Hristos Iahve
Predica la Duminica a XV-a dupa Rusalii Evanghelia de la Matei 22,35-46 35 Unul dintre ei, invatator de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a intrebat: 36 Invatatorule, care porunca este mai mare in Lege? 37 El i-a raspuns: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. 38 Aceasta este marea si intaia []Predica la Duminica a XV-a dupa RusaliiEvanghelia de la Matei 22,35-4635 Unul dintre ei, invatator de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a intrebat: 36 Invatatorule, care porunca este mai mare in Lege? 37 El i-a raspuns: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. 38 Aceasta este marea si intaia porunca. 39 Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. 40 In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si proorocii. 41 i fiind adunati fariseii, i-a intrebat Iisus, 42 zicand: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David. 43 Zis-a lor: Cum deci David, in duh, Il numeste pe El Domn? zicand: 44 Zis-a Domnul Domnului Meu: ezi de-a dreapta Mea, pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale . 45 Deci daca David Il numeste pe El domn, cum este fiu al lui? 46 i nimeni nu putea sa-I raspunda cuvant si nici n-a mai indraznit cineva, din ziua aceea, sa-L mai intrebe.1. Cele doua porunci mai mari . Despre a doua porunca, aceea de a-l iubi pe aproapele, si care este la fel (sau: asemenea ) cu marea si intaia porunca de a-L iubi pe Dumnezeu, ne ocupam in Predica la Duminica a XXV-a dupa Rusalii.
Trebuie sa adaugam insa o precizare importanta, care-si are temeiul in partea a doua a Evangheliei de astazi: Nici una dintre cele doua porunci nu poate fi implinita fara credinta in Hristos Dumnezeu. Nu putem iubi pe un Dumnezeu pe care nu-L cunoastem. Dumnezeu S-a revelat in Hristos, Fiul lui Dumnezeu facut Om. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata; Fiul Cel Unul-Nascut, Care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut (In 1,18). Nici pe aproapele nu-l putem iubi cu adevarat decat in Hristos. In Hristos ni se descopere adancul iubirii: In aceasta am cunoscut iubirea: ca El i-a pus sufletul Sau pentru noi si noi datori suntem sa ne punem sufletele pentru frati (I In 3,16).
De aceea vom starui acum asupra temei din a doua parte a Evangheliei acestei Duminici, anume credinta in Hristos ca Domn, adica Dumnezeu adevarat.2. Zis-a Domnul Domnului meu . Am auzit in Sfanta Evanghelie cum ii pune Mantuitorul in incurcatura pe farisei in legatura cu un cuvant din Psalmul 109,1, in care David Il numeste pe Mesia Domnul: Zis-a Domnul Domnului meu: ezi de-a dreapta Mea, pana ce voi pune pe vrajmasii tai asternut picioarelor Tale . Psalmul 109 (110 in Biblia ebraica), un psalm al lui David, era recunoscut inca de iudei ca un psalm mesianic. Dupa sensul recunoscut atat de catre iudei, cat si de catre crestini, in v. 1 al acestui psalm David zice: Zis-a Domnul (Dumnezeu) Domnului meu (Mesia): ezi de-a dreapta Mea Se stie ca profetiile Vechiului Testament Il prezinta adeseori pe Mesia (Hristos) ca pe Fiul lui David. Mantuitorul le pune fariseilor intrebarea: Daca Hristos (Mesia) este Fiul lui David, atunci cum Il numeste David Domn? i daca David Il numeste pe El Domn, cum este fiu al lui? Al cui fiu este, de fapt Hristos? (Mt 22,42-45).
Punandu-le aceste intrebari, Mantuitorul afirma ca Hristos, inainte de a fi Fiul lui David, este Fiul lui Dumnezeu. Egalitatea lui Hristos cu Dumnezeu Insusi o reveleaza textul citat din Psalmul 109 prin insasi folosirea titlului Domnul de doua ori: Dumnezeu este Domnul, dar si Mesia Caruia I Se adreseaza Dumnezeu este si El Domnul.3. Domnul Numele prea sfant. Apelativul sau titlul Domnul folosit pentru Dumnezeu este, in Vechiul Testament, corespondentul ebraiculuiIahve. Din respect pentru Numele prea sfant, revelat de Dumnezeu lui Moise (Iesire 3,13-14), evreii nu-l pronuntau. Aceasta reticenta era o expresie a perceptiei pe care ei o aveau despre natura transcendenta a lui Dumnezeu. Numai arhiereul, si acesta numai o singura data pe an, atunci cand intra in Sfanta Sfintelor la Sarbatoarea Ispasirii, pronunta infiorat Numele cel mai de taina al lui Dumnezeu. In rest, nimeni nu avea voie sa pronunte Numele prea sfant; in sensul unei astfel de interdictii era interpretat textul din Lev 24,16, redat astfel: Cel ce pronunta numele Domnul (adica Iahve) sa fie omorat . Atunci cand intalneau Iahve, adica Numele format din patru litere (tetragrama sacra), credinciosii evrei rosteau Adon (Stapanul, Domnul) sau Adonai (Stapanul meu, Domnul meu), adaugand imediat: baruk semo, adica binecuvantat fie Numele Lui . In Septuaginta, adica traducerea greaca a Vechiului Testament realizata incepand cu secolul al III-lea i. H., o kyrios, adica Domnul, ca nume al lui Dumnezeu, este o traducere a lui Adon sau Adonai. Cum insa aceste apelative sunt substitute pentru Iahve, Domnul (o kyrios) este propriu-zis echivalentul explicativ al Numelui de negrait (inefabil). El este, deci, folosit pentru a exprima ceea ce Numele sau folosirea Numelui semnifica in original (Gottfried Quell, in Theological Dictionary of the New Testament, ed. de G. Kittel [=TDNT], vol. III, p. 1058). E adevarat ca uneori kyrios, Domn, este folosit in Septuaginta si pentru oameni, ca mod respectuos de adresare, traducand pe Adoni si pluralul acestuia Adonai (de 192 ori), sau pentru a reda pe baal, cu sensul de posesor , stapan (de 15 ori; cand insa ebraicul baal este folosit pentru zeul pagan cu acest nume, Septuaginta foloseste chiar forma Baal, sau traduce termenul cu eidolon, idol , sau cu aischyne, infamie , rusine ). Insa in sfera religioasa, kyrios sau (cu articol, n. n.) o kyrios este rezervat pentru adevaratul Dumnezeu si, cu exceptia unor putin importante perifraze ale Numelui in vorbirea figurata, el (o kyrios, n. n.) este folosit in mod obisnuit, adica de circa 6156 ori, pentru numele propriu Iahve in toate formele sale si in combinatia Iahve evaot (Savaot, n. n.) sau in forma prescurtata Iah (TDNT, III, p. 1059). Astfel, nu poate fi trecut cu vederea faptul ca, in istoria Bibliei si in ce priveste efectul mesajului ei, redarea Domnul a fost nu mai putin semnificativa decat folosirea Numelui in original. Daca functiunea celor doi termeni nu este cu totul identica, ea coincide totusi in asa masura incat continutul afirmatiilor, fiind orientate deopotriva spre motivul fundamental al recunoasterii puterii voii dumnezeiesti, poate avea un efect vital (ibidem, p. 1060).
Domnul, in Vechiul Testament, nu inseamna o zeitate oarecare, ci este numele Dumnezeului unic si adevarat. Domnul este Dumnezeu (III Regi 18,39; cf. Iosua 24,15) si Domnul este Numele Lui (Iesire 15, 3) sunt afirmatii sau marturisiri de credinta fundamentale pentru credinciosul israelit.4. Iisus este Domnul (Kyrios). In Noul Testament nu este folosit niciodata numeleIahve. In toate citatele din Vechiul Testament si in aluziile la textele vechitestamentare pe care le gasim in Noul Testament, Dumnezeu este numit (o) kyrios, Domnul, pe linia folosirii acestui nume in Septuaginta (TDNT, III, p. 1086-1087).
Intelegem, astfel, cat de semnificativ este faptul ca titlul sau numele Domnul (o kyrios) I se da in Noul Testament, in mod curent, si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. In imnul hristologic din Fil 2,6-11 se vorbeste de Numele cel mai presus de orice nume (v. 9) al lui Iisus Hristos si care nu este altul decat acela de Domn, cum o arata sfarsitul imnului: i sa marturiseasca...
Trebuie sa adaugam insa o precizare importanta, care-si are temeiul in partea a doua a Evangheliei de astazi: Nici una dintre cele doua porunci nu poate fi implinita fara credinta in Hristos Dumnezeu. Nu putem iubi pe un Dumnezeu pe care nu-L cunoastem. Dumnezeu S-a revelat in Hristos, Fiul lui Dumnezeu facut Om. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata; Fiul Cel Unul-Nascut, Care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut (In 1,18). Nici pe aproapele nu-l putem iubi cu adevarat decat in Hristos. In Hristos ni se descopere adancul iubirii: In aceasta am cunoscut iubirea: ca El i-a pus sufletul Sau pentru noi si noi datori suntem sa ne punem sufletele pentru frati (I In 3,16).
De aceea vom starui acum asupra temei din a doua parte a Evangheliei acestei Duminici, anume credinta in Hristos ca Domn, adica Dumnezeu adevarat.2. Zis-a Domnul Domnului meu . Am auzit in Sfanta Evanghelie cum ii pune Mantuitorul in incurcatura pe farisei in legatura cu un cuvant din Psalmul 109,1, in care David Il numeste pe Mesia Domnul: Zis-a Domnul Domnului meu: ezi de-a dreapta Mea, pana ce voi pune pe vrajmasii tai asternut picioarelor Tale . Psalmul 109 (110 in Biblia ebraica), un psalm al lui David, era recunoscut inca de iudei ca un psalm mesianic. Dupa sensul recunoscut atat de catre iudei, cat si de catre crestini, in v. 1 al acestui psalm David zice: Zis-a Domnul (Dumnezeu) Domnului meu (Mesia): ezi de-a dreapta Mea Se stie ca profetiile Vechiului Testament Il prezinta adeseori pe Mesia (Hristos) ca pe Fiul lui David. Mantuitorul le pune fariseilor intrebarea: Daca Hristos (Mesia) este Fiul lui David, atunci cum Il numeste David Domn? i daca David Il numeste pe El Domn, cum este fiu al lui? Al cui fiu este, de fapt Hristos? (Mt 22,42-45).
Punandu-le aceste intrebari, Mantuitorul afirma ca Hristos, inainte de a fi Fiul lui David, este Fiul lui Dumnezeu. Egalitatea lui Hristos cu Dumnezeu Insusi o reveleaza textul citat din Psalmul 109 prin insasi folosirea titlului Domnul de doua ori: Dumnezeu este Domnul, dar si Mesia Caruia I Se adreseaza Dumnezeu este si El Domnul.3. Domnul Numele prea sfant. Apelativul sau titlul Domnul folosit pentru Dumnezeu este, in Vechiul Testament, corespondentul ebraiculuiIahve. Din respect pentru Numele prea sfant, revelat de Dumnezeu lui Moise (Iesire 3,13-14), evreii nu-l pronuntau. Aceasta reticenta era o expresie a perceptiei pe care ei o aveau despre natura transcendenta a lui Dumnezeu. Numai arhiereul, si acesta numai o singura data pe an, atunci cand intra in Sfanta Sfintelor la Sarbatoarea Ispasirii, pronunta infiorat Numele cel mai de taina al lui Dumnezeu. In rest, nimeni nu avea voie sa pronunte Numele prea sfant; in sensul unei astfel de interdictii era interpretat textul din Lev 24,16, redat astfel: Cel ce pronunta numele Domnul (adica Iahve) sa fie omorat . Atunci cand intalneau Iahve, adica Numele format din patru litere (tetragrama sacra), credinciosii evrei rosteau Adon (Stapanul, Domnul) sau Adonai (Stapanul meu, Domnul meu), adaugand imediat: baruk semo, adica binecuvantat fie Numele Lui . In Septuaginta, adica traducerea greaca a Vechiului Testament realizata incepand cu secolul al III-lea i. H., o kyrios, adica Domnul, ca nume al lui Dumnezeu, este o traducere a lui Adon sau Adonai. Cum insa aceste apelative sunt substitute pentru Iahve, Domnul (o kyrios) este propriu-zis echivalentul explicativ al Numelui de negrait (inefabil). El este, deci, folosit pentru a exprima ceea ce Numele sau folosirea Numelui semnifica in original (Gottfried Quell, in Theological Dictionary of the New Testament, ed. de G. Kittel [=TDNT], vol. III, p. 1058). E adevarat ca uneori kyrios, Domn, este folosit in Septuaginta si pentru oameni, ca mod respectuos de adresare, traducand pe Adoni si pluralul acestuia Adonai (de 192 ori), sau pentru a reda pe baal, cu sensul de posesor , stapan (de 15 ori; cand insa ebraicul baal este folosit pentru zeul pagan cu acest nume, Septuaginta foloseste chiar forma Baal, sau traduce termenul cu eidolon, idol , sau cu aischyne, infamie , rusine ). Insa in sfera religioasa, kyrios sau (cu articol, n. n.) o kyrios este rezervat pentru adevaratul Dumnezeu si, cu exceptia unor putin importante perifraze ale Numelui in vorbirea figurata, el (o kyrios, n. n.) este folosit in mod obisnuit, adica de circa 6156 ori, pentru numele propriu Iahve in toate formele sale si in combinatia Iahve evaot (Savaot, n. n.) sau in forma prescurtata Iah (TDNT, III, p. 1059). Astfel, nu poate fi trecut cu vederea faptul ca, in istoria Bibliei si in ce priveste efectul mesajului ei, redarea Domnul a fost nu mai putin semnificativa decat folosirea Numelui in original. Daca functiunea celor doi termeni nu este cu totul identica, ea coincide totusi in asa masura incat continutul afirmatiilor, fiind orientate deopotriva spre motivul fundamental al recunoasterii puterii voii dumnezeiesti, poate avea un efect vital (ibidem, p. 1060).
Domnul, in Vechiul Testament, nu inseamna o zeitate oarecare, ci este numele Dumnezeului unic si adevarat. Domnul este Dumnezeu (III Regi 18,39; cf. Iosua 24,15) si Domnul este Numele Lui (Iesire 15, 3) sunt afirmatii sau marturisiri de credinta fundamentale pentru credinciosul israelit.4. Iisus este Domnul (Kyrios). In Noul Testament nu este folosit niciodata numeleIahve. In toate citatele din Vechiul Testament si in aluziile la textele vechitestamentare pe care le gasim in Noul Testament, Dumnezeu este numit (o) kyrios, Domnul, pe linia folosirii acestui nume in Septuaginta (TDNT, III, p. 1086-1087).
Intelegem, astfel, cat de semnificativ este faptul ca titlul sau numele Domnul (o kyrios) I se da in Noul Testament, in mod curent, si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. In imnul hristologic din Fil 2,6-11 se vorbeste de Numele cel mai presus de orice nume (v. 9) al lui Iisus Hristos si care nu este altul decat acela de Domn, cum o arata sfarsitul imnului: i sa marturiseasca...
