Mai poti sa crezi, Iisuse, cand spun ca Te iubesc, dupa durerea crunta cu care Te-am strapuns? Mai am sa-ajung vreodata sa pot sa ispasesc si plansul pocaintei sa simt ca mi-e de-ajuns? Vei mai privi vreodata cu drag Tu-n ochii mei, cum ma priveai nainte cu-ncredere si dor, sau totdeauna ochii i-i vei intoarce []Mai poti sa crezi, Iisuse, cand spun ca Te iubesc,dupa durerea crunta cu care Te-am strapuns?Mai am sa-ajung vreodata sa pot sa ispasescsi plansul pocaintei sa simt ca mi-e de-ajuns?Vei mai privi vreodata cu drag Tu-n ochii mei,cum ma priveai nainte cu-ncredere si dor,sau totdeauna ochii i-i vei intoarce grei,sa nu ma mai zdrobeasca, vazand durerea lor?Mai poti sa-mi mergi, Iisuse, alaturea pe-un drum,cum imi mergeai odata voios si fericit,sau tot mai trist vei merge si mai strain de-acum,lasandu-ma cu piatra de care m-am lipit?O, dragoste divina, ce-amar Te-am intristatsi ce adanc ma doare tot sufletul pustiu!Mai este vreo nadejde sa pot mai fi iertat,sau voi muri in plansul prea greu si prea tarziu?O, crede-ma, Iisuse, cand spun ca Te iubesc,chiar daca spun aceasta cu ochii in pamant,ca nu-i mai grea povara ca vina ce-o simtescca am putut o clipa sa-mi calc ce-aveam mai sfant.

Cantarile Caintei / Traian Dorz. Sibiu: Oastea Domnului, 2008