Vai mie, înnegritule suflete!
(Duminica Lasatului sec de carne a Infricosatei Judecati) Matei 25, 31-46 Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula De-acum tensiunea creste intru toate. i ce poate fi mai cutremurator decat faptul ca intr-o eshatologie rasturnata se vor deschide cartile si se vor arata faptele oamenilor, inaintea divanului Tau celui neindurat; si va rasuna [](Duminica Lasatului sec de carne a Infricosatei Judecati) Matei 25, 31-46Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula De-acum tensiunea creste intru toate. i ce poate fi mai cutremurator decat faptul ca intr-o eshatologie rasturnata se vor deschide cartile si se vor arata faptele oamenilor, inaintea divanului Tau celui neindurat; si va rasuna toata valea plangerii cu groaznica scrasnire, vazand pe toti cei care au pacatuit trimisi in chinurile cele vesnice, cu dreapta judecata Ta si fara de folos plangand (Stihira podobica II, Vecernie). Iar textul care, credem noi, marcheaza cel mai amplu spatiul Duminicii, aducand aminte de Judecata ce va sa vie, apartine tot Vecerniei pregatitoarea praznicului: Trambitele vor suna si mormintele se vor deserta si se va scula toata firea omeneasca, cutremurandu-se; cei ce au facut cele bune, cu bucurie se vor destepta, bucurandu-se, asteptand sa ia plata; iar cei care au pacatuit vor tremura, cumplit vaitandu-se, fiind trimisi la chinuri, si de cei alesi despartindu-se. Doamne al Slavei, milostiveste-Te spre noi, ca un bun, si ne invred niceste pe noi de partea celor ce Te-au iubit pe Tine (Stihira a III-a, a Vecerniei). Duminica aceasta a carei Evanghelie (Matei 25, 31-46) este, daca vreti, una din cele mai clare lentile prin care se vadeste accesibila Imparatia Cerurilor este o Duminica a gestului simplu, marturisitor al dragostei. De-o parte, cei care fac unuia mai mic gesturile fratietatii, ale comuniunii in har, de cealalta parte, indiferentii, cei care se pun in miscare doar daca se merita, daca au o motivatie suficienta. De o parte, boierii, cei care ajuta mereu, stand in tensiunea iesirii in intampinarea aproapelui, de cealalta parte, arendasii faptei, cei care ies la intalnirile cu amaratul doar daca-i vede cineva, spectacular, de dragul publicitatii.
Sf. Maxim Marturisitorul (in Filocalia 2, Patru sute de capete despre dragoste, p. 133-134) este cel care sintetizeaza in stilu-i de neegalat porunca aceasta, miez de Duminica a Judecatii: Cel ce iubeste pe Hristos, desigur ca Il si imita, dupa putere. Astfel, Hristos n-a incetat sa faca bine oamenilor; iar, rasplatit cu nerecunostinta si cu hula, Se purta cu indelunga rabdare; in sfarsit, batut si omorat de ei, rabdand, rabda, neinvinovatind pe nimeni. Acestea trei sunt faptele dragostei fata de aproapele, fara de care cel ce zice ca iubeste pe Hristos sau ca va dobandi Imparatia Lui se amageste pe sine. Caci nu cel ce-Mi zice Mie Doamne, Doamne va intra in Imparatia Cerurilor, ci cel care face voia Tatalui (Matei 7, 21). i iarasi: Cel ce Ma iubeste pe Mine, pazeste poruncile Mele (Ioan 14, 11). Iar, ca la un fel de adaos venit de Sus, primar pentru Duminica aceasta, acelasi glas de marturie al Filocaliei graieste: Lenevia in lucrarea poruncilor ii face [pe unii] sa nu stie ca cel care are credinta in Hristos nesmintita are in sine deodata toate darurile dumnezeiesti. Caci ne aflam, din pricina lenei, departe de dragostea lucratoare fata de El, care ne arata comorile dumnezeiesti ascunse in noi (idem, cap. 69, p. 136-137). Iar pe linia dintotdeauna a patristicii Sfantul conchide, in privinta comorilor ce sunt ascunse in inima noastra, ca ele se vor face cunoscute inimii pe masura curatirii fiecaruia prin porunci (idem, cap. 70, p. 137), ca arvuna a Duhului.
Cantarea Litiei vine si ea sa ne arate aceasta realitate, pe care din comoditate, intr-o vreme totalmente incomoda o uitam, si-anume aceea ca, numai grijind de viata sa in Hristos, omul dinlauntru, izbindu-se de patimi, incepe de aici inainte sa se bucure de bucuriile ce-i sunt promise Zice cantarea: Cunoscand poruncile Domnului, asa sa vietuim: pe cei flamanzi sa-i hranim, pe cei insetati sa-i adapam, pe cei goi sa-i imbracam, pe straini sa-i aducem in casa, pe bolnavi si pe cei din temnite sa-i cautam, ca sa zica si catre noi Cel ce va sa judece tot pamantul: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, de mosteniti Imparatia ce s-a gatit voua (Slava Litiei).
Se vadeste, asadar,...
Sf. Maxim Marturisitorul (in Filocalia 2, Patru sute de capete despre dragoste, p. 133-134) este cel care sintetizeaza in stilu-i de neegalat porunca aceasta, miez de Duminica a Judecatii: Cel ce iubeste pe Hristos, desigur ca Il si imita, dupa putere. Astfel, Hristos n-a incetat sa faca bine oamenilor; iar, rasplatit cu nerecunostinta si cu hula, Se purta cu indelunga rabdare; in sfarsit, batut si omorat de ei, rabdand, rabda, neinvinovatind pe nimeni. Acestea trei sunt faptele dragostei fata de aproapele, fara de care cel ce zice ca iubeste pe Hristos sau ca va dobandi Imparatia Lui se amageste pe sine. Caci nu cel ce-Mi zice Mie Doamne, Doamne va intra in Imparatia Cerurilor, ci cel care face voia Tatalui (Matei 7, 21). i iarasi: Cel ce Ma iubeste pe Mine, pazeste poruncile Mele (Ioan 14, 11). Iar, ca la un fel de adaos venit de Sus, primar pentru Duminica aceasta, acelasi glas de marturie al Filocaliei graieste: Lenevia in lucrarea poruncilor ii face [pe unii] sa nu stie ca cel care are credinta in Hristos nesmintita are in sine deodata toate darurile dumnezeiesti. Caci ne aflam, din pricina lenei, departe de dragostea lucratoare fata de El, care ne arata comorile dumnezeiesti ascunse in noi (idem, cap. 69, p. 136-137). Iar pe linia dintotdeauna a patristicii Sfantul conchide, in privinta comorilor ce sunt ascunse in inima noastra, ca ele se vor face cunoscute inimii pe masura curatirii fiecaruia prin porunci (idem, cap. 70, p. 137), ca arvuna a Duhului.
Cantarea Litiei vine si ea sa ne arate aceasta realitate, pe care din comoditate, intr-o vreme totalmente incomoda o uitam, si-anume aceea ca, numai grijind de viata sa in Hristos, omul dinlauntru, izbindu-se de patimi, incepe de aici inainte sa se bucure de bucuriile ce-i sunt promise Zice cantarea: Cunoscand poruncile Domnului, asa sa vietuim: pe cei flamanzi sa-i hranim, pe cei insetati sa-i adapam, pe cei goi sa-i imbracam, pe straini sa-i aducem in casa, pe bolnavi si pe cei din temnite sa-i cautam, ca sa zica si catre noi Cel ce va sa judece tot pamantul: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, de mosteniti Imparatia ce s-a gatit voua (Slava Litiei).
Se vadeste, asadar,...
