Mi-e dor sa ascult o vorbire a unui frate batran, pe care, din experienta vietii lui cu Domnul, sa-l vad vorbind cu lacrimi si in cuvinte simple, pe-ntelesul tuturor. Sunt frati care se baga in probleme de teologie, fara sa le stapaneasca, si atata le incurca, de nici nu stii ce-au vrut sa spuna. Acestea mi le spunea []Mi-e dor sa ascult o vorbire a unui frate batran, pe care, din experienta vietii lui cu Domnul, sa-l vad vorbind cu lacrimi si in cuvinte simple, pe-ntelesul tuturor. Sunt frati care se baga in probleme de teologie, fara sa le stapaneasca, si atata le incurca, de nici nu stii ce-au vrut sa spuna. Acestea mi le spunea cu durere-n suflet, la inceputul acestui an, un tanar.

Aceste cuvinte m-au urmarit mereu de-atunci si m-au framantat mult, rascolindu-mi amintirile frumoase din anii copilariei si ai tineretii, cand ii vedeam pe aproape toti fratii fie in adunarile mici din sat, fie in adunarile mari vorbind cu lacrimi, vorbind din inima, vorbind cu foc, incat nu ma saturam sa-i ascult Dar, rand pe rand, acesti frati s-au dus Acasa. i o data cu ei s-a dus, parca, si focul cel ceresc al adunarilor noastre.

O, cu cat drag il ascultam, si cate lacrimi se prelingeau pe obrajii tuturor cand ne vorbea fratele Traian! Nu te saturai sa-l asculti, ore in sir de-ar fi vorbit. Dar nu numai pe el, ci si pe multi altii: pe fratele Popa Petru, omul cel bun, care vorbea cu lacrimi si cu atata putere din Cuvantul lui Dumnezeu, incat parca nu mai traiam pe pamant. Pe fratele Leon, care isi depana din insemnarile sale multe amintiri duioase din lupta de pe fronturile Oastei. Pe fratele David, care, cu chipul de apostol, vorbea hotarat si raspicat in ceea ce priveste adevarata invatatura a Bisericii noastre si a Oastei Domnului si despre portul cuviincios al surorilor in varsta si al celor tinere, mustrand aspru tinuta si mersul lumesc. Pe fratele Vasile Axinuta, care, in fiecare vorbire, avea cate o istorioara cu talc care te facea tot mai curios sa-l asculti, ca mereu avea lucruri noi. Mi-aduc aminte cum povestea fratele Costica Panzariu despre fratele Vasile Axinuta ca, odata, la o adunare mai mare, fratele Axinuta a spus in vorbirea sa o istorioara, care, la un moment dat, a facut intreaga adunare sa rada putin. i, in momentul cand fratii au ras, si-a dat doua palme peste fata cu atata putere, incat toata adunarea a amutit. S-a facut dintr-o data o liniste deplina, iar fratele Axinuta a izbucnit in lacrimi si a zis asa: Daca cuvintele mele, in loc sa va cutremure, sa va faca sa plangeti, ele v-au facut sa radeti, asta inseamna ca eu sunt un vorbaret, si nu un vestitor al Evangheliei. i a tacut si s-a asezat jos, continuand sa planga.

Apoi fratele Costica Panzariu, care nu era adunare sa nu vorbeasca cu lacrimi din Cuvantul Domnului si de dragostea dintai, cand era...