Izgonirea lui Adam din Rai Adam plangea: Nu-mi mai este draga pustia. Nu-mi mai sunt dragi muntii cei inalti, nici campiile, nici codrii, nici cantecul pa sarilor; nimic nu-mi mai este drag. Sufletul meu e intr-o mare mahnire pentru ca am intristat pe Dumnezeu. i da ca Domnul m-ar aseza din nou in rai, chiar si acolo as su feri si []Izgonirea lui Adam din Rai Adam plangea:Nu-mi mai este draga pustia. Nu-mi mai sunt dragi muntii cei inalti, nici campiile, nici codrii, nici cantecul pa sarilor; nimic nu-mi mai este drag. Sufletul meu e intr-o mare mahnire pentru ca am intristat pe Dumnezeu. i da ca Domnul m-ar aseza din nou in rai, chiar si acolo as su feri si as plange pentru ca am intristat pe Dumnezeu pe Care il iubesc. Dupa izgonirea din rai, Adam s-a imbolnavit cu sufle tul si de intristare a varsat multe lacrimi. Tot asa, orice su flet care a cunoscut pe Domnul tanjeste dupa El si spune:Unde esti Tu, Doamne? Unde esti Tu, Lumina mea? De ce i-ai ascuns fata Ta de la mine? De multa vreme su fletul meu nu Te mai vede si tanjeste dupa Tine si Te cauta cu lacrimi. Unde e Domnul meu? De ce nu-L mai vad in sufletul meu? Ce-L impiedica sa vieze in mine? Iata ce: nu este in mine smerenia lui Hristos si iubirea de vrajmasi. Cuviosul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei, in traducere de Pr. Prof. Dr. Ioan Ica si Diac. Ioan I. Ica jr., Editura Deisis, Sibiu,2001