primii sai chemati, pe toti cei cu care a fost fericit si cu care vrea sa traiasca fericit acest unic si minunat moment care e, in viata unui om, nunta lui! Dar si cei care primesc o invitatie sunt fericiti. Ce fericiti suntem noi, care am primit invitatia sa participam la aceasta nunta frumoasa!Eu ma uit numai Dumnezeu stie ce bucurie mare am cand va vad fetele si cand va simt dragostea de Dumnezeu. i nu stiu sa-I multumesc indeajuns Domnului pentru astfel de prilejuri cand ne vedem unii cu altii si putem impreuna sa ne unim inimile intr-o rugaciune, intr-o cantare cum se va canta cantarea aceea:Ce bine-i printre voi, iubitiisi dragii sufletului meu,iubirea voastra-n mine ardealaturi de-a lui Dumnezeu.

Intai e-a Lui, apoi, aproapede ea, mi-e dragostea de voi; Hristos si voi mi-ati fost comoarain lumea asta de noroi. i de aceea Ii multumim lui Dumnezeu pentru fiecare astfel de prilej. Suntem fericiti acuma cand stam la aceasta nunta minunata si binecuvantam pe Domnul pentru parintii carora Dumnezeu le-a dat asa copii minunati. i binecuvantam Numele Domnului, Care a facut ca inimile lor sa vibreze din dragoste pentru Domnul, sa se predea Domnului si dupa aceea sa-I incredinteze lui Dumnezeu si alegerea pentru viata de casnicie de care au nevoie si unul, si celalalt. i cand Dumnezeu il alege pe unul pentru celalalt, atunci se intampla ca si cu Isaac si cu Rebeca. Cand el, de departe, fara s-o fi vazut niciodata pe fata aceasta pe care i-o alesese Dumnezeu (si nici ea nu l-a vazut pe el) cum spune asa de frumos:Nici Isaac n-o cunoscuse,nici Rebeca nu-l stia,dar din prima lor privires-au iubit si el, si ea.

Asa pune Dumnezeu sentimentul acesta ceresc in inima celor care isi cer lui Dumnezeu sotia si-si cer lui Dumnezeu sotul, si-l asteapta cu rabdare, din mana lui Dumnezeu. Din prima lor privire se inteleg. Dragostea are altfel de mijloc de a se intelege: privirea; simtirea; duhul. Nu-i nevoie sa vorbesti celui care te iubeste, nici sa-ti vorbeasca cel pe care-l iubesti. O privire, o simtire sunt o comunicare mai perfecta decat orice cuvant, intre sufletele care se iubesc. Asa este legatura noastra cu Dumnezeu, daca-L iubim.

Prilejul nuntii e un prilej binecuvantat. Noi am fost la multe nunti. Suntem de-acuma batrani. Dar nuntile la care am fost noi cand eram copii nu asa se petreceau. Doua feluri de nunti erau si atunci: era nunta oamenilor saraci si nunta oamenilor bogati. Cei bogati faceau nunta cu cinste , asa se zicea. Trei zile tinea! Dar nu mergeau acolo oameni lipsiti si saraci. Erau invitati numai cei care faceau parte din aceeasi tagma din care facea parte cel care a aranjat nunta. Trei zile se petrecea la nunti de acestea. Era belsug de toate.

Au fost si nunti ale saracilor. Acolo nu erau prea multi invitati si nu erau prea multe bucate si prea multa risipa de desfatari pamantesti.

Noi ne obisnuim sa vorbim despre Cuvantul lui Dumnezeu. De cand ne-am intors la Domnul, noi toate lucrurile noastre le coordonam si le comparam, si le clasificam in legatura si in functie de Biblie, de Cuvantul lui Dumnezeu. Ea este Cartea Vietii, lumina lui Dumnezeu pentru viata noastra. i in legatura cu cuprinsul Bibliei si in lumina ei vedem noi toate adevarurile. Pana cand nu ne am intors la Dumnezeu si n-am cunoscut aceasta Lucrare minunata, noi n am cunoscut astfel de nunti. Am cunoscut numai doua feluri: nunta celor saraci, care erau mai lipsiti si la care nu prea mergeau multi, si nunta celor bogati, la care mergeau cei alesi. Acolo se primeau si daruri si se si dadeau daruri.

Din Biblie, noi am cunoscut Cuvantul lui Dumnezeu si in privinta aceasta. tim si s-a vorbit mai ales despre doua prilejuri de nunti aratate in Biblie: una de la Ioan, capitolul 2, nunta din Cana, despre care s-a vorbit destul de mult. Alta, de la Matei 22: nunta fiului de imparat, despre care s-a cam vorbit si nu s-a prea vorbit.

Nunta din Cana a fost a unor oameni saraci. Domnul si Maica Domnului, si ucenicii Lui erau oameni saraci. Pe ei nu-i chemau la nunta bogatii. Pe cei saraci numai saracii ii cheama. Pe cei saraci numai saracii ii ajuta. Cei bogati n-au timp sa-i ajute pe saraci. Lucrarea lui Dumnezeu numai saracii o ajuta; la bolnavi, numai bolnavii se duc, cei sanatosi n-au timp La nunta din Cana, nunta unor miri saraci, s-au dus numai oameni saraci. Printre acestia era si Domnul Iisus si Maica Domnului, care, trupeste, lumeste, omeneste vorbind, erau oameni saraci. Se vede cat de saraci erau mirii acestia ca, desi trebuia sa dea cate un pahar de vin la fiecare dintre nuntasi, a fost o vreme cand nu s-a mai ajuns nici macar un pahar de vin, ca sa dea o cinste celor care erau Atat de saraci erau. i sigur ca s-au dus la Maica Domnului si i-au zis: Ce sa facem? Roaga-L acuma pe Fiul tau sa ne ajute cumva . Domnul Iisus i-a ajutat si le-a zis: Iata vinul cel mai bun: scoateti apa din fantana si-o turnati . i cea mai buna bautura din lume le-a dat-o Hristos. Apa pe care le-a dat-o Hristos a fost, pentru ei, cu un gust atat de binecuvantat! Aceea nu era vin! Era vinul cel nou al dragostei lui Dumnezeu, despre care scrie in Cantarea Cantarilor si in atatea locuri frumoase, cand spune: Beti, prieteni, si imbatati-va de dragoste! . Asta-i dragostea lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Pavel spune: Sunt nebun din dragostea lui Dumnezeu! . Bause vinul pe care i-l daduse Hristos. Vinul cel bun, bautura cea mai buna e cea pe care o da Hristos; si El o scoate din fantana. Aceea e bautura cea buna: cand pune Hristos gust in apa aceasta.

Noi o preferam inaintea oricarei alte bauturi. De ce la nuntile Domnului nu se serveste bautura? Domnul pune binecuvantare intr-un pahar cu apa si noi suntem mai fericiti cu acest pahar cu apa, gustat in numele Domnului, in mijlocul copiilor lui Dumnezeu, decat cu orice alta bautura. Noi n-avem nevoie nici de bautura lumeasca, nici de bautura cealalta, spirituala, care vine din lume. Cand Dumnezeu ne binecuvanteaza apa aceasta, ea, Apa cea Vie, Cuvantul lui Dumnezeu, in sufletul nostru capata dulceata si bucuria unei bauturi imbatatoare si fericite. N-am dori sa mai bem niciodata altfel de bautura. Cine vine la Domnul si gusta din bautura aceea minunata pe care a dat-o El la nunta din Cana (acela nu era vin, era binecuvantarea lui Dumnezeu, bautura cea noua, duhovniceasca), cine o bea nu mai doreste alta bautura. Cine vrea sa se adape cu adevarat dintr-o bautura imbatatoare si sfanta va bea din Apa cea Vie pe care o da Hristos. De aceea noi iubim aceasta bautura. i de aceea noi nu dorim nici o alta bautura la nuntile noastre, decat aceea pe care o scoti din fantana, cum a spus Mantuitorul: Scoateti si dati . Ce a scos Hristos si ce a dat El a capatat un gust minunat si va capata cum capata Cuvantul lui Dumnezeu aceasta desfatare sufleteasca si pretul cel fericit si scump care satisface inima noastra si stampara sufletul nostru ca cea mai dulce si mai racoroasa bautura. Asta este apa, asta este vinul, asta este bautura pe care o da Hristos la nuntile Sale.

Nunta din Cana era nunta unor miri saraci. Nunta la care nu le-a ajuns bietilor miri sa dea nici macar un pahar cu bautura celor care veneau. Hristos le-a rezolvat problema. Oricat de sarac e un mire, oricat de sarac e un parinte care face o nunta cu adevarat binecuvantata de Dumnezeu, aceasta bautura o da. i daca ajunge in vreo situatie neplacuta, alearga la Domnul Iisus. Maica Domnului si cei care sunt in jurul Domnului vor mijloci rugaciunile noastre. i, nu exista problema care sa nu ne fie rezolvata, cand Maica Domnului si sfintii Lui intervin pentru noi.

Asa de frumoasa a fost ascultata interventia Maicii Domnului! i problema mirilor saraci si a parintilor saraci s-a rezolvat in chip fericit.

Se vorbeste, la Matei 22, despre o alta nunta. Nunta cea cu cinste, a unui imparat. Asta este o altfel de nunta. Explicatia ei este altfel. Dar acolo se intampla cu totul deosebit. Imparatul care facuse nunta si cel care facea o astfel de nunta pregatea mai dinainte, pentru toti invitatii lui, o haina speciala de nunta. Cititi la Matei 22 si veti vedea acest lucru. Ce se intampla? Cei care erau invitati treceau pe la poarta imparatului sau a stapanului care aranjase nunta si primeau de acolo, drept cadou (dar cadou pentru totdeauna) o haina de nunta. Nimeni nu mai lua haina, o data ce a dat-o. Imparatul nu ia inapoi ce da. Un om credincios nu ia inapoi. A dat ceva cuiva, a dat un ban mai mult, a dat o bucata de paine mai mult, a dat o haina? Sa nu-ti mai para rau ca ai dat-o. Inapoi sa nu mai iei. [Despre] ce ai dat, spune: In Numele lui Dumnezeu .

Imparatul sa mai ia inapoi? El n-a mai luat. Cineva care mergea la nunta lui, care primea invitatia si se ducea la nunta, primea de la inceput cadou etern haina de nunta. Cu aceasta haina intra la nunta. Cu aceasta haina petrecea intre toti ceilalti nuntasi. Ce minunat trebuie sa fi fost un nuntas chemat de imparatul, care primea haina imparatului, cu efigia imparatului, cu insemnele imparatului si se asaza la masa imparatului! Asta era cinstea cea mare a celor care au primit invitatia.

Dar ce se intampla in Evanghelie? Spune Mantuitorul ca primii chemati au refuzat. Aceasta era o insulta, o provocare la adresa imparatului. Iti face Imparatul cinstea sa te cheme la nunta lui, iti face cadou o haina de nunta pe care nu ti-o mai ia niciodata inapoi, iti face pretuirea si respectul acesta sa fii invitat acolo, la nunta Lui cereasca si tu sa refuzi i cum au motivat cei care au refuzat invitatia?Unul a zis: Nu pot sa vin. Iarta-ma, te rog. Am cumparat niste boi, ma duc sa-i incerc .

Al doilea a zis: Nu pot sa vin. Am plantat o vie. Ma duc s-o vad .

Al treilea a spus: Nu pot sa vin. Mi-am luat o sotie. Trebuie sa ma duc cu ea la distractii .

Cele trei mari motive pentru care oamenii au refuzat invitatia Domnului si invitatia la nunta Lui cereasca sunt acestea trei: comertul, productia si distractiile. Astazi aceleasi lucruri au ramas motivele pentru care oamenii nu vin la Dumnezeu si nu accepta invitatia Domnului sa se intoarca la El, sa vina la Nunta Lui si sa primeasca haina Lui de nunta. Unii iubesc comertul, afacerile. Altii, productia: se ocupa numai sa munceasca zi si noapte si sa produca. Altii, numai cu distractii; tot felul de distractii. Comertul, productia si distractia sunt cele trei motive pentru care cei mai multi nu se intorc la Dumnezeu si nu primesc invitatia Domnului.

Dar Imparatul a apreciat la justa lor importanta refuzul. A zis: Da? Le-am facut cinstea aceasta mare sa le pregatesc totul. [Am zis]: Toate sunt gata: mesele sunt intinse, hainele pregatite, scaunele gata. Veniti si va desfatati! Veniti si va bucurati! . Ei au refuzat, fiecare vazandu-si de mizerabilele lui preocupari. Au refuzat chemarea lui Dumnezeu. Au refuzat invitatia la nunta.

Dar s-a mai intamplat ceva. In timpul nuntii, imparatul a vrut sa-si vada nuntasii. i a mers, cercetand din loc in loc, sa-i vada pe cei care au intrat. A banuit El ca trebuie sa fie ceva in neregula acolo. tie Dumnezeu si-i cunoaste totdeauna pe toti ai Lui. In biserica, in adunarile Domnului, in locurile unde se propovaduieste Evanghelia si unde se intinde masa cea minunata a Nuntii ceresti (ca e o masa binecuvantata aici!), Stapanul vine printre randurile noastre si Se uita la fiecare dintre noi cam care este starea noastra. Cam care este atitudinea noastra. Cam care sunt gandurile cu care am venit noi. Cam care este calea si locul pe unde am intrat. Uitati-va dar cu bagare de seama la bunatatea si la asprimea lui Dumnezeu. Bunatate fata de voi, care ati crezut, si asprime fata de cei care n-au crezut si n-au ramas ascultatori. Negresit, si fata de voi, daca nu veti ramane ascultatori . Altfel, veti ajunge si voi ca si cel gasit neascultator si necredincios.

Aceste doua nunti sunt scrise in chip deosebit in Noul Testament. i despre aceste doua nunti si despre sensul lor si intelesul lor cel adanc se vorbeste mereu. i avem mereu de vorbit, si avem mereu ceva mai nou de invatat din toate interpretarile si din toate recitirile noastre asupra acestor locuri din sfantul Cuvant al lui Dumnezeu.

Mai cititi o data nunta din Cana, de la Ioan capitolul 2, si vedeti, si ganditi-va, transpuneti-va in situatia mirilor saraci care aveau numai nuntasi putini; si, cu toate ca au avut nuntasi putini, nu au avut macar un pahar cu care sa-l cinsteasca pe cel care venea la nunta. Au ajuns intr-o situatie neplacuta, intr-o situatie dificila, intr-o situatie penibila. Dar au avut o scapare. Era acolo Domnul Iisus. i Domnul i-a salvat. Cel sarac este totdeauna mai temator si mai respectuos. El se roaga lui Dumnezeu, nu ii e rusine sa se roage. El vine inaintea Domnului cand este in lipsa si nu ii e rusine sa ceara Domnului. i nu ii e rusine sa intervina prin cei care pot ajuta rugaciunile lui spre Domnul. i totdeauna pe astfel de saraci credinciosi Dumnezeu i-a salvat din toate situatiile lor penibile.

Suntem saraci in credinta, toti suntem saraci Suntem saraci in milostenie si in bunatate, si in rabdare, si in iubire, si in toate suntem saraci. Dar Mantuitorul a spus: Ferice de cei saraci . Ca sa ne indemne, [sa ne incredinteze] ca, oricat de saraci am fi, avem o speranta si avem la cine sa alergam totdeauna. Suntem saraci in rabdare cand nu putem avea rabdare nici cu sotia bolnava sau cu sotul neascultator, nici cu copiii obraznici, nici cu parintii neintelegatori? Sa alergam la Domnul. Sa ne simtim saraci, sa spunem: Doamne, eu sunt sarac. Ai mila de mine, ajuta-ma . Suntem in situatii neplacute si in situatii penibile, in care trebuie sa facem fata la niste obligatii in fata carora nu ne simtim in stare sa ne descurcam singuri? Alergati la Domnul. Psalmistul spune: Dar eu alerg la rugaciune . Doamne, ma ameninta vrajmasul. Eu alerg la rugaciune. Sunt slab si ispititorul ma ispiteste si ma tortureaza. Eu alerg la rugaciune. Sunt neputincios, sunt in primejdie, sunt in toate lipsurile, dar eu alerg la rugaciune. Totdeauna avem la cine sa alergam. Cand va simtiti saraci in rabdare, in fapte bune, in blandete, in credinciosie, alergati la Domnul. El este bogat si da tuturor cu mana larga, celor care-I cer. Cand simtim ca n-avem nici intelepciune, nici rabdare, nici bunatate, nici bunavointa cum ar trebui, sa-I cerem Domnului. El e bogat si ne ajuta.

Ce-am vrut sa spunem noi acuma in chip deosebit despre aceasta situatie? Noi Ii multumim lui Dumnezeu ca am ajuns aici. i daca n-am spune nici un cuvant, si daca n-am canta nici o cantare, ci numai ne-am privi ochii inlacrimati si am simti in sufletele noastre aceeasi dragoste de Dumnezeu, noi am fi fericiti. Ca, dincolo de comunicarile noastre cu cuvantul sau cu alte mijloace, avem comunicarea Duhului. Duhul vorbeste duhului. i cei care-L iubesc pe Dumnezeu se inteleg dincolo de cuvinte, prin harul lui Dumnezeu, care face legatura cea tainica dintre sufletele noastre.

Suntem fericiti. As vrea sa cantam permanent numai cantarea Ce bine-i printre voi, iubitii / si dragii sufletului meu. i, cu cat trece timpul si cresc in inimile noastre virtutile Duhului Sfant, cu atata ne iubim mai mult unii pe altii, cu atata dorim sa ne ajutam si sa ne mangaiem unii pe altii. Noua Dumnezeu ne-a dat patru mari daruri sfinte cand ne-am intors la Dumnezeu. Pe acestea noi nu le-am cunoscut inainte de a ne intoarce la Domnul. Cand Domnul a facut cum ati auzit inainte ca in tara noastra sa se iveasca acest mesaj sfant al Oastei Domnului, Dumnezeu ne-a dat prin aceasta Lucrare, prin Parintele nostru Iosif, patru mari izvoare de la care se stampara sufletul nostru totdeauna. Cel dintai e adunarea.

Noi n-am cunoscut adunarea pana nu ne-am predat Domnului. Dar iata pentru cat am renunta noi o data la bucuria intalnirii noastre cu fratii, aici unde Domnul ne intinde asa o masa, o nunta binecuvantata, cu un ospat fericit totdeauna? Cine nu doreste sa mearga la o nunta in care este desfatare de bucurie? Cine a mai gustat asa cantari ceresti ca noi? Cine a primit asa bucurii si binecuvantari, asa cuvinte minunate ca o mana cereasca intinsa pe mesele noastre, de la care ne putem hrani? i, cand ne intoarcem, de fiecare data ne simtim sufletul plin ca o paine mare, coapta, proaspata, alba, moale, dulce, gustoasa. Pentru ca paine este Cuvantul lui Dumnezeu si apa dulce este Cuvantul, si miere dulce, si binecuvantare de la Dumnezeu e Cuvantul lui Dumnezeu. Deci primul dar al Domnului a fost adunarea noastra. Noi n-am cunoscut adunarea pana n am cunoscut intai pe Domnul si n-am venit in Lucrarea Lui. Ce frumoase au fost toate bucuriile noastre in mijlocul adunarilor! Iata, eu sunt batran aici. Sunt de la cincisprezece ani in Lucrarea Domnului. Am cutreierat mii si mii de drumuri si cai si-am fost in atatea Toate au ramas in sufletul meu asa ca un stup incarcat de miere cereasca, bucuriile si amintirile adunarilor noastre frumoase.

Cand, mai demult, eram copii, n-aveam mijloace de miscare si de locomotie, nici masini, nici trenuri la indemana. Mergeam pe jos zeci si uneori chiar sute de kilometri, cum au mers primii apostoli. Dar acum, cand trec macar in amintire pe aceste drumuri, totdeauna mi-aduc aminte: sub pomul acela ne-am rugat la ramificatia cealalta ne-am bucurat, ne-am despartit sau ne-am intalnit impreuna Imi amintesc ca am plecat optsprezece pe un drum odata si am mers zeci de kilometri, si n-am avut mancare nici unii. Am avut un mar in buzunar. In optsprezece felii l-am impartit. Ne-am rugat Domnului, am cantat o cantare si am putut merge pe urma pana mai departe. i amintirea aceasta a fost pentru noi ceva de neuitat de frumos. Noi am trait cu Domnul si cu fratii, in drumurile si chiar in imprejurarile cele mai grele, cele mai fericite bucurii. Nu le-am schimba pentru nici o alta bucurie din lume.

Acum, cand suntem la nuntile Domnului, cand si nunta, felul acesta de nunta, este un dar nou si binecuvantat, necunoscut inainte, primit de la Domnul prin adunare si prin Lucrarea aceasta, acuma ne dam noi seama de marea diferenta dintre felul cum sarbatoream noi nuntile atunci (cum le sarbatoreau si altii si [cum si] noi am apucat) si felul minunat in care sarbatorim noi acum nuntile noastre. Cu ce-am mai schimba? Care mama si tata sunt mai fericiti, decat acei care-si vad copiii uniti in dragostea lui Dumnezeu, in mijlocul unor adunari binecuvantate, insotite de rugaciuni, de cantarile cele mai frumoase i impreuna cu noi nu sunt aici numai fratii. Impreuna cu noi sunt ingerii Domnului, pentru ca in mijlocul nostru Cel dintai invitat este Hristos. El a spus: Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele. ; Oriunde doi sau trei se aduna in Numele Meu, Eu sunt in mijlocul vostru . Cat de minunat este El! Nu-L simtiti? Nu stiu cum, parca as vrea sa va fac sa va ganditi cum vibreaza sufletul cand simte prezenta lui Hristos in mijlocul nostru. Ce inseamna cuvintele acestea, fetele acestea sfinte, atmosfera aceasta cereasca, decat prezenta lui Hristos, din care emana toate aceste binecuvantari pentru fiecare.

Ne vom duce de aici; si ne vom duce si de la alte nunti. Dar plecarea noastra nu va mai fi cum a fost venirea. Veti duce niste amintiri frumoase, niste cuvinte frumoase, niste impresii frumoase si nu veti uita niciodata atmosfera cereasca in care ati sarbatorit aici ceasurile acestea din seara aceasta.

Iata cu cat ne imbogatim noi de fiecare data cand participam la nunta Mie lului, la nunta lui Hristos. i, daca pe pamant e asa si, daca aici, unde avem atatea slabiciuni si noi insine suntem atat de nedesavarsiti, ca, oricat de mult am vrea, nu putem primi suvoiul intreg de binecuvantari pe care il revarsa Dumnezeu peste noi, si, daca aici, unde suntem atat de limitati si de nedesa varsiti, traim totusi astfel de bucurii, ce trebuie sa fie acolo la Nunta aceea despre care a spus Sfantul Apostol Ioan in Apocalipsa, cand a zis ca i-a spus un glas ceresc: Scrie: Ferice de cei chemati la ospatul nuntii Mielului . Scrie, Ioane: Acestea sunt adevaratele cuvinte ale lui Dumnezeu . Ne dam noi oare seama de importanta si de valoarea aceasta vesnica a acestor cuvinte? Cuvantul Domnului vorbeste de multe ori: Spune . Ei, aici spune Cuvantul Domnului: Scrie . Cuvantul spus are valoarea si are intinderea celor doua, trei, zece sau o suta de suflete care il asculta cu urechile si il aud. Cuvantul scris e altceva. Cuvantul scris il citesc milioane de ochi si milioane de ani. Acesta este de valoare vesnica. Cum spune proverbul: Gura zice, vantul duce . Dar ceea ce se scrie ramane. i Cuvantul Domnului a vrut sa spuna aceste lucruri. Acestea sunt de o valoare vesnica. Scrie-le, Sfinte Ioane. i spune-le, sa le auda toate veacurile . i pana astazi, la noi, au ajuns aceste cuvinte: Ferice de cei chemati la ospatul nuntii Mielului .

Suntem acum la o nunta. Citim si meditam la aceste doua nunti despre care a fost vorba si despre care scrie in mod special in Sfanta Evanghelie, in Noul Testament: nunta din Cana, cea dintai, si nunta de la Matei 22, care va fi cea din urma. Cea dintai se petrece pe pamant. Nunta din Cana oameni saraci, invitati saraci, cadouri sarace, atmosfera de oameni lipsiti. Asa suntem noi pe pamant. Toti suntem saraci. Unii intr-un fel, altii intr-altul. Saraci in credinta suntem toti. Saraci in rugaciune suntem; saraci in fapte bune suntem; saraci in rabdare, saraci in iertare in toate suntem lipsiti, deficitari. i nuntile noastre se cam petrec in atmosfera si in situatia aceasta. Dar va fi o Nunta Aceea va fi nunta Imparatului! i Dumnezeu va respecta acolo regula despre care este scris in Matei 22. Toti suntem invitati. Sa acceptam invitatia! Ne-a invitat Imparatul. Ce cinste este aceasta, dar si ce raspundere Noi suntem invitati de Domnul: Astazi daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile . Oricine aude sa creada si sa vina, sa se hotarasca pentru Dumnezeu, sa intre in legamantul lui Dumnezeu, ca sa ajunga sa aiba parte de Imparatia lui Dumnezeu. Asta este invitatie generala. Este invitatie personala si speciala pentru fiecare dintre noi.

Dumneavoastra, care sunteti acuma aici, ati primit aceasta invitatie. Unii ati acceptat-o si ati semnat de primire, si ati multumit Imparatului. i va straduiti sa fiti vrednici, sa intrati pe porti in cetate si sa participati la masa, la ospatul cel minunat al Nuntii ceresti. Unii inca n-ati primit aceasta invitatie. Unii ati ajuns la poarta si ati primit haina cea de nunta. Asta-i nasterea din nou! Asta-i predarea in slujba Domnului! Acesta-i legamantul pe care-l punem cu Domnul: Doamne Iisuse, primesc invitatia Ta. Tata Ceresc, primesc chemarea Ta. Da-mi acuma haina cea de nunta, ca sa fiu vrednic sa stau intre alesii Tai .

Noi avem cantarea aceea frumoasa: Ce cununie stralucita / a fost a noastra, Mire Drag, / pe nici o casa aurita / n-a fluturat mai dulce steag In jurul mesei mele stateau cei mai frumosi inaintasi ingerii erau nuntasi coruri ceresti canta . O nunta cosmica se petrece de fiecare data cand vine un suflet la Dumnezeu.

In balada noastra minunata cu Miorita, care are asa un sens spiritual adanc si duhovnicesc, se spune: i la nunta mea / a cazut o stea. /...