E ceru-n sarbatoare cand inc-un pacatos asculta si-mplineste dorinta lui Hristos si-ntoarce de la felul si drumul lui pierdut, si Tatal il sfinteste cu dulcele-I sarut Dar cand pierdutu-acesta, in loc sa stea smerit si-ascultator sub crucea prin care-a fost primit, se-ngamfa cu trufie, calcand Cuvantul Sfant, intregul cer l-ingroapa sub cel mai greu []E ceru-n sarbatoare cand inc-un pacatosasculta si-mplineste dorinta lui Hristossi-ntoarce de la felul si drumul lui pierdut,si Tatal il sfinteste cu dulcele-I sarutDar cand pierdutu-acesta, in loc sa stea smeritsi-ascultator sub crucea prin care-a fost primit,se-ngamfa cu trufie, calcand Cuvantul Sfant, intregul cer l-ingroapa sub cel mai greu mormant.

O, cat de multi odata cu lacrimi s-au predatsi corul cel de ingeri cu drag s-a bucurat;apoi, curand, cand primul pacat i-a prabusit,cu ce durere cerul in doliu i-a jelit!Cand doar pentru un suflet e-atata jale-n cer,ce trebuie sa fie cand mii si sute pier?Daca-i atata cantec cand vine-un pacatos,si-apoi, cand iarasi cade, cat sufera Hristos!O, fericiti voi, care pe ingeri bucurati;ramaneti pana-n ceruri statornici si curati,caci vai de cel ce cade; al lui pacat spre Harnu-l va plati nici chinul cel vesnic si amar.

Eternele poeme / Traian Dorz. Ed. A 2-a. Sibiu: Oastea Domnului, 2009