OMUL FIRESC ŞI CREŞTINUL DE NUME
Omul firesc si chiar crestinul de nume nu poate intelege ca suferinta pentru Domnul este harul cel mai mare. i nici nu le este dat celor ce inca n-au pace cu Dumnezeu in sufletele lor, ca sa nu murmure sau sa se compromita in fata nedreptatilor umane. Firea nerastignita, omul cel vechi s-ar supara foc, []Omul firesc si chiar crestinul de nume nu poate intelege ca suferinta pentru Domnul este harul cel mai mare. i nici nu le este dat celor ce inca n-au pace cu Dumnezeu in sufletele lor, ca sa nu murmure sau sa se compromita in fata nedreptatilor umane. Firea nerastignita, omul cel vechi s-ar supara foc, ar murmura, si rabdarea n-ar mai fi, nu i s-ar mai zice rabdarea sfintilor. Sa nu cerem de la Domnul suferinta, ci putere si rabdare, caci, la vremea ei, vine fara sa o cerem. Mantuitorul ne spune: Acestea vi le-am grait ca intru Mine pace sa aveti. In lume necazuri veti avea; dar indrazniti! Eu am biruit lumea (In 16, 33).
Ascultand de glasul Lui, nascandu-ne din nou, a doua oara, a doua creatie, de data asta duhovniceasca, avem pace cu Dumnezeu. Acest produs divin ii supara pe cei ce zac in intunericul si umbra mortii in care satana ii tine legati. Satana se foloseste de ei si de tulburarea linistii lor impotriva celor ce-L iubesc pe Dumnezeu dintr-o inima curata. Provoaca necazuri si scandal. Pornirile rele, scandalul provocat de ei sunt ca focul de paie, repede se stinge, apoi indelung mocnesc in gunoaie.
Indrazneala este leacul potolirii furtunii. Lasitatea, teama, lipsa de actiune te subjuga, te dezarmeaza, te face sa capitulezi. A da inapoi, ori a sta pe loc inseamna ca ispita te-a invins. Credinciosii Domnului si luptatorii Lui pentru credin-ta adevarului nu mai sunt din lumea aceasta. Oricine-si leaga inima de lume si de lucrurile ei va pieri o data cu ea. Lupta cea duhovniceasca nu se da impotriva trupului, a carnii si a sangelui. Noi n-avem de luptat impotriva stapanitorilor si oranduirilor umane, ci impotriva duhurilor rautatii raspandite din intunecimea iadului printre noi si in vazduhuri (cf. Ef 6, 12). In fata credinciosilor stau deschise cele doua fronturi de lupta. Cea dintai este lupta permanenta de a nu ingadui ca, prin ispite, sa intre iarasi intre noi lumea duhurilor rele si nici macar o clipa de-ndoiala; iar cea de a doua este lupta de a nu aluneca noi in lumea patimilor si pacatelor din care Harul Domnului ne-a smuls.
Fara lupta nu-i cununa....
Ascultand de glasul Lui, nascandu-ne din nou, a doua oara, a doua creatie, de data asta duhovniceasca, avem pace cu Dumnezeu. Acest produs divin ii supara pe cei ce zac in intunericul si umbra mortii in care satana ii tine legati. Satana se foloseste de ei si de tulburarea linistii lor impotriva celor ce-L iubesc pe Dumnezeu dintr-o inima curata. Provoaca necazuri si scandal. Pornirile rele, scandalul provocat de ei sunt ca focul de paie, repede se stinge, apoi indelung mocnesc in gunoaie.
Indrazneala este leacul potolirii furtunii. Lasitatea, teama, lipsa de actiune te subjuga, te dezarmeaza, te face sa capitulezi. A da inapoi, ori a sta pe loc inseamna ca ispita te-a invins. Credinciosii Domnului si luptatorii Lui pentru credin-ta adevarului nu mai sunt din lumea aceasta. Oricine-si leaga inima de lume si de lucrurile ei va pieri o data cu ea. Lupta cea duhovniceasca nu se da impotriva trupului, a carnii si a sangelui. Noi n-avem de luptat impotriva stapanitorilor si oranduirilor umane, ci impotriva duhurilor rautatii raspandite din intunecimea iadului printre noi si in vazduhuri (cf. Ef 6, 12). In fata credinciosilor stau deschise cele doua fronturi de lupta. Cea dintai este lupta permanenta de a nu ingadui ca, prin ispite, sa intre iarasi intre noi lumea duhurilor rele si nici macar o clipa de-ndoiala; iar cea de a doua este lupta de a nu aluneca noi in lumea patimilor si pacatelor din care Harul Domnului ne-a smuls.
Fara lupta nu-i cununa....
