Cum moare omul cel duhovnicesc. Moartea lui e o înviere, o trecere la viaţa veşnică
Intr-o buna dimineata Ion ramane in pat. Nu-l mai ajuta puterile trupesti. Ai casei se intristeaza, el insa ramane linis tit. Ba inca parca e mai linistit si voios de cand zace. El simte ca clipa plecarii sale este aproape (cf. II Tim 4, 8). El simte ca in curand va parasi trupul acesta si va pleca Acasa la Domnul (II Cor. 5, 8). El nu mai are acum decat o singura dorinta: doreste sa se mute si sa fie impreuna cu Hristos (Flp 1, 23). El nu se teme de nimic De pa truzeci de ani sta gata sa plece in orice clipa Acasa la Domnul.
In timpul zacerii sale, Ion citeste mereu din Biblie. Ii place acum sa citeasca indeosebi Psalmul 118. Acest psalm parca e scris anume pentru viata lui cea traita clipa de clipa cu Domnul: Pe calea poruncilor Tale, Doamne, am aler gat intru inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca sa nu gresesc ie Toata ziua gandirea mea este Faclie picioa relor mele a fost Cuvantul Tau si lumina cararilor mele Sa vina acum peste mine mila Ta, Doamne, mantuirea Ta, dupa cuvantul Tau Cu o astfel de viata, Ion sta linistit in fata mortii. Inapoia lui are o viata traita cu Domnul, iar in fata lui are acum fa gaduinta Domnului: Sa nu se tulbure inima voastra! In Casa Tatalui Meu sunt multe lacasuri Eu ma duc sa va prega tesc voua loc ca acolo unde Eu sunt si voi sa fiti (In 14, 1-14). Cel ce asculta cuvintele Mele si crede Celui ce M-a trimis are viata vesnica si la judecata nu va veni, ci se muta din moarte la viata (In 5, 24).
Intr-o noapte, lui Ion i se face mai rau. A prinde lumina. Deschide Biblia pentru ultima oa ra si citeste in Apo calipsa capitolul 21: si mi-a aratat mie cetatea cea mare, Ierusalimul cel sfant Cetatea era incon jurata de un zid mare si inalt, avand douasprezece porti si la porti doisprezece ingeri si uli ta cetatii era de aur curat ce stralucea ca cris talul si cetatea n-are tre buinta de soare, nici de luna ca sa o lumineze, caci o lumineaza slava lui Dumnezeu si...