Predicatori sunt destui. De mărturisitori are nevoie Domnul!
Totusi vremile pe care le traim sunt vremuri cu totul deosebite. Putem vedea in jurul nostru tot ceea ce putem citi in sfantul Cuvant al lui Dumnezeu. Starile spuse de Mantuitorul si promise de El in Matei, capitolul 24, le putem vedea asa de limpede descoperindu-se cutremurator sub ochii nostri. Incercarile prin care am trecut []Totusi vremile pe care le traim sunt vremuri cu totul deosebite. Putem vedea in jurul nostru tot ceea ce putem citi in sfantul Cuvant al lui Dumnezeu. Starile spuse de Mantuitorul si promise de El in Matei, capitolul 24, le putem vedea asa de limpede descoperindu-se cutremurator sub ochii nostri. Incercarile prin care am trecut noi au fost, desigur, mari i altii au trecut prin incercari poate si mai mari. Dar vremile din urma, care se pare ca ne-au ajuns sau ne ajung, aduc cu ele incercari neobisnuite si nemaiintalnit de mari. De aceea Mantuitorul ne-a instiintat mereu: Bagati de seama sa nu va insele cineva cu privire la nimic. Voi fiti atenti, uitati-va la tot ce se intampla. Priviti! Cum te uiti la maslin si vezi ca primavara fragezeste ramurile lui, stii ca vara este aproape, asa si voi priviti in jurul vostru si vedeti. Cand veti vedea aceste semne, sa va aduceti aminte ca sfarsitul este aproape. Voi sa privegheati. Mai adanc sa credeti, mai puternic sa va rugati, mai staruitor sa alergati, mai cu grija sa privegheati, pentru ca sa nu fiti gasiti ca ceilalti, care nu-L cunosc pe Dumnezeu, in ziua aceea, nepregatiti pentru venirea Lui.
In lumina acestor indemnuri si ganduri, am vrea sa amintim mereu fratilor nostri si celor batrani, si celor tineri, si celor [ce sunt] parinti si celor [ce sunt] copii si pastorilor, si celor pastoriti de acest mare adevar si de aceasta mare trebuinta. Noi avem nevoie cu totii sa realizam o tot mai inalta traire in sfintenie inaintea lui Dumnezeu. Sa nu fim astazi cum am fost ieri; si sa nu traiesc si-n ziua de maine cum am fost astazi. Ci in fiecare zi sa ne dam silintele sa realizam o traire mai inalta. Cu cat sunt mai multe experientele pe care le-am facut si le facem, cu cat sunt mai multe incercarile prin care am trecut noi si trecem sau au trecut si altii , cu cat sunt mai clare semnele aratate de Domnul si vestite de Cuvantul Sau, vadite in jurul nostru, cu cat sunt mai staruitoare indemnurile catre o viata de asteptare staruitoare a venirii Domnului, cu atat mai mult fiecare dintre noi trebuie sa ne dam silintele sa fim intr-un chip mai vrednic de Domnul.
Citim de ani de zile acest Cuvant Atatea taine ne inconjoara De-am sti noi cat sange este presarat pe acest Cuvant al lui Dumnezeu! Ca fiecare slova din el este rascumparata cu jertfa unui sfant. Prin cate a trebuit sa treaca acest Cuvant pana a ajuns la noi, de doua mii de ani, si cat de multa grija au pus in copierea lui toti cei care l-au scris! Cat de multa dragoste au avut fata de el toti cei care l-au aparat cu sangele si cu viata lor. i-au dat mai degraba viata, cum am spus, decat sa predea Cuvantul. i astfel el a ajuns la noi, dupa atata jertfa si dupa atatea suferinte.
Domnul ne-a randuit o adunare in care sa ne bucuram. Ne-a daruit frati pe care sa-i pretuim, sa-i respectam si despre care sa n-ascultam vorbe nepotrivite si sa nu raspandim vorbe nepotrivite. Sa-i iubim din toata inima, sa ne fie dragi fratii nostri si daca in viata lor se ivesc incercari, sa-i sprijinim cu rugaciunea noastra si nu sa gasim placere sa vorbim de rau slabiciunile si durerile lor. Sa ne vorbim de rau pe noi insine; sa ne invinuim, sa ne indureram, sa ne strapungem propria noastra inima ca o inima si un gand suntem toti. Toti suntem madulare si, daca sufera acest deget, nici celelalte nu se pot bucura. Cand intr-un fel undeva un madular este ranit si indurerat, si zdrobit, toate celelalte madulare sufera impreuna cu el. Asa trebuie sa ajungem sa ne iubim si sa rabdam, si sa ne simtim unii pe toti ceilalti.
Dar cat de departe este adeseori dragostea noastra de o astfel de stare fata de frati! i daca nu-i iubim pe frati din toata inima, atunci dovedim ca pe Domnul nu-L iubim. Ca El a spus: Cine va primeste pe voi pe Mine Ma primeste. Cine va iubeste pe voi pe Mine Ma iubeste . Acesta este miezul si intelesul cuvintelor Sale.
Din ce meditam mai adanc asupra Cuvantului lui Dumnezeu, vedem cat de slaba este trairea noastra si cat de datori ramanem mereu fata de ascultarea Cuvantului lui Dumnezeu.
Despre Sfantul Apostol Ioan se spune ca a trait ani indelungati, ca pana la sfarsitul vietii, cand nu se mai putea misca de pe pat, ii iubea pe frati si n-a dorit mai mult decat sa fie dus mereu in mijlocul fratilor. Chiar daca n-a putut sa le spuna decat trei cuvinte: Iubiti-va unii pe altii , el a dorit mereu sa se duca si sa le spuna acest lucru. Pentru ca nici unul dintre noi nu-i fericit daca nu are iubire fata de frati. i toti vom fi fericiti daca vom avea iubire fata de fratii nostri. Suntem slabi toti. De aceea avem nevoie sa ne sprijinim fiecare si pe fiecare. De aceea avem nevoie sa ne indemnam unii pe altii la dragoste, pentru ca tuturor ne lipseste. i oricat de multa am avea-o, niciodata nu vom avea asa de multa. Oricat de mult am iubi pe frati, inca mai suntem datori fata de aceasta iubire. Pentru ca aceasta este propria noastra fericire. Cand iubesc cu adevarat pe fiecare frate, cel mai fericit sunt eu. Caci cu oricare ma intalnesc, ma bucur si ma simt inaltat sufleteste, prin intalnirea cu el si prin umblarea cu el. Daca numai pe unul nu-l pot iubi, aceasta stirbeste o parte din dragostea si din bucuria, si din propria mea fericire.
Scumpii mei frati, cu totii avem necazurile noastre. Azi sau maine fiecare dintre noi dam peste ispite si peste incercari in care avem nevoie nu de critica fratilor, nu de loviturile lor, ci de mangaierile lor si de dragostea lor. Chiar daca dragostea nu vine totdeauna sub forma unor mangaieri si a unor oblojeli, si a unor laude vine uneori sub forma unei apropiate, calde si inlacrimate mustrari. Este dragostea care doreste unitatea si bucuria. In pilda cu Samariteanul cel milostiv, Mantuitorul spune ca bunul samaritean care s-a aplecat langa cel cazut a turnat mai intai untdelemn pe ranile lui si apoi vin. N-a turnat intai vin. Vinul ustura. A turnat intai untdelemn, care este mangaiere si unge rana. Dupa aceea a turnat si vin, caci si de dezinfectare si de mustrare este nevoie de multe ori in viata noastra. Dar dragostea stie sa le puna in asa fel incat ele sa vindece, nu sa otraveasca. i de aceea, cand vom fi calauziti de dragoste in umblarea cu fratii nostri, vom sti totdeauna sa intrebuintam si vinul, dar numai dupa ce...
In lumina acestor indemnuri si ganduri, am vrea sa amintim mereu fratilor nostri si celor batrani, si celor tineri, si celor [ce sunt] parinti si celor [ce sunt] copii si pastorilor, si celor pastoriti de acest mare adevar si de aceasta mare trebuinta. Noi avem nevoie cu totii sa realizam o tot mai inalta traire in sfintenie inaintea lui Dumnezeu. Sa nu fim astazi cum am fost ieri; si sa nu traiesc si-n ziua de maine cum am fost astazi. Ci in fiecare zi sa ne dam silintele sa realizam o traire mai inalta. Cu cat sunt mai multe experientele pe care le-am facut si le facem, cu cat sunt mai multe incercarile prin care am trecut noi si trecem sau au trecut si altii , cu cat sunt mai clare semnele aratate de Domnul si vestite de Cuvantul Sau, vadite in jurul nostru, cu cat sunt mai staruitoare indemnurile catre o viata de asteptare staruitoare a venirii Domnului, cu atat mai mult fiecare dintre noi trebuie sa ne dam silintele sa fim intr-un chip mai vrednic de Domnul.
Citim de ani de zile acest Cuvant Atatea taine ne inconjoara De-am sti noi cat sange este presarat pe acest Cuvant al lui Dumnezeu! Ca fiecare slova din el este rascumparata cu jertfa unui sfant. Prin cate a trebuit sa treaca acest Cuvant pana a ajuns la noi, de doua mii de ani, si cat de multa grija au pus in copierea lui toti cei care l-au scris! Cat de multa dragoste au avut fata de el toti cei care l-au aparat cu sangele si cu viata lor. i-au dat mai degraba viata, cum am spus, decat sa predea Cuvantul. i astfel el a ajuns la noi, dupa atata jertfa si dupa atatea suferinte.
Domnul ne-a randuit o adunare in care sa ne bucuram. Ne-a daruit frati pe care sa-i pretuim, sa-i respectam si despre care sa n-ascultam vorbe nepotrivite si sa nu raspandim vorbe nepotrivite. Sa-i iubim din toata inima, sa ne fie dragi fratii nostri si daca in viata lor se ivesc incercari, sa-i sprijinim cu rugaciunea noastra si nu sa gasim placere sa vorbim de rau slabiciunile si durerile lor. Sa ne vorbim de rau pe noi insine; sa ne invinuim, sa ne indureram, sa ne strapungem propria noastra inima ca o inima si un gand suntem toti. Toti suntem madulare si, daca sufera acest deget, nici celelalte nu se pot bucura. Cand intr-un fel undeva un madular este ranit si indurerat, si zdrobit, toate celelalte madulare sufera impreuna cu el. Asa trebuie sa ajungem sa ne iubim si sa rabdam, si sa ne simtim unii pe toti ceilalti.
Dar cat de departe este adeseori dragostea noastra de o astfel de stare fata de frati! i daca nu-i iubim pe frati din toata inima, atunci dovedim ca pe Domnul nu-L iubim. Ca El a spus: Cine va primeste pe voi pe Mine Ma primeste. Cine va iubeste pe voi pe Mine Ma iubeste . Acesta este miezul si intelesul cuvintelor Sale.
Din ce meditam mai adanc asupra Cuvantului lui Dumnezeu, vedem cat de slaba este trairea noastra si cat de datori ramanem mereu fata de ascultarea Cuvantului lui Dumnezeu.
Despre Sfantul Apostol Ioan se spune ca a trait ani indelungati, ca pana la sfarsitul vietii, cand nu se mai putea misca de pe pat, ii iubea pe frati si n-a dorit mai mult decat sa fie dus mereu in mijlocul fratilor. Chiar daca n-a putut sa le spuna decat trei cuvinte: Iubiti-va unii pe altii , el a dorit mereu sa se duca si sa le spuna acest lucru. Pentru ca nici unul dintre noi nu-i fericit daca nu are iubire fata de frati. i toti vom fi fericiti daca vom avea iubire fata de fratii nostri. Suntem slabi toti. De aceea avem nevoie sa ne sprijinim fiecare si pe fiecare. De aceea avem nevoie sa ne indemnam unii pe altii la dragoste, pentru ca tuturor ne lipseste. i oricat de multa am avea-o, niciodata nu vom avea asa de multa. Oricat de mult am iubi pe frati, inca mai suntem datori fata de aceasta iubire. Pentru ca aceasta este propria noastra fericire. Cand iubesc cu adevarat pe fiecare frate, cel mai fericit sunt eu. Caci cu oricare ma intalnesc, ma bucur si ma simt inaltat sufleteste, prin intalnirea cu el si prin umblarea cu el. Daca numai pe unul nu-l pot iubi, aceasta stirbeste o parte din dragostea si din bucuria, si din propria mea fericire.
Scumpii mei frati, cu totii avem necazurile noastre. Azi sau maine fiecare dintre noi dam peste ispite si peste incercari in care avem nevoie nu de critica fratilor, nu de loviturile lor, ci de mangaierile lor si de dragostea lor. Chiar daca dragostea nu vine totdeauna sub forma unor mangaieri si a unor oblojeli, si a unor laude vine uneori sub forma unei apropiate, calde si inlacrimate mustrari. Este dragostea care doreste unitatea si bucuria. In pilda cu Samariteanul cel milostiv, Mantuitorul spune ca bunul samaritean care s-a aplecat langa cel cazut a turnat mai intai untdelemn pe ranile lui si apoi vin. N-a turnat intai vin. Vinul ustura. A turnat intai untdelemn, care este mangaiere si unge rana. Dupa aceea a turnat si vin, caci si de dezinfectare si de mustrare este nevoie de multe ori in viata noastra. Dar dragostea stie sa le puna in asa fel incat ele sa vindece, nu sa otraveasca. i de aceea, cand vom fi calauziti de dragoste in umblarea cu fratii nostri, vom sti totdeauna sa intrebuintam si vinul, dar numai dupa ce...
