De unde vii tu, Soare, ce-mi umpli dintr-o data intreaga incapere a sufletului meu, de parca n-a fost noapte, nici iarna niciodata? Din Patria Iubirii, trimis de Dumnezeu! De unde vii tu, Inger al tainei si-al Iubirii, punand cununi de raze pe fruntea mea cu spini, de parca n-a fost plansul, nici chinul despartirii? []De unde vii tu, Soare, ce-mi umpli dintr-o dataintreaga incapere a sufletului meu,de parca n-a fost noapte, nici iarna niciodata? Din Patria Iubirii, trimis de Dumnezeu!De unde vii tu, Inger al tainei si-al Iubirii,punand cununi de raze pe fruntea mea cu spini,de parca n-a fost plansul, nici chinul despartirii? Din Patria Luminii, trimis de Ochi Divini!De unde vii tu, Cantec cu susur si racoare,si lina unduire de zambet si de vis,de parca n-a fost vuiet si larma, si dogoare? Din Lacrima Tacerii, prin Cerul cel Deschis!De unde vii tu, sfanta si dulce Bucurie,intinerind in mine trairile de sus,de parca n-a fost jale si nor, si vaduvie? Din taina Rugaciunii, trimisa de Iisus!O, unica iubire, ramai-mi neplecata,ca-n tine le-am pe toate ca un avut divin; cand si tu te vei duce, imi rupe dintr-o datasi ultimele fire in care ma mai tin!Cantarile Caintei / Traian Dorz. Sibiu: Oastea Domnului, 2008