CÂTEVA MĂRTURII…
LA ZECE ANI DE OASTE Redam marturiile unora dintre clericii si laicii cu aleasa pregatire culturala si religioasa din vremea cand Oastea Domnului se gasea la primii ei zece ani de activitate duhovniceasca in tara si in Biserica noastra. Rugam pe toti cititorii acestor randuri sa mediteze bine asupra marturiilor prezentate ele fiind izvorate []LA ZECE ANI DE OASTERedam marturiile unora dintre clericii si laicii cu aleasa pregatire culturala si religioasa din vremea cand Oastea Domnului se gasea la primii ei zece ani de activitate duhovniceasca in tara si in Biserica noastra.
Rugam pe toti cititorii acestor randuri sa mediteze bine asupra marturiilor prezentate ele fiind izvorate din inimile acestora, cat inca ei era sinceri si nepartinitori pentru ca, ceva mai tarziu, cand s-au petrecut evenimentele potrivnice Oastei Domnului, ce s-au dezlantuit contra profetului trimis de Dumnezeu spre initierea acestei Lucrari, unii dintre acestia n-au mai vorbit la fel. Influentati de unele evenimente si aserviti unor oameni, ei au tradat adevarul si s-au lepadat de legamantul lor dintai.
Cand, ceva mai tarziu, lucrarea Oastei Domnului a fost in primejdia de a fi rupta de Hristos si inrobita formalismului, iar profetul Domnului, Parintele Iosif, a trebuit sa iasa, ca slabutul David, sa-l infrunte pe Goliat, atunci, mai toti acesti ofiteri laudati si laudarosi au tradat Ostirea Domnului si s-au alaturat goliatului prigonitor.
Acum inca, ei sunt sinceri si spun adevarul. De aceea marturiile lor sunt astazi o dovada puternica despre valoarea cea nespus de mare a lucrarii Oastei Domnului si despre a conducatorului ei. Dupa cum ele vor fi maine, precum si in Ziua Judecatii lui Dumnezeu, niste marturii infricosatoare, spre osanda celor ce le-au facut, dar le-au calcat apoi ei insisi.
La zece ani de lupta pentru Domnul o taranime nouaAu trecut zece ani de fiintare a Oastei Domnului si, prin aceasta, de rodnica semanatura in ogorul tarii noastre. Lumea inca n-a prins vestea aceasta. Este insa partea faptelor mari ca ele inca nu sunt cunoscute si intelese din capul locului. Pentru o lucrare cu adevarat mantuitoare, zece ani sunt inca prea putini. Va mai trece vreme si lumea odata se va gasi inaintea unui fapt de care se va minuna si cu care se va mangaia. i crestinatatea, cand a iesit pe lume intaia data, cine stia de ea? A trecut vreme pana ce lumea sa prinda de veste ca, in mijlocul ei, a rasarit un nou soi de oameni care iau mai cu temei datoriile catre Dumnezeu si catre sufletul lor. Cand ea a ajuns sa cunoasca noutatea care s-a ivit in sanul ei, crestinatatea era departe si vrajmasia paganeasca nu avea ce-i mai face.
Daca alt asezamant ar fi facut ce a facut Oastea Domnului, ce surle s-ar fi infiintat pana acum, pentru a slavi lucrul ei si a suna in toate laturile laudele ei! Caci desi ea mai mult are de facut, desi zece ani sunt putini pentru marea lucrare a plamadirii sufletelor instrainate de Hristos, prin cheagul sfintelor Lui invataturi, totusi acesti zece ani n-au trecut in vant. Ei au insemnat foarte mult si sunt numai putine asezaminte despre care sa putem rosti ce se cuvine a spune ca lauda despre Oastea Domnului.
Noi ne uitam la asezaminte mult mai vechi, cum este de pilda Liga Culturala, despre care abia stii ca se afla in lume, despre care nu auzi nimic, nici o fapta, decat doar ca o data pe an tine un congres. Incaltea, despre congresul de acum putin timp, nici nu s-a auzit nimic.
Dar Oastea Domnului, in acesti zece ani, a trait, s-a inradacinat, pliveste suflete, lumineaza minti, intinde stiinta de carte, cum n-o stie face Ministerul coalelor, cum nu izbutesc invatatorii cu uneltele lor.
Oastea Domnului se gaseste in foarte multe parti ale tarii, avand alaturi de mari vrajmasi, in coasta ei, si mari prietenii frumoase si cuceriri frumoase. Oastea Domnului izbuteste a domoli sufletele, a le curati de pacate, a le face sa se intoarca asupra lor, sa se sperie de intinarile la care au ajuns si sa doreasca curatirea. Ea pune in randuiala viata celor ce o primesc. A mantuit de betie si de chefuri netrebnice pe oamenii pe care nimenea pana la ea nu-i putuse mantui.
Se incercasera [de catre] multi altii cu mijloace mirenesti. Ce n-au putut ei insa poate Oastea Domnului...
Rugam pe toti cititorii acestor randuri sa mediteze bine asupra marturiilor prezentate ele fiind izvorate din inimile acestora, cat inca ei era sinceri si nepartinitori pentru ca, ceva mai tarziu, cand s-au petrecut evenimentele potrivnice Oastei Domnului, ce s-au dezlantuit contra profetului trimis de Dumnezeu spre initierea acestei Lucrari, unii dintre acestia n-au mai vorbit la fel. Influentati de unele evenimente si aserviti unor oameni, ei au tradat adevarul si s-au lepadat de legamantul lor dintai.
Cand, ceva mai tarziu, lucrarea Oastei Domnului a fost in primejdia de a fi rupta de Hristos si inrobita formalismului, iar profetul Domnului, Parintele Iosif, a trebuit sa iasa, ca slabutul David, sa-l infrunte pe Goliat, atunci, mai toti acesti ofiteri laudati si laudarosi au tradat Ostirea Domnului si s-au alaturat goliatului prigonitor.
Acum inca, ei sunt sinceri si spun adevarul. De aceea marturiile lor sunt astazi o dovada puternica despre valoarea cea nespus de mare a lucrarii Oastei Domnului si despre a conducatorului ei. Dupa cum ele vor fi maine, precum si in Ziua Judecatii lui Dumnezeu, niste marturii infricosatoare, spre osanda celor ce le-au facut, dar le-au calcat apoi ei insisi.
La zece ani de lupta pentru Domnul o taranime nouaAu trecut zece ani de fiintare a Oastei Domnului si, prin aceasta, de rodnica semanatura in ogorul tarii noastre. Lumea inca n-a prins vestea aceasta. Este insa partea faptelor mari ca ele inca nu sunt cunoscute si intelese din capul locului. Pentru o lucrare cu adevarat mantuitoare, zece ani sunt inca prea putini. Va mai trece vreme si lumea odata se va gasi inaintea unui fapt de care se va minuna si cu care se va mangaia. i crestinatatea, cand a iesit pe lume intaia data, cine stia de ea? A trecut vreme pana ce lumea sa prinda de veste ca, in mijlocul ei, a rasarit un nou soi de oameni care iau mai cu temei datoriile catre Dumnezeu si catre sufletul lor. Cand ea a ajuns sa cunoasca noutatea care s-a ivit in sanul ei, crestinatatea era departe si vrajmasia paganeasca nu avea ce-i mai face.
Daca alt asezamant ar fi facut ce a facut Oastea Domnului, ce surle s-ar fi infiintat pana acum, pentru a slavi lucrul ei si a suna in toate laturile laudele ei! Caci desi ea mai mult are de facut, desi zece ani sunt putini pentru marea lucrare a plamadirii sufletelor instrainate de Hristos, prin cheagul sfintelor Lui invataturi, totusi acesti zece ani n-au trecut in vant. Ei au insemnat foarte mult si sunt numai putine asezaminte despre care sa putem rosti ce se cuvine a spune ca lauda despre Oastea Domnului.
Noi ne uitam la asezaminte mult mai vechi, cum este de pilda Liga Culturala, despre care abia stii ca se afla in lume, despre care nu auzi nimic, nici o fapta, decat doar ca o data pe an tine un congres. Incaltea, despre congresul de acum putin timp, nici nu s-a auzit nimic.
Dar Oastea Domnului, in acesti zece ani, a trait, s-a inradacinat, pliveste suflete, lumineaza minti, intinde stiinta de carte, cum n-o stie face Ministerul coalelor, cum nu izbutesc invatatorii cu uneltele lor.
Oastea Domnului se gaseste in foarte multe parti ale tarii, avand alaturi de mari vrajmasi, in coasta ei, si mari prietenii frumoase si cuceriri frumoase. Oastea Domnului izbuteste a domoli sufletele, a le curati de pacate, a le face sa se intoarca asupra lor, sa se sperie de intinarile la care au ajuns si sa doreasca curatirea. Ea pune in randuiala viata celor ce o primesc. A mantuit de betie si de chefuri netrebnice pe oamenii pe care nimenea pana la ea nu-i putuse mantui.
Se incercasera [de catre] multi altii cu mijloace mirenesti. Ce n-au putut ei insa poate Oastea Domnului...
