CETĂŢI ŞI LANŢURI – 239 de ani de la martiriul lui Horea, Cloşca şi Crişan.
La 28 februarie 1785, Horea si Closca, conducatori ai rascoalei din Transilvania, erau executati prin frangerea pe roata pe platoul La furci din Alba Iulia; Crisan se spanzurase in inchisoare. Rascoala condusa de Horea, Closca si Crisan, din 1784, a fost cea mai importanta ridicare la lupta a populatiei romanesti din acea perioada. Cetatile [] La 28 februarie 1785, Horea si Closca, conducatori ai rascoalei din Transilvania, erau executati prin frangerea pe roata pe platoul La furci din Alba Iulia; Crisan se spanzurase in inchisoare. Rascoala condusa de Horea, Closca si Crisan, din 1784, a fost cea mai importanta ridicare la lupta a populatiei romanesti din acea perioada.
Cetatile ne vorbesc despre asupritori, lanturile ne vorbesc despre asupriti i unele si altele au fost inventate de marii tirani ai vremii: cetatile pentru stapani, iar lanturile pentru robi.
Poate ca nicaieri, ca la Alba Iulia, in Ardeal, nu se poate vedea mai bine acest cumplit si vinovat adevar. Uriasa cetate construita cu trufie si ura de catre marii asupritori acum aproape trei sute de ani in urma si care isi intinde zidurile pe o suprafata de saptezeci hectare de pamant te infioara in grozavia ei.
Ce siguranta si trufie dovedeste ea ca aveau atunci tiranii si lacomii ei stapani! Ce vesnica li se parea lor ca le va fi domnia in ea! i cum i-a prabusit Dumnezeu pe vesnicie cand li s-a umplut masura nedreptatilor si n-au mai trebuit rabdati!Dintre cele patru porti mari pe care le avea la inceput, au mai ramas pana astazi trei. Deasupra celei de a treia porti cea din imaginea de mai sus se mai poate vedea si astazi celula intunecata, fioroasa si ingusta, cu butucii ei de fier si cu lanturile groase, in care a zacut legat de maini si de picioare, cu obezi nituite cu ciocanul pe nicovala, doua luni de iarna geroasa, din decembrie 1784 pana in februarie 1785, martirul Horea; si in alt loc cei doi soti ai sai, Closca si Crisan.
Acestia trei dintre cei mai mari asupriti de catre tiranii lumii au fost poate cei mai sfasiati martiri ai neamului si ai credintei noastre Cei care ne vorbesc cel mai zguduitor si pe care nu trebuie sa-i uitam niciodata.
Pana la cumplita celula a lui Horea zidita in varful marii porti, sub soclul statuii-calare a imparatului de atunci al Austriei trebuie sa urci zeci de trepte de piatra printr-un coridor de ziduri prin care martirii vor fi fost impinsi si impunsi din spate cu sabii si lanci, iar din fata trasi si smuciti cu lanturi si lovituri de catre calaii lor si slugile acestora. Ca pe o cale a calvarului, pana la Golgota lor si a sotilor lor: Dealul Furcilor, din varful acestor schingiuiri.
Daca ajuns la celula aceasta cobori cele doua trepte joase din fata usii de fier si iti lipesti fruntea de gratiile groase si ruginite ale acestei usi ferecate, poti vedea, in intunecata incapere ingusta, locul unde au zacut acesti sfinti chinuiti carora suferinta si dreptatea neamului lor asuprit le cerea acest cutremurator pret de rascumparare. Dar suferinta pentru mantuirea aceasta i-a sfintit, trecandu-i pentru totdeauna in randul eroilor si martirilor nemuritori.
Ajuns aici, calatorule si frate, inchide-ti ochii si lasa-ti lacrimile sa siroiasca tacute si fierbinti pe aceste zabrele iar sufletul suie-ti-l spre cer, catre Dumnezeu, in rugaciunea cea mai indurerata pentru odihna si rasplatirea lor! Dar si pentru despovararea ta de tot ce ai fi putut pacatui si tu candva impotriva dreptatii ori a mantuirii cuiva in viata asta. Caci nicaieri, ca in fata unor astfel de martiri si judecati, nu ne putem vedea mai bine nici noi insine si nu ne putem judeca mai drept pacatele noastre si datoria noastra fata de Dumnezeu si de semeni.
Ceva mai incolo este platoul pardosit cu pietre si inconjurat cu zid, asemanator Golgotei, unde acesti martiri au fost dusi spre jertfire. In ziua de Luni, 28 Februarie 1785, au fost adusi la locul acesta ce se cheama si astazi Dealul Furcilor si au fost zdrobiti cu roata de fier pe cutite, de jos in sus, in cele mai ingrozitoare chinuri, acesti martiri, cu ura cea mai fioroasa si cruda, in fata a mii de frati ai lor adusi aici cu forta, pentru a-i vedea si a se ingroziIn tot timpul chinuitoarei sale anchete, Horea n-a denuntat pe nimeni, ci si-a luat toata raspunderea numai asupra lui insusi. Cand a fost prins, el a fost vandut in mainile ucigasilor sai si predat chiar de catre unii din satenii sai si dintre rudele sale. Dar el nu i-a invinuit niciodata, ci in clipa mortii a spus ca ii iarta pe raufacatorii sai din toata inima.
Dupa zdrobire, trupurile lor au fost taiate in patru bucati si spanzurate in patru parti prin satele pe unde fusesera ei cunoscuti si pentru care luptasera ei sa li se faca dreptate.
Acesti martiri nu au morminte nicaieri Aceasta ii face sa fie prezenti peste tot si ai nostri ai tuturora, pentru...
Cetatile ne vorbesc despre asupritori, lanturile ne vorbesc despre asupriti i unele si altele au fost inventate de marii tirani ai vremii: cetatile pentru stapani, iar lanturile pentru robi.
Poate ca nicaieri, ca la Alba Iulia, in Ardeal, nu se poate vedea mai bine acest cumplit si vinovat adevar. Uriasa cetate construita cu trufie si ura de catre marii asupritori acum aproape trei sute de ani in urma si care isi intinde zidurile pe o suprafata de saptezeci hectare de pamant te infioara in grozavia ei.
Ce siguranta si trufie dovedeste ea ca aveau atunci tiranii si lacomii ei stapani! Ce vesnica li se parea lor ca le va fi domnia in ea! i cum i-a prabusit Dumnezeu pe vesnicie cand li s-a umplut masura nedreptatilor si n-au mai trebuit rabdati!Dintre cele patru porti mari pe care le avea la inceput, au mai ramas pana astazi trei. Deasupra celei de a treia porti cea din imaginea de mai sus se mai poate vedea si astazi celula intunecata, fioroasa si ingusta, cu butucii ei de fier si cu lanturile groase, in care a zacut legat de maini si de picioare, cu obezi nituite cu ciocanul pe nicovala, doua luni de iarna geroasa, din decembrie 1784 pana in februarie 1785, martirul Horea; si in alt loc cei doi soti ai sai, Closca si Crisan.
Acestia trei dintre cei mai mari asupriti de catre tiranii lumii au fost poate cei mai sfasiati martiri ai neamului si ai credintei noastre Cei care ne vorbesc cel mai zguduitor si pe care nu trebuie sa-i uitam niciodata.
Pana la cumplita celula a lui Horea zidita in varful marii porti, sub soclul statuii-calare a imparatului de atunci al Austriei trebuie sa urci zeci de trepte de piatra printr-un coridor de ziduri prin care martirii vor fi fost impinsi si impunsi din spate cu sabii si lanci, iar din fata trasi si smuciti cu lanturi si lovituri de catre calaii lor si slugile acestora. Ca pe o cale a calvarului, pana la Golgota lor si a sotilor lor: Dealul Furcilor, din varful acestor schingiuiri.
Daca ajuns la celula aceasta cobori cele doua trepte joase din fata usii de fier si iti lipesti fruntea de gratiile groase si ruginite ale acestei usi ferecate, poti vedea, in intunecata incapere ingusta, locul unde au zacut acesti sfinti chinuiti carora suferinta si dreptatea neamului lor asuprit le cerea acest cutremurator pret de rascumparare. Dar suferinta pentru mantuirea aceasta i-a sfintit, trecandu-i pentru totdeauna in randul eroilor si martirilor nemuritori.
Ajuns aici, calatorule si frate, inchide-ti ochii si lasa-ti lacrimile sa siroiasca tacute si fierbinti pe aceste zabrele iar sufletul suie-ti-l spre cer, catre Dumnezeu, in rugaciunea cea mai indurerata pentru odihna si rasplatirea lor! Dar si pentru despovararea ta de tot ce ai fi putut pacatui si tu candva impotriva dreptatii ori a mantuirii cuiva in viata asta. Caci nicaieri, ca in fata unor astfel de martiri si judecati, nu ne putem vedea mai bine nici noi insine si nu ne putem judeca mai drept pacatele noastre si datoria noastra fata de Dumnezeu si de semeni.
Ceva mai incolo este platoul pardosit cu pietre si inconjurat cu zid, asemanator Golgotei, unde acesti martiri au fost dusi spre jertfire. In ziua de Luni, 28 Februarie 1785, au fost adusi la locul acesta ce se cheama si astazi Dealul Furcilor si au fost zdrobiti cu roata de fier pe cutite, de jos in sus, in cele mai ingrozitoare chinuri, acesti martiri, cu ura cea mai fioroasa si cruda, in fata a mii de frati ai lor adusi aici cu forta, pentru a-i vedea si a se ingroziIn tot timpul chinuitoarei sale anchete, Horea n-a denuntat pe nimeni, ci si-a luat toata raspunderea numai asupra lui insusi. Cand a fost prins, el a fost vandut in mainile ucigasilor sai si predat chiar de catre unii din satenii sai si dintre rudele sale. Dar el nu i-a invinuit niciodata, ci in clipa mortii a spus ca ii iarta pe raufacatorii sai din toata inima.
Dupa zdrobire, trupurile lor au fost taiate in patru bucati si spanzurate in patru parti prin satele pe unde fusesera ei cunoscuti si pentru care luptasera ei sa li se faca dreptate.
Acesti martiri nu au morminte nicaieri Aceasta ii face sa fie prezenti peste tot si ai nostri ai tuturora, pentru...
