Sunt uneori nopţi grele, adică vremuri de mari strâmtorări şi apăsări duhovniceşti.
Simon Petru le-a zis: Ma duc sa prind peste . Mer gem si noi cu tine , i-au zis ei. Au iesit si au intrat intr-o corabie; si n-au prins nimic in noaptea aceea. Oricat de grea ar fi durerea cuiva, ea totusi se usureaza cand omul nu este singur. Oricat de apasatoare ar fi durerea cuiva, ea []Simon Petru le-a zis: Ma duc sa prind peste . Mer gem si noi cu tine , i-au zis ei. Au iesit si au intrat intr-o corabie; si n-au prins nimic in noaptea aceea. Oricat de grea ar fi durerea cuiva, ea totusi se usureaza cand omul nu este singur.
Oricat de apasatoare ar fi durerea cuiva, ea totusi se usureaza cand omul porneste la munca.
Munca si prietenia ne sunt totdeauna de un folos fericit. Dar in necazurile cele grele ale vietii, in starile cele mai apasatoare pentru fiintele noastre, insotirea celor dragi si alergarea dupa painea vietii ne sunt de cel mai mare ajutor.
Acelea sunt de fapt starile cand nici n-am mai putea fara fratii nostri si fara munca noastra. Caci daca sunt intr-adevar imprejurari in care simtim adanc nevoia de singuratate si de odihna, tot asa, sunt imprejurari si mai multe in care nu putem fara partasie si fara munca.
Singuratatea si odihna ne dau mijlocul si starea meditatiei si a contemplarii, a rugaciunii si a interiorizarii, spre a ne putea adanci si inalta sufletul. Spre a putea primi si intelege tainele si adevarurile deosebite. Spre a ajunge la o stare tot mai inalta, mai serioasa, mai temeinica in Hristos. De acestea avem nevoie si pentru noi, dar mai ales pentru altii.
Dar numai partasia si munca ne dau caldura si ajutorul curajului si increderii, sperantei si nazuintei, spre a ne birui mahnirea, spre a ne reface sufletul, spre a razbi mai departe, spre atingerea a tot ce am descoperit prin adevar si prin rugaciune in singuratate si in odihna.
Cand te afli in stari de apasare sufleteasca, nu zacea in mahnire si nelucrare; spune-ti hotarat, ca Sfantul Petru: Ma duc sa prind peste! Du-te sa prinzi pesti pentru Domnul! Du-te sa cauti suflete care zac in apele tulburi ale pacatului. Du-te sa afli si sa scoti aceste suflete din marea pacatelor, ca sa le poti odata preda lui Hristos ca pe un rod al ostenelilor tale. Ca o dovada ca durerea ta nu te-a infrant. Ca o prada luata tocmai suferintelor tale dintr-o lupta si dintr-un loc al amaraciunii.
Du-te si fa ca Sfantul Pavel! Vei avea astfel un rod tot asa de binecuvantat ca acesti minunati pescari de oameni (Filim. 10, 11; I Cor. 4, 15; Gal. 4, 19).
Cand aveti in mijlocul vostru un pescar minunat si hotarat, nu-l lasati niciodata sa mearga singur.
Sotii lui Petru au zis: Mergem si noi impreuna cu tine!Astfel nu numai ca, impreuna, mergerea lor a fost mai placuta si munca le-a fost mai usoara, dar si binecuvantarea a fost nespus mai mare.
Daca n-ar fi mers cu fratele lor mai hotarat si mai ales, n-ar fi vazut minunea pe care au vazut-o si nu s-ar fi impartasit din marile binecuvantari daruite acolo de Domnul Iisus.
Iata ce placut si dulce este sa locuiasca fratii impreuna spune cuvantul sfantului psalm al bucuriei (Ps. 133, 1). Acolo untdelemnul de pret, adica revarsarea Duhului Sfant, este turnat...
Oricat de apasatoare ar fi durerea cuiva, ea totusi se usureaza cand omul porneste la munca.
Munca si prietenia ne sunt totdeauna de un folos fericit. Dar in necazurile cele grele ale vietii, in starile cele mai apasatoare pentru fiintele noastre, insotirea celor dragi si alergarea dupa painea vietii ne sunt de cel mai mare ajutor.
Acelea sunt de fapt starile cand nici n-am mai putea fara fratii nostri si fara munca noastra. Caci daca sunt intr-adevar imprejurari in care simtim adanc nevoia de singuratate si de odihna, tot asa, sunt imprejurari si mai multe in care nu putem fara partasie si fara munca.
Singuratatea si odihna ne dau mijlocul si starea meditatiei si a contemplarii, a rugaciunii si a interiorizarii, spre a ne putea adanci si inalta sufletul. Spre a putea primi si intelege tainele si adevarurile deosebite. Spre a ajunge la o stare tot mai inalta, mai serioasa, mai temeinica in Hristos. De acestea avem nevoie si pentru noi, dar mai ales pentru altii.
Dar numai partasia si munca ne dau caldura si ajutorul curajului si increderii, sperantei si nazuintei, spre a ne birui mahnirea, spre a ne reface sufletul, spre a razbi mai departe, spre atingerea a tot ce am descoperit prin adevar si prin rugaciune in singuratate si in odihna.
Cand te afli in stari de apasare sufleteasca, nu zacea in mahnire si nelucrare; spune-ti hotarat, ca Sfantul Petru: Ma duc sa prind peste! Du-te sa prinzi pesti pentru Domnul! Du-te sa cauti suflete care zac in apele tulburi ale pacatului. Du-te sa afli si sa scoti aceste suflete din marea pacatelor, ca sa le poti odata preda lui Hristos ca pe un rod al ostenelilor tale. Ca o dovada ca durerea ta nu te-a infrant. Ca o prada luata tocmai suferintelor tale dintr-o lupta si dintr-un loc al amaraciunii.
Du-te si fa ca Sfantul Pavel! Vei avea astfel un rod tot asa de binecuvantat ca acesti minunati pescari de oameni (Filim. 10, 11; I Cor. 4, 15; Gal. 4, 19).
Cand aveti in mijlocul vostru un pescar minunat si hotarat, nu-l lasati niciodata sa mearga singur.
Sotii lui Petru au zis: Mergem si noi impreuna cu tine!Astfel nu numai ca, impreuna, mergerea lor a fost mai placuta si munca le-a fost mai usoara, dar si binecuvantarea a fost nespus mai mare.
Daca n-ar fi mers cu fratele lor mai hotarat si mai ales, n-ar fi vazut minunea pe care au vazut-o si nu s-ar fi impartasit din marile binecuvantari daruite acolo de Domnul Iisus.
Iata ce placut si dulce este sa locuiasca fratii impreuna spune cuvantul sfantului psalm al bucuriei (Ps. 133, 1). Acolo untdelemnul de pret, adica revarsarea Duhului Sfant, este turnat...
