Vrei să știi cum e omul lui Dumnezeu?
Invata sa-l recunosti din tacerea lui necontenita, din plansul si din luarea-aminte statornica la el insusi. Vrei sa stii cum e omul cu inima sparta? Invata sa-l recunosti dupa raul vorbelor lui, dupa simturile lui tulburate si pornirea de a se sfadi pentru a avea dreptate in orice spune. Cine a gustat adevarul nu se []Invata sa-l recunosti din tacerea lui necontenita, din plansul si din luarea-aminte statornica la el insusi.
Vrei sa stii cum e omul cu inima sparta? Invata sa-l recunosti dupa raul vorbelor lui, dupa simturile lui tulburate si pornirea de a se sfadi pentru a avea dreptate in orice spune. Cine a gustat adevarul nu se mai sfadeste pentru el. Cine se aprinde pentru adevar n-a invatat inca adevarul asa cum este el; cand il va fi invatat cu adevarat, atunci va inceta sa se mai aprinda pentru el. Darul lui Dumnezeu si cunoasterea Lui nu sunt motiv de tulburare si de ridicarea vocii, caci acolo unde salasluiesc Duhul, iubirea si smerenia, acolo domneste pacea. Iata semnul venirii Duhului: cel adumbrit de El e desavarsit in acestea. Gandirea care simte pe Dumnezeu n-are limba pentru a vorbi; ea salasluieste in inima intr-o adanca pace. Intr-un asemenea om nu se aprinde nici un zel, nici o miscare de sfada sau starnire de furie; nu e pus in miscare nici pentru credinta, nici de dorinta de ceva anume, nici chiar de dorinta de a face ceea ce e de dorit, ci sufletul sau salasluieste intr-o mare si nespusa pace si intr-o mare linistire. Caci cei care nu se cunosc pe ei insisi se pun in miscare impotriva celor nestiutori spre indreptarea lor.
Sfantul Isaac Sirul, Cuvinte catre singuratici, partea a II-a, Ed. Deisis, Sibiu, 2007
Vrei sa stii cum e omul cu inima sparta? Invata sa-l recunosti dupa raul vorbelor lui, dupa simturile lui tulburate si pornirea de a se sfadi pentru a avea dreptate in orice spune. Cine a gustat adevarul nu se mai sfadeste pentru el. Cine se aprinde pentru adevar n-a invatat inca adevarul asa cum este el; cand il va fi invatat cu adevarat, atunci va inceta sa se mai aprinda pentru el. Darul lui Dumnezeu si cunoasterea Lui nu sunt motiv de tulburare si de ridicarea vocii, caci acolo unde salasluiesc Duhul, iubirea si smerenia, acolo domneste pacea. Iata semnul venirii Duhului: cel adumbrit de El e desavarsit in acestea. Gandirea care simte pe Dumnezeu n-are limba pentru a vorbi; ea salasluieste in inima intr-o adanca pace. Intr-un asemenea om nu se aprinde nici un zel, nici o miscare de sfada sau starnire de furie; nu e pus in miscare nici pentru credinta, nici de dorinta de ceva anume, nici chiar de dorinta de a face ceea ce e de dorit, ci sufletul sau salasluieste intr-o mare si nespusa pace si intr-o mare linistire. Caci cei care nu se cunosc pe ei insisi se pun in miscare impotriva celor nestiutori spre indreptarea lor.
Sfantul Isaac Sirul, Cuvinte catre singuratici, partea a II-a, Ed. Deisis, Sibiu, 2007
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului