Avraam n-a putut mijloci iertarea cetăţilor
Iisus Mantuitorul si Mijlocitorul nostru Cand Domnul S-a aratat lui Avraam in chipul celor trei ingeri calatori si a vestit pieirea cetatilor, Avraam a cercat sa mijloceasca iertare cu numarul dreptilor. Iar Avraam statea inaintea Domnului si a zis: Sa nu pierzi, Doamne, pe cei drepti cu cei necredinciosi; de vor fi cincizeci de drepti []Iisus Mantuitorul si Mijlocitorul nostruCand Domnul S-a aratat lui Avraam in chipul celor trei ingeri calatori si a vestit pieirea cetatilor, Avraam a cercat sa mijloceasca iertare cu numarul dreptilor.
Iar Avraam statea inaintea Domnului si a zis: Sa nu pierzi, Doamne, pe cei drepti cu cei necredinciosi; de vor fi cincizeci de drepti in cetate, au vei ierta tot locul pentru acesti drepti? i au zis Domnul: De se vor afla cincizeci de drepti, voi ierta toata cetatea Pe urma, Avraam a tot micsorat numarul dreptilor pana la zece si Dumnezeu a zis ca nici pentru zece drepti nu va pierde cetatile, dar in cetati nu se aflau nici zece drepti (Fac. cap. 18).
O, ce invatatura adanca este in aceasta incercare de mijlocire a lui Avraam! Insa va rog sa nu va ganditi nu mai la cetatile Sodoma si Gomora. Sa ne gandim, mai ales, la noi insine. Toti suntem pacatosi. Fiecare dintre noi suntem o mica Sodoma si Gomora. Fiecare suntem o cetate stricata, o cetate in care a patruns raul si stricaciunea. In zadar am cauta sa ne amagim ca n-avem pacate. Daca zicem ca nu avem pacat, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este in noi (I Ioan 1, 8).
Inceputul mantuirii noastre primul pas este tocmai acesta: sa simtim greutatea ce ne apasa si sa cautam a ne scapa de ea. Dar tocmai pasul acesta il fac atat de putini.
Ferice de cel ce simte greutatea pacatului si cauta sa se descarce de ea!Al doilea pas al mantuirii este: sa aflam ca pacatul ne apasa nu numai cu greutatea sufleteasca, ci si cu pe deapsa in virtutea paragrafului de lege: plata pacatului este moartea (Rom. 6, 23). Sa aflam ca suntem o ce tate stricata pe care o asteapta judecata Sodomei si Gomorei.
Al treilea pas al mantuirii trebuie sa ne duca la in trebarea: ce sa facem?, cum sa scapam de greutatea si pedeapsa pacatului? Trebuie sa ajungem la intrebarea: oh, nenorocitul de mine, cine ma va izbavi dintr-o astfel de moarte? (Rom. 7, 24). Intrebarea asta ne deschide usa mantuirii. Ne aduce vestea cea scumpa si dulce ca Iisus Mantuitorul a murit si S-a jertfit pentru noi si mantuirea noastra. Sangele Lui ne curata de orice pacat si ridica de pe sufletul nostru greutatea pacatului.
Domnul Iisus este marele Mijlocitor intre noi si Dumnezeu. Avraam n-a putut mijloci iertarea locuitorilor celor doua cetati. Domnul Iisus ne mijloceste iertarea. Caci Unul este Dumnezeu, unul si mijlocitor intre Dumnezeu si oameni. De va fi pacatuit cineva, avem Mijlocitor la Tatal pe Iisus Hristos, care S-a dat pe Sinesi ispasire pentru pacatele noastre (I Tim. 2, 5 si I Ioan 2, 1). Viata noastra este o Sodoma si Gomora, carora li s-a facut judecata. In virtutea dreptatii lui Dumnezeu, ea trebuie pedepsita. Pacatul trebuie pedepsit. Iisus Mantuitorul El singur ...
Iar Avraam statea inaintea Domnului si a zis: Sa nu pierzi, Doamne, pe cei drepti cu cei necredinciosi; de vor fi cincizeci de drepti in cetate, au vei ierta tot locul pentru acesti drepti? i au zis Domnul: De se vor afla cincizeci de drepti, voi ierta toata cetatea Pe urma, Avraam a tot micsorat numarul dreptilor pana la zece si Dumnezeu a zis ca nici pentru zece drepti nu va pierde cetatile, dar in cetati nu se aflau nici zece drepti (Fac. cap. 18).
O, ce invatatura adanca este in aceasta incercare de mijlocire a lui Avraam! Insa va rog sa nu va ganditi nu mai la cetatile Sodoma si Gomora. Sa ne gandim, mai ales, la noi insine. Toti suntem pacatosi. Fiecare dintre noi suntem o mica Sodoma si Gomora. Fiecare suntem o cetate stricata, o cetate in care a patruns raul si stricaciunea. In zadar am cauta sa ne amagim ca n-avem pacate. Daca zicem ca nu avem pacat, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este in noi (I Ioan 1, 8).
Inceputul mantuirii noastre primul pas este tocmai acesta: sa simtim greutatea ce ne apasa si sa cautam a ne scapa de ea. Dar tocmai pasul acesta il fac atat de putini.
Ferice de cel ce simte greutatea pacatului si cauta sa se descarce de ea!Al doilea pas al mantuirii este: sa aflam ca pacatul ne apasa nu numai cu greutatea sufleteasca, ci si cu pe deapsa in virtutea paragrafului de lege: plata pacatului este moartea (Rom. 6, 23). Sa aflam ca suntem o ce tate stricata pe care o asteapta judecata Sodomei si Gomorei.
Al treilea pas al mantuirii trebuie sa ne duca la in trebarea: ce sa facem?, cum sa scapam de greutatea si pedeapsa pacatului? Trebuie sa ajungem la intrebarea: oh, nenorocitul de mine, cine ma va izbavi dintr-o astfel de moarte? (Rom. 7, 24). Intrebarea asta ne deschide usa mantuirii. Ne aduce vestea cea scumpa si dulce ca Iisus Mantuitorul a murit si S-a jertfit pentru noi si mantuirea noastra. Sangele Lui ne curata de orice pacat si ridica de pe sufletul nostru greutatea pacatului.
Domnul Iisus este marele Mijlocitor intre noi si Dumnezeu. Avraam n-a putut mijloci iertarea locuitorilor celor doua cetati. Domnul Iisus ne mijloceste iertarea. Caci Unul este Dumnezeu, unul si mijlocitor intre Dumnezeu si oameni. De va fi pacatuit cineva, avem Mijlocitor la Tatal pe Iisus Hristos, care S-a dat pe Sinesi ispasire pentru pacatele noastre (I Tim. 2, 5 si I Ioan 2, 1). Viata noastra este o Sodoma si Gomora, carora li s-a facut judecata. In virtutea dreptatii lui Dumnezeu, ea trebuie pedepsita. Pacatul trebuie pedepsit. Iisus Mantuitorul El singur ...
