Perioada Triodului în Biserica Ortodoxă
Incepand cu Duminica vamesului si a fariseului, calendarul ortodox consemneaza intrarea in perioada premergatoare Pastilor. Numita dupa cartea in care sunt redate, pe larg, slujbele bisericesti din acest rastimp, perioada Triodului se distinge prin specificul profund duhovnicesc si de pocainta al continutului liturgic, toate pregatindu-ne pentru patimile Mantuitorului Hristos, dar mai ales pentru Invierea Sa. [] Incepand cu Duminica vamesului si a fariseului, calendarul ortodox consemneaza intrarea in perioada premergatoare Pastilor. Numita dupa cartea in care sunt redate, pe larg, slujbele bisericesti din acest rastimp, perioada Triodului se distinge prin specificul profund duhovnicesc si de pocainta al continutului liturgic, toate pregatindu-ne pentru patimile Mantuitorului Hristos, dar mai ales pentru Invierea Sa. Aceasta perioada se poate asemana cu un urcus spiritual al fiecaruia dintre noi, un urcus spre Inviere. Etimologic, cuvantul triod provine din grecescul triodion, format din cuvintele tria (), trei, si odi (), oda, adica cantare in trei ode/strofe.
Spiritualitatea ortodoxa ne cheama sa traim bucurii felurite de la o sarbatoare la alta, de la un timp liturgic la altul, bucurii care dau varietate si stralucire vietii crestinului si care, totodata, sunt chemari spre un urcus spiritual din ce in ce mai inalt. Anul bisericesc, care incepe la 1 septembrie, se imparte in trei mari perioade cu data de inceput variabila, in functie de data Sfintelor Pasti: perioada Triodului care incepe cu trei saptamani inainte de Postul Mare, dureaza pana in Sambata Pastilor, avand 10 saptamani; perioada Penticostarului care incepe din Duminica Invierii si dureaza pana la Duminica tuturor Sfintilor (prima dupa Pogorarea Sfantului Duh) si perioada Octoihului cea mai lunga perioada a anului bisericesc, ea incepand odata cu Postul Sfintilor Apostoli si tinand pana la inceputul Triodului din urmatorul an.
In viata Bisericii, Triodul are doua sensuriIn privinta insemnatatii duhovnicesti a acestor perioade, timpul Octoihului reliefeaza activitatea invatatoreasca a Mantuitorului, perioada Triodului Il are in vedere pe Hristos ca Preot si Jertfa in acelasi timp, iar Penticostarul, inaugurat de sarbatoarea Invierii, ni-L prezinta pe Mantuitorul ca Biruitor al mortii, in slujirea de Imparat al tuturor.
Triodul este una dintre cele trei mari perioade ale anului liturgic. Numita si perioada prepascala, Triodul preceda perioada Penticostarului (opt saptamani de la Pasti) si urmeaza perioadei celei mai lungi, Octoihul. Timpul Triodului tine de la Duminica vamesului si fariseului si pana in Sambata Mare (inainte de Pasti), in total 10 saptamani care ne pregatesc si ne provoaca la o sincera cercetare de sine si la un serios demers al intregii noastre fiinte pentru intalnirea si vietuirea cu si in Hristos Cel rastignit si inviat.
Triodul este si cartea de cult care cuprinde cantarile, citirile si regulile tipiconale din perioada liturgica a Triodului. Denumirea cartii provine de la numarul odelor (cantarilor) din canoanele Utreniei acestei perioade. Spre deosebire de canoanele cuprinse in cartea Octoihului si in Minei (ce cuprinde slujbele sfintilor din fiecare luna), in Triod acestea nu sunt formate din opt (noua) ode ci, de regula, numai din trei. Compunerea celor mai multe canoane ale Triodului a fost facuta de Sfantul Teodor Studitul ( 826) si de fratele acestuia Iosif Studitul ( 830), care au completat cantarile mai vechi ale Sfintilor Cosma al Maiumei si Andrei Criteanul, din secolul al VIII-lea.
Evolutia istorica a TrioduluiPerioada Triodului s-a dezvoltat in jurul Postului pregatitor pentru Sfintele Pasti. Trebuie sa deosebim aici postul penitential de 40 de zile si Saptamana Patimilor, care au aparut separat. Postul de cateva zile inainte de Pasti este atestat din secolul al II-lea, fiind tinut pretutindeni de crestini in amintirea vinderii, a patimirilor, a rastignirii si a ingroparii Domnului. In secolul al III-lea este atestat postul intregii Saptamani a Patimilor, in Siria si Egipt. Pe de alta parte, postul de 40 de zile a luat nastere din dorinta crestinilor de a urma modelul Mantuitorului, Care, dupa Botezul Sau, a postit 40 de zile, biruind ispitele diavolului. Acest post se tinea cu strictete in Egipt si el incepea dupa incheierea sarbatorii Botezului, urmand ordinea cronologica a istorisirii Evanghelistului Marcu, Apostolul Egiptului (Marcu 1, 9-13) si a lui Matei (4, 1-11). De asemenea, intrucat in primele secole crestine catehumenii se pregateau prin post pentru primirea Botezului la Pasti, exista si un post tinut de aceasta categorie. In secolul al IV-lea, odata cu uniformizarea datei Pastilor, prin hotararea primului Sinod Ecumenic (Niceea, 325), s-a trecut la organizarea unitara a acestor perioade de post prepascal (postul celor 40 de zile, postul catehumenilor si postul Saptamanii Patimilor), ajungandu-se la actualul Post al Pastilor, de sapte saptamani. La Ierusalim, in preajma anului 380, pelerina Egeria aminteste chiar de opt saptamani de post. Tot Ierusalimul este spatiul in care apare si o perioada de pregatire spirituala liturgica pentru Marele Post si in care ia nastere imnografia Triodului, reprezentata prin Sfintii Andrei Criteanul ( 740), Cosma de Maiuma, Ioan Damaschin, Andrei cel Orb, tefan Savaitul si Marcu Savaitul, episcopul Idruntului. O alta etapa a dezvoltarii Triodului este marcata de imnografia bizantina, cu cele doua curente ale ei: cea catedrala si cea monahala studita. Cea dintai este ilustrata de compozitiile lui Teofan Graptul ( 845), Iosif din Sicilia ( 863), Casia monahia, imparatul Leon cel Intelept, Simeon Metafrast ( 970), Tarasie patriarhul si Gheorghe al Nicomidiei, iar cealalta este reprezentata de Sf. Teodor Studitul ( 826), Iosif al Tesalonicului, Clement Studitul (sec. al IX-lea), Nicolae si Antonie Studitii (sec. al XI-lea). Este demn de mentionat si Nichifor Calist Xantopol, care a scris Sinaxarele Triodului. Astfel, formarea perioadei liturgice si a imnografiei Triodului s-a efectuat treptat, intre secolele VIII-XII.
Cele trei saptamani dinaintea Postului Mare reprezinta perioada pregatitoareDin punctul de vedere al cuprinsului, perioada Triodului se imparte in Duminicile pregatitoare, Postul Mare si Saptamana Patimilor. Fiecare dintre aceste saptamani are o tema proprie, care se reflecta in lecturile din Sfanta Scriptura prescrise in aceste zile la slujbe sau la Sfanta Liturghie: Duminica vamesului si fariseului (Luca 18, 9-14 prima duminica a Triodului), Duminica fiului risipitor (Luca 15, 11-32), Duminica infricosatoarei judecati (numita si Duminica lasatului sec de carne; Matei 25, 31-46) si Duminica izgonirii lui Adam din rai, numita si Duminica iertarii sau Duminica lasatului sec de branza (Matei 6, 14-21).
In aceasta perioada premergatoare, Biserica ne pregateste pentru postire, dar ne si introduce in atmosfera Postului Mare. Pe de o parte, exista o gradatie a postirii, care ne obisnuieste cu asceza quadragesimala. Astfel, saptamana care urmeaza Duminicii vamesului si fariseului este una de dezlegare la toate cele de mancare (nici miercurea si vinerea nu se posteste in aceasta saptamana). Saptamana care urmeaza Duminicii fiului risipitor este una obisnuita, in care se posteste miercurea si vinerea, iar dupa Duminica infricosatoarei judecati, in saptamana numita a branzei, nu se consuma carne, ci doar oua, peste si produse lactate.
Acum se deschid usile pocainteiPe de alta parte, este o pregatire spirituala, care ne,,antreneaza pentru luptele duhovnicesti ale perioadei Postului Mare. Astfel, odata cu pilda vamesului si fariseului, Sfintii Parinti ne invata ca temelia urcusului duhovnicesc si garantia lui este virtutea smereniei. De asemenea, prin cantarile ei, Biserica ne indruma la limanul pocaintei, prin aceste imne care ne vor insoti pana la Florii: Usile pocaintei deschide-mi mie, Datatorule de viata, ca maneca duhul meu la Biserica Ta cea sfanta, purtand locas al trupului cu totul intinat; ci, ca un Indurat, curateste-ma cu mila milostivirii Tale.
Duminica fiului risipitor, a doua a Triodului, sporeste increderea in bunatatea lui Dumnezeu, care asteapta intoarcerea acasa a fiecarui fiu ratacit. Condacul acestei zile spune: De la parinteasca slava Ta departandu-ma neintelepteste, intru rautati am risipit bogatia pe care mi-ai dat-o. Pentru aceasta glasul celui risipitor aduc ie: Gresit-am inaintea Ta, Parinte Indurate! Primeste-ma pe mine, cel ce ma pocaiesc, si ma fa ca pe unul din slujitorii Tai. In acelasi spirit, la Utrenia acestei duminici se canta Psalmul 136, al instrainarii, cantat de evrei in captivitatea babilonica, pe cand se gandeau la orasul sfant al Ierusalimului. Acest psalm exprima plansul omului departat de casa Tatalui ceresc, pus in fata luptei decisive cu pacatul si cu patimile. El va fi cantat si in ultimele doua duminici dinaintea Postului.
Cugetarea la sfarsitul propriu, filosofia cea adevarataSambata pomenirii mortilor este menita sa ne aduca aminte de filosofia cea adevarata, care este cugetarea la moarte. Sfintii Parinti ne cheama sa ne rugam Dreptului Judecator pentru vesnica fericire a tuturor celor adormiti din veac in dreapta credinta, pregatindu-ne astfel pentru tema duminicii care urmeaza, a infricosatoarei judecati.
Duminica...
Spiritualitatea ortodoxa ne cheama sa traim bucurii felurite de la o sarbatoare la alta, de la un timp liturgic la altul, bucurii care dau varietate si stralucire vietii crestinului si care, totodata, sunt chemari spre un urcus spiritual din ce in ce mai inalt. Anul bisericesc, care incepe la 1 septembrie, se imparte in trei mari perioade cu data de inceput variabila, in functie de data Sfintelor Pasti: perioada Triodului care incepe cu trei saptamani inainte de Postul Mare, dureaza pana in Sambata Pastilor, avand 10 saptamani; perioada Penticostarului care incepe din Duminica Invierii si dureaza pana la Duminica tuturor Sfintilor (prima dupa Pogorarea Sfantului Duh) si perioada Octoihului cea mai lunga perioada a anului bisericesc, ea incepand odata cu Postul Sfintilor Apostoli si tinand pana la inceputul Triodului din urmatorul an.
In viata Bisericii, Triodul are doua sensuriIn privinta insemnatatii duhovnicesti a acestor perioade, timpul Octoihului reliefeaza activitatea invatatoreasca a Mantuitorului, perioada Triodului Il are in vedere pe Hristos ca Preot si Jertfa in acelasi timp, iar Penticostarul, inaugurat de sarbatoarea Invierii, ni-L prezinta pe Mantuitorul ca Biruitor al mortii, in slujirea de Imparat al tuturor.
Triodul este una dintre cele trei mari perioade ale anului liturgic. Numita si perioada prepascala, Triodul preceda perioada Penticostarului (opt saptamani de la Pasti) si urmeaza perioadei celei mai lungi, Octoihul. Timpul Triodului tine de la Duminica vamesului si fariseului si pana in Sambata Mare (inainte de Pasti), in total 10 saptamani care ne pregatesc si ne provoaca la o sincera cercetare de sine si la un serios demers al intregii noastre fiinte pentru intalnirea si vietuirea cu si in Hristos Cel rastignit si inviat.
Triodul este si cartea de cult care cuprinde cantarile, citirile si regulile tipiconale din perioada liturgica a Triodului. Denumirea cartii provine de la numarul odelor (cantarilor) din canoanele Utreniei acestei perioade. Spre deosebire de canoanele cuprinse in cartea Octoihului si in Minei (ce cuprinde slujbele sfintilor din fiecare luna), in Triod acestea nu sunt formate din opt (noua) ode ci, de regula, numai din trei. Compunerea celor mai multe canoane ale Triodului a fost facuta de Sfantul Teodor Studitul ( 826) si de fratele acestuia Iosif Studitul ( 830), care au completat cantarile mai vechi ale Sfintilor Cosma al Maiumei si Andrei Criteanul, din secolul al VIII-lea.
Evolutia istorica a TrioduluiPerioada Triodului s-a dezvoltat in jurul Postului pregatitor pentru Sfintele Pasti. Trebuie sa deosebim aici postul penitential de 40 de zile si Saptamana Patimilor, care au aparut separat. Postul de cateva zile inainte de Pasti este atestat din secolul al II-lea, fiind tinut pretutindeni de crestini in amintirea vinderii, a patimirilor, a rastignirii si a ingroparii Domnului. In secolul al III-lea este atestat postul intregii Saptamani a Patimilor, in Siria si Egipt. Pe de alta parte, postul de 40 de zile a luat nastere din dorinta crestinilor de a urma modelul Mantuitorului, Care, dupa Botezul Sau, a postit 40 de zile, biruind ispitele diavolului. Acest post se tinea cu strictete in Egipt si el incepea dupa incheierea sarbatorii Botezului, urmand ordinea cronologica a istorisirii Evanghelistului Marcu, Apostolul Egiptului (Marcu 1, 9-13) si a lui Matei (4, 1-11). De asemenea, intrucat in primele secole crestine catehumenii se pregateau prin post pentru primirea Botezului la Pasti, exista si un post tinut de aceasta categorie. In secolul al IV-lea, odata cu uniformizarea datei Pastilor, prin hotararea primului Sinod Ecumenic (Niceea, 325), s-a trecut la organizarea unitara a acestor perioade de post prepascal (postul celor 40 de zile, postul catehumenilor si postul Saptamanii Patimilor), ajungandu-se la actualul Post al Pastilor, de sapte saptamani. La Ierusalim, in preajma anului 380, pelerina Egeria aminteste chiar de opt saptamani de post. Tot Ierusalimul este spatiul in care apare si o perioada de pregatire spirituala liturgica pentru Marele Post si in care ia nastere imnografia Triodului, reprezentata prin Sfintii Andrei Criteanul ( 740), Cosma de Maiuma, Ioan Damaschin, Andrei cel Orb, tefan Savaitul si Marcu Savaitul, episcopul Idruntului. O alta etapa a dezvoltarii Triodului este marcata de imnografia bizantina, cu cele doua curente ale ei: cea catedrala si cea monahala studita. Cea dintai este ilustrata de compozitiile lui Teofan Graptul ( 845), Iosif din Sicilia ( 863), Casia monahia, imparatul Leon cel Intelept, Simeon Metafrast ( 970), Tarasie patriarhul si Gheorghe al Nicomidiei, iar cealalta este reprezentata de Sf. Teodor Studitul ( 826), Iosif al Tesalonicului, Clement Studitul (sec. al IX-lea), Nicolae si Antonie Studitii (sec. al XI-lea). Este demn de mentionat si Nichifor Calist Xantopol, care a scris Sinaxarele Triodului. Astfel, formarea perioadei liturgice si a imnografiei Triodului s-a efectuat treptat, intre secolele VIII-XII.
Cele trei saptamani dinaintea Postului Mare reprezinta perioada pregatitoareDin punctul de vedere al cuprinsului, perioada Triodului se imparte in Duminicile pregatitoare, Postul Mare si Saptamana Patimilor. Fiecare dintre aceste saptamani are o tema proprie, care se reflecta in lecturile din Sfanta Scriptura prescrise in aceste zile la slujbe sau la Sfanta Liturghie: Duminica vamesului si fariseului (Luca 18, 9-14 prima duminica a Triodului), Duminica fiului risipitor (Luca 15, 11-32), Duminica infricosatoarei judecati (numita si Duminica lasatului sec de carne; Matei 25, 31-46) si Duminica izgonirii lui Adam din rai, numita si Duminica iertarii sau Duminica lasatului sec de branza (Matei 6, 14-21).
In aceasta perioada premergatoare, Biserica ne pregateste pentru postire, dar ne si introduce in atmosfera Postului Mare. Pe de o parte, exista o gradatie a postirii, care ne obisnuieste cu asceza quadragesimala. Astfel, saptamana care urmeaza Duminicii vamesului si fariseului este una de dezlegare la toate cele de mancare (nici miercurea si vinerea nu se posteste in aceasta saptamana). Saptamana care urmeaza Duminicii fiului risipitor este una obisnuita, in care se posteste miercurea si vinerea, iar dupa Duminica infricosatoarei judecati, in saptamana numita a branzei, nu se consuma carne, ci doar oua, peste si produse lactate.
Acum se deschid usile pocainteiPe de alta parte, este o pregatire spirituala, care ne,,antreneaza pentru luptele duhovnicesti ale perioadei Postului Mare. Astfel, odata cu pilda vamesului si fariseului, Sfintii Parinti ne invata ca temelia urcusului duhovnicesc si garantia lui este virtutea smereniei. De asemenea, prin cantarile ei, Biserica ne indruma la limanul pocaintei, prin aceste imne care ne vor insoti pana la Florii: Usile pocaintei deschide-mi mie, Datatorule de viata, ca maneca duhul meu la Biserica Ta cea sfanta, purtand locas al trupului cu totul intinat; ci, ca un Indurat, curateste-ma cu mila milostivirii Tale.
Duminica fiului risipitor, a doua a Triodului, sporeste increderea in bunatatea lui Dumnezeu, care asteapta intoarcerea acasa a fiecarui fiu ratacit. Condacul acestei zile spune: De la parinteasca slava Ta departandu-ma neintelepteste, intru rautati am risipit bogatia pe care mi-ai dat-o. Pentru aceasta glasul celui risipitor aduc ie: Gresit-am inaintea Ta, Parinte Indurate! Primeste-ma pe mine, cel ce ma pocaiesc, si ma fa ca pe unul din slujitorii Tai. In acelasi spirit, la Utrenia acestei duminici se canta Psalmul 136, al instrainarii, cantat de evrei in captivitatea babilonica, pe cand se gandeau la orasul sfant al Ierusalimului. Acest psalm exprima plansul omului departat de casa Tatalui ceresc, pus in fata luptei decisive cu pacatul si cu patimile. El va fi cantat si in ultimele doua duminici dinaintea Postului.
Cugetarea la sfarsitul propriu, filosofia cea adevarataSambata pomenirii mortilor este menita sa ne aduca aminte de filosofia cea adevarata, care este cugetarea la moarte. Sfintii Parinti ne cheama sa ne rugam Dreptului Judecator pentru vesnica fericire a tuturor celor adormiti din veac in dreapta credinta, pregatindu-ne astfel pentru tema duminicii care urmeaza, a infricosatoarei judecati.
Duminica...
