Postul este ofrandă a iubirii omului faţă de Dumnezeu
Predica la Duminica lasatului sec de branza (a Izgonirii lui Adam din Rai) Unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra (Matei 6, 21). Astazi Biserica noastra se afla in Duminica Izgonirii lui Adam din Rai sau a Lasatului sec de branza. Evanghelia acestei Duminici ne arata ca postul este ofranda a iubirii omului fata de Dumnezeu. Desi Evanghelia []Predica la Duminica lasatului sec de branza (a Izgonirii lui Adam din Rai)Unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra (Matei 6, 21).
Astazi Biserica noastra se afla in Duminica Izgonirii lui Adam din Rai sau a Lasatului sec de branza. Evanghelia acestei Duminici ne arata ca postul este ofranda a iubirii omului fata de Dumnezeu.
Desi Evanghelia aceasta este scurta, ea este plina de intelesuri duhovnicesti foarte folositoare pentru perioada in care ne pregatim sa intram si anume pentru Postul Sfintelor Pasti sau Postul cel Mare, deoarece incepand de maine, de luni, intram in Postul Sfintelor Pasti, care dureaza sase saptamani, la care se adauga apoi Saptamana Mare, numita si Saptamana Sfintelor Patimi sau Patimiri ale Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos.1. In Evanghelia de astazi, Mantuitorul Iisus Hristos ne arata ca iertarea greselilor semenilor nostri este esentiala pentru ca si noi sa primim iertare de la Dumnezeu. Daca veti ierta oamenilor greselile lor, zice Domnul, va ierta si voua Tatal vostru cel ceresc. Iar daca nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre (Matei, 14-15). Aici vedem ca iertarea greselilor semenilor nostri este cea dintai conditie pentru a intra in acest urcus interior spre Inviere care este Postul Sfintelor Pasti.
De ce iertarea este necesara pentru a incepe Postul Sfintelor Pasti? Iertarea este necesara pentru ca prin iertare noi ne smerim, rastignim propriul egoism, iertam greselile celor din jurul nostru si intram in starea de pace si de comuniune cu semenii nostri, inclusiv cu cei care ne-au gresit candva. Aceasta iertare inseamna deci o eliberare de o stare egoista, de ostilitate fata de semeni si intrarea intr-o stare de comuniune, de depasire a unor conflicte din trecut. De asemenea, iertarea aceasta ne face liberi pentru a ne ruga mai mult lui Dumnezeu si, mai ales, pentru a rosti rugaciunea Tatal nostru: Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam celor care ne-au gresit noua .
Asadar, iertarea este si o stare de comuniune, care ne ajuta sa fim mai receptivi fata de cei din jur si mai milostivi. Astfel, cand noi iertam greselile celor care ne-au suparat, atunci ne asemanam cu Dumnezeu Cel milostiv si iertator, Care ne iarta greselile noastre.
Deci, prin iertare, noi ne eliberam de o stare de tensiune, de o stare conflictuala, de vrajba, de ura, de dorinta de razbunare si, in acelasi timp, ne asemanam cu Dumnezeu Cel milostiv si iertator. De aceea, Duminica aceasta care ne indeamna la iertare are prevazuta traditia iertarii care se savarseste la Vecernia din seara aceasta. Iar incepand cu ziua de luni intram in Sfantul si Marele Post al Sfintelor Pasti.2. De asemenea, Mantuitorul Iisus Hristos ne invata in Evanghelia de astazi cum trebuie sa postim: Iar voi cand postiti nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei isi intuneca fetele ca sa arate oamenilor ca postesc (Matei 6, 16). In vremea Domnului nostru Iisus Hristos unii evrei isi intunecau fetele, folosind un fel de smoala, cum se spune in limbajul vechi, ca sa vada lumea ca ei se afla in stare de post. Iar Mantuitorul spune ca acestia postesc nu pentru Dumnezeu, ci ca sa fie laudati de oameni.
De aceea, El precizeaza: Adevarat graiesc voua, si-au luat plata lor . Adica au fost laudati de oameni si, prin urmare, nu mai au rasplata de la Dumnezeu. Apoi Mantuitorul adauga: Iar tu, cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este in ascuns. Iar Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie (Matei 6, 17-18).
Aici vedem esenta postului: nu postim ca sa ne laude oamenii, ci postim tainic, discret, cum am spune astazi, nu pentru a fi remarcati in societate, ci pentru a aduce multumire lui Dumnezeu, a-I arata recunostinta pentru darul vietii si a exprima dorinta de a ne sfinti viata prin rugaciune, prin relatie intima, discreta, tainica si sfanta cu Dumnezeu, Care vede intru ascuns iubirea noastra fata de El. Prin aceasta iubire smerita, noi ne sfintim viata, deoarece, prin post si rugaciune, in mod tainic ne punem in legatura cu Dumnezeu Cel Unul Sfant.
Iar pentru ca Dumnezeu este smerit si darnic, si postul nostru trebuie sa se desfasoare in stare de smerenie si de bucurie, deoarece, prin post si rugaciune, ne intalnim cu Dumnezeu, Izvorul vietii si al bucuriei vesnice.
Mantuitorul Iisus Hristos face aceasta precizare pentru a arata ca postul se savarseste nu ca o datorie morala impusa din exterior, ci postul este semnul iubirii smerite, tainice fata de Dumnezeu. Postul este o jerfta spirituala, este o daruire de sine sau ofranda adusa lui Dumnezeu ca recunostinta pentru darul vietii si ca dorinta de sfintire a vietii (cf. Romani 12, 1). Iar aceasta daruire de sine arata ca omul care posteste si se roaga pretuieste mai mult pe daruitor, pe Dumnezeu, decat darurile materiale pe care le primeste de la Dumnezeu.
Prin post noi aratam ca iubim mai intai pe Dumnezeu, Daruitorul vietii si al tuturor darurilor materiale si spirituale, si doar in al doilea rand ne bucuram de darurile limitate si trecatoare materiale. Asadar, postul ne invata ca cel care posteste este mai interesat de relatia sa directa cu Dumnezeu Daruitorul decat de relatia sa cu lucrurile materiale, trecatoare si limitate din jurul sau. Aici este esenta, de fapt, a postului, si anume legatura omului cu Dumnezeu Daruitorul, Care ne daruieste viata, precum si darurile materiale care intretin viata trupului: aerul, apa, roadele pamantului, caldura soarelui; toate sunt daruri ale lui Dumnezeu pentru mentinerea vietii noastre in trup pe pamant.
Tot El este si Daruitorul darurilor spirituale, duhovnicesti, intre care bucuria sufletului si pacea...
Astazi Biserica noastra se afla in Duminica Izgonirii lui Adam din Rai sau a Lasatului sec de branza. Evanghelia acestei Duminici ne arata ca postul este ofranda a iubirii omului fata de Dumnezeu.
Desi Evanghelia aceasta este scurta, ea este plina de intelesuri duhovnicesti foarte folositoare pentru perioada in care ne pregatim sa intram si anume pentru Postul Sfintelor Pasti sau Postul cel Mare, deoarece incepand de maine, de luni, intram in Postul Sfintelor Pasti, care dureaza sase saptamani, la care se adauga apoi Saptamana Mare, numita si Saptamana Sfintelor Patimi sau Patimiri ale Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos.1. In Evanghelia de astazi, Mantuitorul Iisus Hristos ne arata ca iertarea greselilor semenilor nostri este esentiala pentru ca si noi sa primim iertare de la Dumnezeu. Daca veti ierta oamenilor greselile lor, zice Domnul, va ierta si voua Tatal vostru cel ceresc. Iar daca nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre (Matei, 14-15). Aici vedem ca iertarea greselilor semenilor nostri este cea dintai conditie pentru a intra in acest urcus interior spre Inviere care este Postul Sfintelor Pasti.
De ce iertarea este necesara pentru a incepe Postul Sfintelor Pasti? Iertarea este necesara pentru ca prin iertare noi ne smerim, rastignim propriul egoism, iertam greselile celor din jurul nostru si intram in starea de pace si de comuniune cu semenii nostri, inclusiv cu cei care ne-au gresit candva. Aceasta iertare inseamna deci o eliberare de o stare egoista, de ostilitate fata de semeni si intrarea intr-o stare de comuniune, de depasire a unor conflicte din trecut. De asemenea, iertarea aceasta ne face liberi pentru a ne ruga mai mult lui Dumnezeu si, mai ales, pentru a rosti rugaciunea Tatal nostru: Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam celor care ne-au gresit noua .
Asadar, iertarea este si o stare de comuniune, care ne ajuta sa fim mai receptivi fata de cei din jur si mai milostivi. Astfel, cand noi iertam greselile celor care ne-au suparat, atunci ne asemanam cu Dumnezeu Cel milostiv si iertator, Care ne iarta greselile noastre.
Deci, prin iertare, noi ne eliberam de o stare de tensiune, de o stare conflictuala, de vrajba, de ura, de dorinta de razbunare si, in acelasi timp, ne asemanam cu Dumnezeu Cel milostiv si iertator. De aceea, Duminica aceasta care ne indeamna la iertare are prevazuta traditia iertarii care se savarseste la Vecernia din seara aceasta. Iar incepand cu ziua de luni intram in Sfantul si Marele Post al Sfintelor Pasti.2. De asemenea, Mantuitorul Iisus Hristos ne invata in Evanghelia de astazi cum trebuie sa postim: Iar voi cand postiti nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei isi intuneca fetele ca sa arate oamenilor ca postesc (Matei 6, 16). In vremea Domnului nostru Iisus Hristos unii evrei isi intunecau fetele, folosind un fel de smoala, cum se spune in limbajul vechi, ca sa vada lumea ca ei se afla in stare de post. Iar Mantuitorul spune ca acestia postesc nu pentru Dumnezeu, ci ca sa fie laudati de oameni.
De aceea, El precizeaza: Adevarat graiesc voua, si-au luat plata lor . Adica au fost laudati de oameni si, prin urmare, nu mai au rasplata de la Dumnezeu. Apoi Mantuitorul adauga: Iar tu, cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este in ascuns. Iar Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie (Matei 6, 17-18).
Aici vedem esenta postului: nu postim ca sa ne laude oamenii, ci postim tainic, discret, cum am spune astazi, nu pentru a fi remarcati in societate, ci pentru a aduce multumire lui Dumnezeu, a-I arata recunostinta pentru darul vietii si a exprima dorinta de a ne sfinti viata prin rugaciune, prin relatie intima, discreta, tainica si sfanta cu Dumnezeu, Care vede intru ascuns iubirea noastra fata de El. Prin aceasta iubire smerita, noi ne sfintim viata, deoarece, prin post si rugaciune, in mod tainic ne punem in legatura cu Dumnezeu Cel Unul Sfant.
Iar pentru ca Dumnezeu este smerit si darnic, si postul nostru trebuie sa se desfasoare in stare de smerenie si de bucurie, deoarece, prin post si rugaciune, ne intalnim cu Dumnezeu, Izvorul vietii si al bucuriei vesnice.
Mantuitorul Iisus Hristos face aceasta precizare pentru a arata ca postul se savarseste nu ca o datorie morala impusa din exterior, ci postul este semnul iubirii smerite, tainice fata de Dumnezeu. Postul este o jerfta spirituala, este o daruire de sine sau ofranda adusa lui Dumnezeu ca recunostinta pentru darul vietii si ca dorinta de sfintire a vietii (cf. Romani 12, 1). Iar aceasta daruire de sine arata ca omul care posteste si se roaga pretuieste mai mult pe daruitor, pe Dumnezeu, decat darurile materiale pe care le primeste de la Dumnezeu.
Prin post noi aratam ca iubim mai intai pe Dumnezeu, Daruitorul vietii si al tuturor darurilor materiale si spirituale, si doar in al doilea rand ne bucuram de darurile limitate si trecatoare materiale. Asadar, postul ne invata ca cel care posteste este mai interesat de relatia sa directa cu Dumnezeu Daruitorul decat de relatia sa cu lucrurile materiale, trecatoare si limitate din jurul sau. Aici este esenta, de fapt, a postului, si anume legatura omului cu Dumnezeu Daruitorul, Care ne daruieste viata, precum si darurile materiale care intretin viata trupului: aerul, apa, roadele pamantului, caldura soarelui; toate sunt daruri ale lui Dumnezeu pentru mentinerea vietii noastre in trup pe pamant.
Tot El este si Daruitorul darurilor spirituale, duhovnicesti, intre care bucuria sufletului si pacea...
