Eu cred, tu crezi, noi credem… Duminica I din Post – a Ortodoxiei
Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula Duminica aceasta, numita a Ortodoxiei, tine intr-insa taina lui Vino si vezi! (Ioan 1, 46). Altfel, cum ne-o spune cantarea liturgica, taina vederii lui Dumnezeu: pe de o parte in realitatea icoanei, iar, pe de alta, la fel de importanta, in continutul de credinta al marturisirii. Caci nu oricine []Pr. conf. univ. dr. Constantin NeculaDuminica aceasta, numita a Ortodoxiei, tine intr-insa taina lui Vino si vezi! (Ioan 1, 46). Altfel, cum ne-o spune cantarea liturgica, taina vederii lui Dumnezeu: pe de o parte in realitatea icoanei, iar, pe de alta, la fel de importanta, in continutul de credinta al marturisirii. Caci nu oricine rosteste cu buzele sunt ortodox se incadreaza in taina cea vie a Ortodoxiei. Desi, in text, praznuirea este dedicata icoanei ca loc al salasluirii slavei lui Dumnezeu, Tabor ce tine in sine slava Invierii dinainte de Inviere, trebuie sa nu uitam ca, in fapt, icoana, adoptarea si sustinerea invataturii de credinta cu privire la ea (la Sinodul VII Ecumenic, Niceea, 787) insumeaza toata teologia patristica: dumnezeirea Fiului si a Duhului Sfant, fecioria Maicii Domnului, realitatea Intruparii si a Invierii si toate celelalte care alcatuiesc, pana astazi, sira spinarii si marturisirea pe care Ortodoxia o da lumii crestine, cu nuantele ei (catolice, protestante sau neoprotestante). Este, asadar, praznuita biruinta icoanei impotriva idolilor, a dogmei crestine (ca invatatura de credinta) asupra dogmatismului relativ al parerilor partinic-omenesti.
Cantarea Bisericii (ea insasi icoana, de text) ne cheama la auzire deplina: Stralucit-a harul adevarului: cele ce s-au insemnat de demult umbros, acum s-au aratat desavarsit. Ca iata, Biserica se imbraca cu chipul cel dupa trup al lui Hristos, ca si cu o podoaba mai presus de lume, chipul cortului marturiei cel mai dinainte insemnandu-l si credinta cea dreapta cinstind. Ca tinand icoana Aceluia pe Care Il cinstim, sa nu ne inselam. Sa se imbrace cu rusine cei ce nu cred asa! Ca noua ne este spre lauda Chipul Celui ce S-a intrupat, Caruia, cu buna-credinta, ne inchinam, nu facandu-l Dumnezeu. Pe Acela credinciosii sarutandu-L, sa strigam: Dumnezeule, mantuieste poporul Tau si binecuvanteaza mostenirea Ta (Slava Vecerniei mari, glas 2). Din inceput, asadar, Evanghelia Duminicii (aceea a Ucenicilor, Ioan 1, 43-51) ne arata modul in care Hristos stie sa- i stranga martorii. Intre ei, Natanael pare a fi cel mai perplexat de ceea ce i se intampla. Chemat cu fervoare de catre alt chemat (Filip), Natanael dintai al pericopei acesteia crede ca nimeni nu stie mai bine decat el cine este.
E de ajuns ca Hristos sa-i descopere taina inimii sale (Mai inainte ca Filip sa te fi chemat, te-am vazut cand erai sub smochin, Ioan 1, 48b) pentru ca Natanael sa fie imediat dupa Sf. Ioan Botezatorul marturisitorul cel mai direct al dumnezeirii lui Iisus Hristos: Rabbi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu! Tu esti Regele lui Israel (Ioan 1, 49). Reactie de inflacarare? Nu numai atat. Cele doua interpretari pe care le dau Parintii Bisericii acelui Te-am vazut cand erai sub smochin vin sa ne aduca inainte un Natanael extrem de riguros.
Dintai, daca interpretam ca acest cand erai sub smochin se refera la momentul din viata lui Natanael in care, contemporan Pruncului Hristos, urmarit de militia lui Irod, parintii l-au ascuns sub frunze de smochin, astfel scapand cu viata, reactia lui este sau s-ar putea traduce astfel: Rabbi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Tu esti Regele lui Israel pentru care am fost cautati toti, spre a fi ucis si Tu printre noi!De-al doilea, daca socotim acest sub smochin ca fiind un loc al meditatiei pentru Natanael, initiatul in taina Scripturii si evlaviosul implinitor al Legii celei Vechi, reactia este una a unui cunoscator al Legii, potrivindu-se parca stihira Litiei praznicului: Bucurati-va, cinstiti prooroci, care legea Domnului bine ati randuit si credintei v-ati aratat stalpi de neluat si de neclintit. Caci voi v-ati aratat si mijlocitori ai legii celei noi a lui Hristos. i, mutandu-va la cer, pe Acela rugati-L sa impace lumea si sa mantuiasca sufletele noastre (Slava Litiei, glas 2).
De-aici decurge asezarea Evangheliei acesteia miez de praznic al icoanei. Natanael este cel care identifica in Hristos ceea ce stia, vede in El ceea ce teoretic asumase, zareste, dincolo de smerita asezare in trup, sederea de-a dreapta Tatalui. Natanael este cel care ne insoteste mintea de fiecare data cand, dinaintea icoanei Mantuitorului, rostim rugaciunea intrata in tipic ca fiind rugaciunea de luarea vremii, adica spatiul de timp pe care-l parcurge preotul din timpul personal in care-si trece viata, in timpul liturgic, in care se va intalni deplin cu Hristos. Cu capu-i descoperit,...
Cantarea Bisericii (ea insasi icoana, de text) ne cheama la auzire deplina: Stralucit-a harul adevarului: cele ce s-au insemnat de demult umbros, acum s-au aratat desavarsit. Ca iata, Biserica se imbraca cu chipul cel dupa trup al lui Hristos, ca si cu o podoaba mai presus de lume, chipul cortului marturiei cel mai dinainte insemnandu-l si credinta cea dreapta cinstind. Ca tinand icoana Aceluia pe Care Il cinstim, sa nu ne inselam. Sa se imbrace cu rusine cei ce nu cred asa! Ca noua ne este spre lauda Chipul Celui ce S-a intrupat, Caruia, cu buna-credinta, ne inchinam, nu facandu-l Dumnezeu. Pe Acela credinciosii sarutandu-L, sa strigam: Dumnezeule, mantuieste poporul Tau si binecuvanteaza mostenirea Ta (Slava Vecerniei mari, glas 2). Din inceput, asadar, Evanghelia Duminicii (aceea a Ucenicilor, Ioan 1, 43-51) ne arata modul in care Hristos stie sa- i stranga martorii. Intre ei, Natanael pare a fi cel mai perplexat de ceea ce i se intampla. Chemat cu fervoare de catre alt chemat (Filip), Natanael dintai al pericopei acesteia crede ca nimeni nu stie mai bine decat el cine este.
E de ajuns ca Hristos sa-i descopere taina inimii sale (Mai inainte ca Filip sa te fi chemat, te-am vazut cand erai sub smochin, Ioan 1, 48b) pentru ca Natanael sa fie imediat dupa Sf. Ioan Botezatorul marturisitorul cel mai direct al dumnezeirii lui Iisus Hristos: Rabbi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu! Tu esti Regele lui Israel (Ioan 1, 49). Reactie de inflacarare? Nu numai atat. Cele doua interpretari pe care le dau Parintii Bisericii acelui Te-am vazut cand erai sub smochin vin sa ne aduca inainte un Natanael extrem de riguros.
Dintai, daca interpretam ca acest cand erai sub smochin se refera la momentul din viata lui Natanael in care, contemporan Pruncului Hristos, urmarit de militia lui Irod, parintii l-au ascuns sub frunze de smochin, astfel scapand cu viata, reactia lui este sau s-ar putea traduce astfel: Rabbi, Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Tu esti Regele lui Israel pentru care am fost cautati toti, spre a fi ucis si Tu printre noi!De-al doilea, daca socotim acest sub smochin ca fiind un loc al meditatiei pentru Natanael, initiatul in taina Scripturii si evlaviosul implinitor al Legii celei Vechi, reactia este una a unui cunoscator al Legii, potrivindu-se parca stihira Litiei praznicului: Bucurati-va, cinstiti prooroci, care legea Domnului bine ati randuit si credintei v-ati aratat stalpi de neluat si de neclintit. Caci voi v-ati aratat si mijlocitori ai legii celei noi a lui Hristos. i, mutandu-va la cer, pe Acela rugati-L sa impace lumea si sa mantuiasca sufletele noastre (Slava Litiei, glas 2).
De-aici decurge asezarea Evangheliei acesteia miez de praznic al icoanei. Natanael este cel care identifica in Hristos ceea ce stia, vede in El ceea ce teoretic asumase, zareste, dincolo de smerita asezare in trup, sederea de-a dreapta Tatalui. Natanael este cel care ne insoteste mintea de fiecare data cand, dinaintea icoanei Mantuitorului, rostim rugaciunea intrata in tipic ca fiind rugaciunea de luarea vremii, adica spatiul de timp pe care-l parcurge preotul din timpul personal in care-si trece viata, in timpul liturgic, in care se va intalni deplin cu Hristos. Cu capu-i descoperit,...
