Pr. Arhim. Andrei Coroian – Șapte înțelesuri duhovnicești pe scurt la cele șapte cuvinte ale Sf. Apostol Pavel. (Efeseni 6.10-17)
Adevarul este Persoana Iisus Hristos, din care izvorasc toate adevarurile. Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, zice Domnul. (Ioan.14.6 )Mijlocul este centrul inimii noastre duhovnicesti. Centrul spritual al fiintei umane, locasul lui Dumnezeu, al Preasfintei Treimi. In centru inimii duhvnicesti, mijlocul fiintei noastra, este altarul unde odihneste Dumnezeu, asa cum Hristos, Dumnezeu, odihneste pe masa Sfantului Altar, in Tainele Sfintei Impartasanii si ale Sfantului Mir, prezent neincetat pe Sfanta Masa.
Acest altar al inimii, trebuie incins, inconjurat cu adevarul, adica cu harul si puterea lucratoare care izvoraste din Persoana divino-umana a lui Iisus Hristos . El este usa Tatalui, modalitatea de a intra in comuniune de iubire cu Tatal, cu intreaga Sfanta Treime. Hristos-Adevarul trebuie sa incinga inima, mintea, ochii, sufletul si trupul nostru, prin prezenta Sa. Ea este vizuala, auditiva, simtitoare, asa cum in biserica, ca locas de cult, il vedem pe Hristos in icoane, il auzim in Sfanta Evanghelie, il simtim in rugaciune, cantare si Sfanta Impartasanie.3.
Imbracati fiind cu platosa dreptatii .
Aceasta inseamna a avea o constiinta curata, dreapta, cinstita si sfanta. Cand constiinta este curata, dreapta si sfanta, omul se simte in singuranta. Mai mult decat daca ar fi imbarcat in fier sau in otel. Poate sa stea in mijlocul ispitelor vrajmase, sa primeasca mii de lovituri, caci nu simte nimic. Este imbracat in armura harului lui Dumnezeu, care odihneste asupra, tocmai datorita legaturii interioare, unirii duhovnicesti, pe care o are cu Acesta..4. Incaltati picioarele voastre, gata fiind pentru evanghelia pacii.
Picioarele simbolizeaza faptele bune, dupa cum cuvintele in limbaj biblic sunt numinte maini. Picioarele voastre sa fie incaltate, mainile lucratoare. Sa lucrezi evanghelic, sa iubesti si sa binecuvintezi chiar pe vrasmasi. Sa fii curat, nevinovat si bland ca porumbelul, dar intelept ca sarpele. ( Matei 10.16) Sa faci fapte bune cu scop bun, sfant, evanghelic, pentru Hristos, pentru iubirea Lui. Nu din interes sau superficial. Fapta buna are suflet si trup. Trupul fiind fapta propriu-zisa, iar sufletul este scopul. Scopul este cel care ramane. Faptele bune sa le facem dezinteresati, cu iubirea, pacea si ravna lui Hristos, fara a astepta rasplata. Pentru faptele bune, nu numai ca nu vom fi rasplatiti aici pe pamand, dar s-ar putea sa fim chiar si prigoniti. Fericiti vom fi daca se va intampla asa! ( Matei 5.11) Bucurati-va si va veseliti caci plata voastra este in ceruri !...