Domnul Iisus Hristos Se află la uşa inimii tale
Privesc mereu la chipul de alaturi. Intai am ramas nedumerit. Ce este? O usa? Da! De la o casa oarecare? Nu, de la o inima! Dar privesc oarecum intristat la chipul acestei porti incuiate. Lacatul de la intrare spune: Stapanul nu este aici. El nu este acasa . Vrei sa intri in casa aceasta? te-asigur ca []Privesc mereu la chipul de alaturi. Intai am ramas nedumerit. Ce este? O usa? Da! De la o casa oarecare? Nu, de la o inima! Dar privesc oarecum intristat la chipul acestei porti incuiate. Lacatul de la intrare spune: Stapanul nu este aici. El nu este acasa . Vrei sa intri in casa aceasta? te-asigur ca nu-ti va placea inauntrul ei! In casa aceasta nu vei gasi decat paianjeni, gunoi si necuratii. Caci asa este orice casa, orice inima de unde lipseste Stapanul ei cel adevarat.
Lacatul acesta arata mai apoi o istorie atat de trista pentru casa la usa careia sta.
In primul rand, ne-aduce aminte de cele ce s-au petrecut in noaptea Nasterii, cand intr-un intreg oras, pentru Fiul lui Dumnezeu nu s-a aflat loc de poposire. Pretutindeni a intalnit numai lacate si porti incuiate.
Apoi, poarta aceasta zavorata ne spune despre starea nenorocita a atator mii de oameni a caror inima zace zavorata sub puterea pacatului.
Atatia si atatia oameni ingaduie pacatului, placerilor si lumii sa le treaca pragul casei , dar cand e vorba de Domnul si Evanghelia Lui spun ca nu e loc. pentru El n-au decat lacate si zavoare. O, ce lucru grozav este acesta.
Chipul acesta arata starea cea mai nenorocita in care se poate gasi cineva. Caci, ce poate fi mai grozav decat o inima inchisa pentru Dumnezeu si pentru mantuire. i starea aceasta nu vine deodata, ci cu incetul. Azi un pacat, maine altul impietresc inima facand-o nesimtitoare pentru chemarile Domnului. Rugaciunea se rareste; e din ce in ce mai scurta si mai rece. Cantarile nu-ti mai plac; la biserica si la adunare te duci tot mai rar, pana cand parasesti de tot cautarea mantuirii. De vezi un frate il ocolesti, apoi nu te mai sinchisesti de el. Ca si de un strain. Lacatul greu al pacatului si nepasarii ti-a inchis cu totul inima, zavorand-o atat de grozav incat nici o raza de lumina nu mai poate patrunde inauntru. Acesta e ceea ce se cheama impietrirea pacatului. O astfel de inima este si cea de mai sus.
Draga cititorule, eu nu stiu in ce stare te afli tu, in ce stare este inima ta fata de Domnul si de mantuire. Priveste, insa chipul acestei inimi (de mai sus). i apoi uita-te la cea din pieptul tau. Nu cumva este vreo asemanare intre ele? Poate ca porti si tu acest lacat nenorocit la usa inimii tale si poate ca incepi a-l simti, dar n-ai puterea sa-l arunci, sa-l descui, sa scapi de el. Dar nu deznadajdui, iubitul meu. Bunatatea si dragostea lui Dumnezeu te poate mantui si pe tine,...
Lacatul acesta arata mai apoi o istorie atat de trista pentru casa la usa careia sta.
In primul rand, ne-aduce aminte de cele ce s-au petrecut in noaptea Nasterii, cand intr-un intreg oras, pentru Fiul lui Dumnezeu nu s-a aflat loc de poposire. Pretutindeni a intalnit numai lacate si porti incuiate.
Apoi, poarta aceasta zavorata ne spune despre starea nenorocita a atator mii de oameni a caror inima zace zavorata sub puterea pacatului.
Atatia si atatia oameni ingaduie pacatului, placerilor si lumii sa le treaca pragul casei , dar cand e vorba de Domnul si Evanghelia Lui spun ca nu e loc. pentru El n-au decat lacate si zavoare. O, ce lucru grozav este acesta.
Chipul acesta arata starea cea mai nenorocita in care se poate gasi cineva. Caci, ce poate fi mai grozav decat o inima inchisa pentru Dumnezeu si pentru mantuire. i starea aceasta nu vine deodata, ci cu incetul. Azi un pacat, maine altul impietresc inima facand-o nesimtitoare pentru chemarile Domnului. Rugaciunea se rareste; e din ce in ce mai scurta si mai rece. Cantarile nu-ti mai plac; la biserica si la adunare te duci tot mai rar, pana cand parasesti de tot cautarea mantuirii. De vezi un frate il ocolesti, apoi nu te mai sinchisesti de el. Ca si de un strain. Lacatul greu al pacatului si nepasarii ti-a inchis cu totul inima, zavorand-o atat de grozav incat nici o raza de lumina nu mai poate patrunde inauntru. Acesta e ceea ce se cheama impietrirea pacatului. O astfel de inima este si cea de mai sus.
Draga cititorule, eu nu stiu in ce stare te afli tu, in ce stare este inima ta fata de Domnul si de mantuire. Priveste, insa chipul acestei inimi (de mai sus). i apoi uita-te la cea din pieptul tau. Nu cumva este vreo asemanare intre ele? Poate ca porti si tu acest lacat nenorocit la usa inimii tale si poate ca incepi a-l simti, dar n-ai puterea sa-l arunci, sa-l descui, sa scapi de el. Dar nu deznadajdui, iubitul meu. Bunatatea si dragostea lui Dumnezeu te poate mantui si pe tine,...
