Cei trei pierduţi şi aflaţi: fiul, oaia şi drahma
Sa vedem acum in ce se aseamana si in ce se deosebesc aceste trei pilde. Toate aceste pilde se aseamana una cu alta intr-un punct: cei pierduti sunt cautati si mare bucurie se face pentru aflarea lor. Fiul e primit cu bratele deschise si cu ospat de bucurie, ca unul ce mort era si a []Sa vedem acum in ce se aseamana si in ce se deosebesc aceste trei pilde.
Toate aceste pilde se aseamana una cu alta intr-un punct: cei pierduti sunt cautati si mare bucurie se face pentru aflarea lor. Fiul e primit cu bratele deschise si cu ospat de bucurie, ca unul ce mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Pastorul ridica pe umerii sai oaia cea pierduta, bucurandu-se, si cheama prietenii sai, zicandu-le: Bucura ti va ca am aflat oaia cea pierduta! Asisderea, si femeia se bucura cu vecinele sale de aflarea drahmei. Adica la toti cei trei pierduti se potriveste un lucru: ei sunt in pierzare, ei sunt cautati si bucurie mare se face pentru aflarea si mantuirea lor.
Este insa o deosebire intre felul cum sunt aflati cei trei pierduti. Fiul s-a intors el singur din calea pierzarii, oaia a strigat dupa ajutor, pe cand drahma ea n-a facut si n-a putut face nimic pentru a flarea ei. A ceste trei pilde ne inchi puie pe noi oa menii, inchi puie man tuirea noas tra sufle teasca. Intr-una din cele trei stari sun tem si noi. Ca fiul cel pierdut, poa te am ajuns si noi un deva departe in ca ile pierzarii. Ca oa ia cea pierduta, poa te ne-am ratacit si noi in pustiul pacatelor si ne-am agatat in spinii faradelegilor. Ca drahma, poate ca zacem si noi in murdaria si intunericul patimilor si pacatelor.
Cei trei pierduti din Evanghelie se pot asemana cu trei feluri de bolnavi. Fiul cel pierdut este bolnavul care inca mai poate umbla pe picioarele lui, poate el singur sa mearga la doctor. Oaia cea pierduta este bolnavul ce nu mai poate umbla, boala l-a doborat la pat. Tot ceea ce poate face este sa ceara ajutor, sa cheme doctorul. Drahma cea pierduta este bolnavul ajuns la hotarul pierzarii, este bolnavul care si-a pierdut orice nadejde de viata.
Intr-una din aces te trei stari se afla si viata noastra cea su fleteasca. Boala cea sufleteasca poate ca nu ne-a doborat inca jos, mai putem merge cu ea la doctor Sau poate ca pacatul ne-a doborat; nu mai pu tem face nimic, decat sa che mam doctorul. i ia rasi, poate ca boala pacatului a ajuns atat de departe, incat ne-a luat orice putere, ne-a stins graiul si ne-a pus in fata mortii si pieirii sufletesti. Insa, oricat de pierduti am fi, oricat de bolnavi si ticalosi cu sufletul am fi, cele trei pilde din Evanghelie ne aduc o veste minunata, o veste scumpa si dulce: noi putem scapa din starea grozava in care ne-a adus pacatul. Tatal Ceresc ne asteapta cu bratele deschise Fiul Sau cel Sfant ne cauta Cerul sta gata sa ne dea iertare si sa se bucure de mantuirea noastra.
O, ce veste scumpa si dulce ne aduc cele trei pilde! Ele vestesc in lume dragostea si iubirea Tatalui Ceresc. Pana la sfarsitul veacurilor ele vor vesti in lume cantecul cel dulce al dragostei...
Toate aceste pilde se aseamana una cu alta intr-un punct: cei pierduti sunt cautati si mare bucurie se face pentru aflarea lor. Fiul e primit cu bratele deschise si cu ospat de bucurie, ca unul ce mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Pastorul ridica pe umerii sai oaia cea pierduta, bucurandu-se, si cheama prietenii sai, zicandu-le: Bucura ti va ca am aflat oaia cea pierduta! Asisderea, si femeia se bucura cu vecinele sale de aflarea drahmei. Adica la toti cei trei pierduti se potriveste un lucru: ei sunt in pierzare, ei sunt cautati si bucurie mare se face pentru aflarea si mantuirea lor.
Este insa o deosebire intre felul cum sunt aflati cei trei pierduti. Fiul s-a intors el singur din calea pierzarii, oaia a strigat dupa ajutor, pe cand drahma ea n-a facut si n-a putut face nimic pentru a flarea ei. A ceste trei pilde ne inchi puie pe noi oa menii, inchi puie man tuirea noas tra sufle teasca. Intr-una din cele trei stari sun tem si noi. Ca fiul cel pierdut, poa te am ajuns si noi un deva departe in ca ile pierzarii. Ca oa ia cea pierduta, poa te ne-am ratacit si noi in pustiul pacatelor si ne-am agatat in spinii faradelegilor. Ca drahma, poate ca zacem si noi in murdaria si intunericul patimilor si pacatelor.
Cei trei pierduti din Evanghelie se pot asemana cu trei feluri de bolnavi. Fiul cel pierdut este bolnavul care inca mai poate umbla pe picioarele lui, poate el singur sa mearga la doctor. Oaia cea pierduta este bolnavul ce nu mai poate umbla, boala l-a doborat la pat. Tot ceea ce poate face este sa ceara ajutor, sa cheme doctorul. Drahma cea pierduta este bolnavul ajuns la hotarul pierzarii, este bolnavul care si-a pierdut orice nadejde de viata.
Intr-una din aces te trei stari se afla si viata noastra cea su fleteasca. Boala cea sufleteasca poate ca nu ne-a doborat inca jos, mai putem merge cu ea la doctor Sau poate ca pacatul ne-a doborat; nu mai pu tem face nimic, decat sa che mam doctorul. i ia rasi, poate ca boala pacatului a ajuns atat de departe, incat ne-a luat orice putere, ne-a stins graiul si ne-a pus in fata mortii si pieirii sufletesti. Insa, oricat de pierduti am fi, oricat de bolnavi si ticalosi cu sufletul am fi, cele trei pilde din Evanghelie ne aduc o veste minunata, o veste scumpa si dulce: noi putem scapa din starea grozava in care ne-a adus pacatul. Tatal Ceresc ne asteapta cu bratele deschise Fiul Sau cel Sfant ne cauta Cerul sta gata sa ne dea iertare si sa se bucure de mantuirea noastra.
O, ce veste scumpa si dulce ne aduc cele trei pilde! Ele vestesc in lume dragostea si iubirea Tatalui Ceresc. Pana la sfarsitul veacurilor ele vor vesti in lume cantecul cel dulce al dragostei...
