Slavit sa fie Domnul! tim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui in asa fel, ca sa nu mai fim robi ai pacatului (Rom 6, 6). Iubitii nostri frati si surori, dragii nostri tineri miri! Cat de indatorati suntem noi []Slavit sa fie Domnul! tim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui in asa fel, ca sa nu mai fim robi ai pacatului (Rom 6, 6).

Iubitii nostri frati si surori, dragii nostri tineri miri!Cat de indatorati suntem noi lui Dumnezeu pentru cate ne-a pregatit, in marea Lui dragoste si iubire, pentru cate ne-a randuit si va mai randui pentru noi, pentru ca sa ne faca cu adevarat fericiti, sa desavarseasca in viata noastra lucrarea pe care a inceput-o si sa poata, intr-adevar, sa- i cucereasca un popor al Lui deosebit. Un popor care sa dovedeasca prin faptele lor deosebite de ale celorlalti ca sunt copiii lui Dumnezeu si sa se pregateasca pentru cealalta imparatie, acolo unde Domnul Iisus a spus ca merge inaintea noastra sa ne pregateasca un loc.

Tocmai prin faptul ca in viata noastra lucreaza credinta, cine are o credinta poate sa treaca si sa razbata prin toate greutatile vietii acesteia (pentru ca e adevarat ca orice om este ca un strain si calator aici pe pamant). Dar, cu toate acestea, trecerea unui credincios lasa urme binecuvantate. Trecerea lui ramane si tot ceea ce lucreaza este spre folosul si spre binele multora, al tuturor, pentru ca credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite si o puternica incredintare in ceea ce nu se vede.

E ceva sfant, cu mult mai presus, este o lucrare pe care mintea omeneasca nu o poate patrunde, e lucrarea Harului lui Dumnezeu care ne invata sa o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti si sa traim in veacul de acum cu cumpatare si cu evlavie . Cine nu e nascut din nou nu poate sa le aiba, asa cum nu poate pomul salbatic sa aiba calitati in fructul lui si cum rodul ramane binecuvantat numai dupa ce e altoit.

Trebuie sa apara un semn ale existentei lui Hristos in viata care se pregateste. Asa s-a pregatit si surioara noastra pentru unicul eveniment petrecut in viata ei nunta Tot asa trebuie sa ne pregatim si noi, cum vedem tabloul viu al pregatirii mirelui pentru intalnirea cu mireasa lui.

Apostolul de astazi, care s-a citit in toate bisericile noastre (de la care noi am lipsit, dar Dumnezeu ne va ierta pentru aceasta, pentru ca in acelasi duh vrem sa slujim Domnului si sa traim inca cateva clipe la picioarele Lui) spune in capitolul 3: Adu-le aminte (Aceasta este o scrisoare pe care Sfantul Pavel o trimite lui Tit pe cand era in Creta.) i in continuare arata despre cretani pentru ca ii cunostea ca erau oameni foarte agresivi, pirati, care traiau din hotie, din furt, din piraterie [si le placea] sa manance si sa bea si apoi sa se culce si sa doarma. i, de altfel, ei sunt calificati si de un profet al lor care i-a numit pantece lenese . Deci le vorbeste cam cum ar trebui sa le spuna acelora a caror viata o cunostea. De aceea e atata de bine ca cineva, cand vorbeste, cat de cat sa stie despre viata celor carora le vorbeste, pentru ca sa le poata fi de folos. Nu sa stie ca sa-i injoseasca, nici ca sa-i critice, nici sa-si bata joc de ei, ci tocmai cu scopul de a le face bine.

De aceea, primiti tot Cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca cine apare in picioare inaintea fratiilor voastre cu Cuvantul lui Dumnezeu, ca sa va mustre, nu vine fara de nici un rost, ci vine cu dragostea frateasca, prin care Dumnezeu ne pregateste mantuirea, sa traim o viata demna, vrednica de numele pe care il purtam.

Totdeauna, celor care sunt trimisi de Biserica sau catre Biserica, daca lipseste ceva, atunci e ceva rau la mijloc i atunci trebuie cercetat, trebuie cautat, trebuie puricat pe dinauntru, pentru ca, intr-adevar, Dumnezeu trebuie sa fie slavit si inauntru, si in afara i asa incepe Sfantul Pavel catre Tit: Adu-le aminte sa fie supusi stapanirilor si dregatorilor, sa-i asculte si sa fie gata sa faca orice lucru bun (Tit 3, 1).

De aceea le spune asa, pentru ca toti cei ce se numesc copiii lui Dumnezeu nu sunt nesupusi, niste razvratiti, ci ei sunt niste oameni ordonati, care se poarta cum nu se poarta nimeni. Prezenta lor, oriunde ar fi ei, e deosebita de a oricui! Ei sunt oameni noi inaintea oricarei innoiri pe care doresc oamenii, pe parcursul istoriei, sa o faca. Hristos a fost Om nou acum 2000 de ani, dar a fost un Om deosebit.

Cine nu e asa, cine nu se poarta asa si zice ca apartine lui Hristos si ca face parte din Biserica lui Hristos se va vedea maine, cand va vrea sa intre pe portile stravezii ale sfinteniei lui Dumnezeu, in Ierusalimul cel Ceresc. Toate lucrurile vor fi noi. El este Eternul care schimba si transforma toate lucrurile, mereu din frumos in mai frumos.

Asa cum la scoala incepi cu lucrurile cele mici si termini cu cele mari, cum incepi la gradinita, la scoala, cu lucruri usoare, pana ajungi sa pricepi si sa intelegi pe urma lucrurile tainice, ascunse ochiului de rand, stravezii ale Cetatii de Cristal, asa trebuie sa creasca si asa vrea Dumnezeu sa-i creasca pe aceia pe care-i cheama la El si-i desavarseste cum se obisnuieste sa se cante cele doua strofe:O, ce am sa- i aduc eu oareAcolo Sus cand am sa vin,ce lacrimi, ce cantari, ce daruri,c-am fost iertat, iertat deplin! i-oi pune la picioare-un sufletalb, mult mai alb ca orice crin,sa vada ceru-ntreg iertareace-o poti Tu da si-o dai deplin .

Pentru ca opera curatirii a fost realizata atunci (asa cum am citit: titi bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit ) atunci cand noi nu am acceptat sa fim oamenii lui Adam in ceasul neascultarii si pacatuirii. Am putea sa spunem ca nu ne-a intrebat nimeni daca am fost in Hristos sau nu am fost credin ciosi cand El a fost pe Cruce Dar Cuvantul spune ca omul nostru cel vechi a fost rastignit pe cruce impreuna cu Hristos Vine Sfantul Pavel si spune: i eu am fost cu El pe Cruce Aceasta-i opera credintei! Asa lucreaza credinta in viata noastra. Asa cum a pacatuit Adam [si toti am devenit muritori], tot asa, acum am fost izbaviti de intregul nostru trecut datorita Aceluia care a suferit pe Cruce. Pretul iertarii a fost socotit in El, dar mai mult pentru noi, ca El nu avea pacat, ci a purtat pacatul nostru. i de aceea Sfantul Apostol Pavel il sfatuieste pe Tit cum sa se poarte. i, intr-adevar, comunitatea crestina, bazele crestinismului si ale Bisericii noastre din care noi facem parte asa invataturi au primit la inceput, in primele veacuri. Prin Tit le aduce aminte sa nu vorbeasca de rau pe nimeni, sa nu fie gata de cearta, ci cumpatati si plini de blandete, ca sa vesteasca Evanghelia. Blandetea voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii Noi ce sa spunem? tim bine un mare lucru pe caer Mantuitorul ni l-a spus: Invatati de la Mine, ca Eu sunt bland si smerit Noi putem invata de la fratii batrani multe lucruri bune. i atunci e firesc, intr-adevar, sa se poarte dupa pilda pe care au avut-o in Acela care a fost Cel dintai care S-a purtat deosebit aici.

Calea jertfei este aceea care ii face pe oameni buni caci, de fapt, ce reuseste sa ii faca pe oameni mai buni? Chiar aseara spuneam: necazurile, suferintele, lipsurile. Nu cartiti impotriva lor niciodata, ca ele sfintesc viata noastra, ele curatesc, innobileaza, o ridica acolo unde nimeni nu o poate ridica. Nici o alta invatatura lumeasca nu poate sa ne ridice in smerita ascultare de Cuvantul lui Dumnezeu.

Noi trebuie sa ne supunem Bunului Dumnezeu, pentru ca nimic, nici un fir de par din capul nostru nu va cadea fara de voia lui Dumnezeu. Noi ramanem linistiti langa Dumnezeu, pentru ca toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce L iubesc pe Dumnezeu. Nimic din ceea ce se intampla in jurul nostru nu poate sa fie spre rau sau spre paguba noastra.

Desi eram altadata rai, rataciti, robiti de tot felul de pofte, fara de minte, traind in rautate si in pizma,...