Sf. Ioan Gura de Aur De-ai fi cunoscut si tu in ziua aceasta, cele ce sunt catre pacea ta. (Lc. 19. 42).

Pacatosul este cel mai nenorocit, cand are pe pamant numai norocire Nimica nu nelinisteste pe cei mai multi asa de tare ca aceea ca bogatii cei mai prihaniti se indulcesc de multa norocire, pe cand []Sf. Ioan Gura de AurDe-ai fi cunoscut si tu in ziua aceasta, cele ce sunt catre pacea ta. (Lc. 19. 42).

Pacatosul este cel mai nenorocit, cand are pe pamant numai norocireNimica nu nelinisteste pe cei mai multi asa de tare ca aceea ca bogatii cei mai prihaniti se indulcesc de multa norocire, pe cand dreptii sau cei imbunatatiti adeseori sufera cea mai amara saracie si mii de alte rani care sunt inca mai cumplite decat saracia.

De aceea multi zic: Unde este pronia, unde este dreptatea cea dumnezeiasca, unde este judecata cea dreapta ? Cel infranat si cel imbunatatit sunt nenorociti, pe cand cel desfranat si cel rau sunt norociti; acesta este admirat, celalalt nesocotit, acesta traieste in indestulare si desfatare, celalalt este certat de saracie si de mizeria cea mai mare .

Asa vorbeste cel nepriceput, dar in adevar pacatosul este omul cel mai ticalos si mai nenorocit din lume, chiar cand nu se pedepseste indata; el tocmai atunci este cel mai nenorocit cand nu se pedepseste si cand nu i se intampla nimic potrivnic.

La boli si la rele noi nu deplangem pe cel ce se lasa a se vindeca, ci pe acei ce sunt nevindecabili. Iara ce este boala si rana pentru trup, aceea este pacatui pentru suflet. i ceea ce este taietura si doctorie pentru trupul cel bolnav, aceea este nenorocirea pentru un suflet bolnav.

Ati inteles ce zic eu ? Fiti cu luare aminte, caci eu voiesc sa va comunic o invatatura de adevarata intelepciune. Presupune ca tu vezi pe cineva care are o buba rea, din care ies viermi si curge puroi, iar acela isi neglijeaza rana si buba; dar mai vezi inca pe un altul, care suferind de aceeasi boala, se slujeste de mainile doctoricesti, lasa a se arde si a se taia, si bea doctorii amare. Spune-mi mie, pe care din acestia doi vei deplange tu, pe bolnavul care nu se supune vindecarii sau pe acela care intrebuinteaza leacurile ? Fireste ca pe acela care nu se lasa a se vindeca. De asemenea, infatiseaza-ti doi pacatosi, caci si pacatosul este un bolnav; unul dintre ei se pedepseste pe pamant, celalalt nu. Deci sa nu zic ca acest din urma este un norocit, caci este bogat, caci poate jefui sarmanii, caci impileaza vaduvele, se afla bine, cu toate rapirile sale, se indulceste de cinste si de consideratie, are dregatorie si putere, si nu cunoaste nici una dintre patimile cele obisnuite omenesti, nici friguri, nici nenorocire, nici vreun fel de boala. Este inconjurat de-o gramada de copii, se bucura de o varsta norocita s.a. i cu toate acestea,tocmai pe dansul trebuie sa-1 deplangeti mai mult, caci el este bolnav fara a primi vindecarea. Cum asa ? iti voi spune. Cand vezi pe cineva suferind de idropica si trupul lui umflandu-se, iara el cu toate acestea nu alearga la doctor, ci mai vartos robeste placerii de a bea, tine o masa imbuibatoare, se imbata in toate zilele si asa tot mai mult sporeste boala sa, spune mie, il lauzi tu oare pe acesta ca pe un norocit, sau il socoti nenorocit? Daca, dimpotriva, vezi pe un altul, care de asemenea este idropic, insa cauta ajutorul doctorilor, rabda foamea, traieste foarte cumpatat, mananca si bea neobisnuit de putin si primeste cele mai amare doctorii, care desi pricinuiesc dureri, insa tocmai prin aceasta restatornicesc sanatatea, nu-1 vei socoti pe acesta mai norocit decat pe acela ? Negresit, ca unul este bolnav si nu se vindeca, celalalt este bolnav si se vindeca. Cura este grea, dar folositoare. Asa este si in viata noastra cea de acum. Numai ca aici nu este vorba de un trup bolnav, ci de un suflet bolnav. Locul bolii il tine aici pacatul, doctoria cea amara fiind pedeapsa dumnezeiasca. Adica ceea ce lucreaza doctorul cu doctoria, cu taierea si cu arderea, Dumnezeu lucreaza cu pedepsele. Precum la boli fierul si focul cele adeseori intrebuintate, desi ard dureros, opresc cangrena si starpesc buba si sunt foarte mantuitoare, tot asa la un suflet bolnav, foamea si bolile si alte rele de tot felul se intrebuinteaza in locul fierului si al focului, spre a impiedica intinderea cangrenei sufletului si a-1 vindeca.

Ganditi iarasi la doi desfranati, unul bogat, altul sarac. Care din doi da mai multa nadejde de mantuire ? Negresit cel sarac. De aceea, nu zice ca cel bogat este norocit, pentru ca traieste in desfatare si prisosinta; mai vartos trebuie sa socotesti norocit pe acela care, fiind desfranat, este sarac si se chinuieste de foame, caci saracia este pentru dansul dascalul unei vieti mai bune. Asadar, cand vezi un pacatos norocit, plangi, caci raul lui este indoit; el este bolnav si totodata nevindecabil. Iara cand vezi un pacatos in nenorocire, mangaie-te, atat pentru ca el prin nenorocire se va imbunatati pentru viitor, cat si pentru ca el prin aceasta curata multe dintre pacatele savarsite de dansul.

Unii oameni se pedepsesc numai aicea pe pamant, altii se curata in aceasta lume, si primesc pedeapsa deplina in aceasta lume; si apoi sunt si din aceia care se pedepsesc si in aceasta lume si in cealalta. Pe care din cei trei oameni ii socotiti...