De cand era numai invatator, Parintele Iosif s-a socotit tot preot. Pentru ca intotdeauna el a facut aceasta slujba sfanta, marturisindu-L pe Hristos cel Rastignit. El nu a putut sa taca, sa nu marturiseasca pe Hristos, pentru ca se simtea dator, stiindu-se trimis de El, ca si cum ar fi auzit neincetat Cuvintele Domnului: Va []De cand era numai invatator, Parintele Iosif s-a socotit tot preot. Pentru ca intotdeauna el a facut aceasta slujba sfanta, marturisindu-L pe Hristos cel Rastignit. El nu a putut sa taca, sa nu marturiseasca pe Hristos, pentru ca se simtea dator, stiindu-se trimis de El, ca si cum ar fi auzit neincetat Cuvintele Domnului:Va trimit ca pe niste oi in mijlocul lupilor!Mergand invatati!Indrazniti, caci Eu am biruit lumea!Nu va temeti!Iata, Eu cu voi sunt!Adanc strapuns pana-n strafundul inimii sale de aceasta cutremuratoare che-mare si porunca, pretuit si ascultat, primit si stimat, sau batjocorit si alungat, el asculta intotdeauna mai mult de Dumnezeu, decat de oameni. De aceea, nimeni sa nu se mire ca pe intreg parcursul vietii lui, ravna pentru cauza Evangheliei lui Iisus cel Rastignit l-a insotit si calauzit ca pe putini alti pamanteni. Aceasta reiese si din predica sa, intitulata La 10 ani de pastorire, rostita in 1920, in biserica din comuna Vidra (Avram Iancu), in care, intre cei zece ani de pastorire, ii socoteste si pe cei doi ani in care a facut slujba de invatator.

Iata predica aceasta:La 10 ani de pastorireNimeni sa nu-ti dispretuiasca tineretea; ci fii o plida pentru credinciosi: in vorbire, in purtare, in dragoste, in credinta, in curatie (I Tim. 4, 12). Iubitii mei,Sunt zece ani de cand am venit la voi ca pastor si de atunci, intre mine si voi este o mare legatura, o legatura de care va trebui sa dam seama si raspuns la a doua Judecata, inaintea Dreptului Judecator.

Aceasta legatura cere datorii de la mine pastorul vostru si de la voi pastoritii mei. De aceea, acum la zece ani, am aflat de bine sa ma opresc putin in loc, sa-mi dau seama despre aceste datorii.

Va aduceti aminte ca, acum zece ani cand am venit la voi, spuneam ca ma apropii cu teama si fior de slujba pastoririi. Spuneam si imi dadeam seama ca ma asteapta un ogor intelenit care cere munca si osteneala. Azi, dupa zece ani, imi dau seama ca, in adevar, munca multa si grea a trebuit in ogorul lui Hristos de aici.1. Cel dintai lucru de care a trebuit sa ma apuc, ca pastor nou si tanar, a fost ca sa va vestesc si sa va talmacesc Cuvantul lui Dumnezeu. Cand am venit la voi, in biserica de aici se citea numai si se canta, dar nu se invata. i lucrul acesta pe mine nu m-a multumit.

Nu ma multumea, pentru ca eu stiam ca am si o alta porunca decat a canta si a sluji: aceea de a invata.

Glasul poruncii lui Iisus, strigand, ma trimetea pe mine: Du-te cat mai curand, du-te si, stand in biserica, vorbeste poporului despre toate rosturile acestei vieti (Fapte 5, 20).

Intelegeam parca si mustrarea lui Pavel: Vai mie de nu voi vesti Evanghelia (I Cor. 9, 16). i am inceput a vorbi cu insufletire de preot tanar, am inceput a invata. Lucrul acesta era ceva nou, era ca o innoire in biserica de aici. i mi-aduc aminte ca atunci, la inceput, s-au intalnit si cu mari greutati neasteptate, innoirea si cuvantul meu.

Dumneavoastra erati tinatori peste masura la toate cele vechi, la toate gaocile si formele goale din biserica si din slujba si tinand cu tarie la gaoci, de multe ori nu intelegeati, nu bagati in seama miezul, samburele pe care eu ma sileam sa vi-l arat.

Atunci, pe la inceput, nu o data, astfel de gaoci au facut zadarnica predica si insufletirea mea. Caci slujeam si predicam cu insufletire de pastor tanar, dar, vai mie era, de uitam sa va spun din calendar de atare praznic mic si neinsemnat. Praf si cenusa se alegea de toata predica si insufletirea mea, si in cealalta zi tot satul era plin de vorbe ca nici praznicile nu vi le stiu spune.

O mica cetanie de ramanea pe dinafara, o plecare din cap, plecarea la icoane si era destul ca sa se vorbeasca pe toate drumurile nu de invataturile mele, ci de hulele ca nu stiu sluji ca batranii .

Vedeti, toate acestea sunt dovezi ca voi tineati mai mult la litera legii (care omoara) decat la Duhul care face viu. Voi tineati si pretuiati mai mult formele si gaocile, decat miezul invataturilor sfinte. i era plina biserica de astfel de gaoci si de forme goale, caci doar si felul de citire al Cazaniei nu era altceva decat o mare gaoace si fara nici un folos.

Caci ce era Cazania? La praznice mari, in vreme ce voi va imbulzeati sa sarutati crucea si icoanele, un cantor citea din strana cu glas inalt si ascutit. tia cineva ceva si intelegea ce se citeste acolo sus in strana? V-ale-geati din cetania aceea voi cu ceva din invatatura, pe care sa o duceti acasa si in traiul vostru? Nu! Hotarat ca nu! Cei mai multi nici nu ascultati acolo nimic, dar asa va placea dumneavoastra s-auziti cum se citeste si rasuna inainte Cazania. Biserica din Vidra (Avram Iancu Alba), in care a slujit 10 ani Parintele Iosif Duminica de duminica, ani de zile mi-au trebuit sa delatur gaocile, aceste forme goale, ca sa vedeti si sa intelegeti miezul, invatatura.

Ani de zile mi-au trebuit sa va arat ca si in viata tineti de cele mai multe ori la forme si gaoci, iar de miez nu va ingrijiti. i Dumnezeu a luminat mintea voastra ca sa intelegeti. Azi vad pamantul inimii voastre gata sa primeasca cuvantul meu. Vad samanta aruncata de mine cu osteneala, rasarind ici-colea in randuri de fapte bune. Vad ca sunteti altii si, ca maine, cand eu m-as duce de aici, sau voi intra in pamant, stiu ca de la pastorul ce va veni dupa mine veti cere nu numai praznicul din calendar si slujba din molitvelnic, ci, pamantul inimii voastre, simtind setea Cuvantului, va cere si invatatura. Aceasta este pentru mine si ostenelile mele cea mai sfanta multumire, rasplata si bucurie sufleteasca.2. Dar dupa ce eu am plecat pe calea cea buna, cea dintai si cea mai mare datorie a mea a fost de a face duh viu in biserica si a da invatatura. Dar mi-am dat seama ca am si alte datorii de implinit. tiam ca dumneavoastra, dupa ce gat predica si ies din biserica, va uitati ce fac, de ce ma apuc in viata. De aceea, prin faptele mele, am facut sa urmez si sa duc virtutile lui Iisus sa intre in viata voastra. Dar intocmai ca si atunci cand am incercat sa intru mai intai in sufletul vostru cu invataturile lui Iisus, asa si cand am cerut sa intru apoi in traiul vostru cu virtutile Lui, m-am intalnit cu mari greutati si piedici.

Indata, la inceput, am bagat de seama ca sunt si unii oameni (crasmari) care nu vad cu ochi buni ostenelile si invataturile mele si ei ar vrea, spre folosul pungii lor, sa ramaneti voi si mai departe in intuneric (bautura). Cei care nu puteau intelege n-au vrut sa ma...