Tot ce se întâmplă în Biserică ne priveşte şi pe noi
,,Prea iubiti Parinti, Prea iubiti frati si surori, Sfantul Apostol Ioan, in prima sa epistola duhovniceasca, are si cateva scurte cuvinte pentru copii, pentru parinti si pentru tineri. Catre tineri spune ceva scurt si repetat: Va scriu voua, tinerilor, fiindca ati biruit pe cel viclean (I In 2,13). Apoi scrie ceva foarte asemanator: Scris-am voua [],,Prea iubiti Parinti,Prea iubiti frati si surori,Sfantul Apostol Ioan, in prima sa epistola duhovniceasca, are si cateva scurte cuvinte pentru copii, pentru parinti si pentru tineri. Catre tineri spune ceva scurt si repetat: Va scriu voua, tinerilor, fiindca ati biruit pe cel viclean (I In 2,13). Apoi scrie ceva foarte asemanator: Scris-am voua tinerilor, caci sunteti tari si cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi si ati biruit pe cel viclean (I In 2,14). Sfantul Apostol Ioan scrie unor tineri, care, alaturi de parinti, alaturi de copii erau credinciosi. Cand spune ati biruit pe cel viclean, inseamna ca tinerii acestia au luptat, fiindca nu este biruinta fara lupta.
Faptul ca nu este biruinta fara lupta o arata foarte bine Parintele Iosif chiar prin numele de Oastea Domnului pe care l-a dat Miscarii intemeiate de el. Parintele ne-a facut sa intelegem ca viata de credinta este o lupta in care noi suntem chemati sa fim biruitori prin Iisus Biruitorul. Dar daca noi nu suntem constienti de aceasta si nu ne implicam in lupta, suntem biruiti de la inceput. In prima afirmatie, Sfantul Apostol Ioan spune: Ati biruit pe cel viclean, in a doua se amplifica putin si spune: Sunteti tari si cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi si ati biruit pe cel viclean. Acestea presupune foarte multe lucruri: sa fii un tanar intarit duhovniceste, sa ai cuvantul lui Dumnezeu totdeauna in fiinta ta, iar acest cuvant sa aduca roade. Deci poti birui pe cel viclean in masura in care dobandesti aceasta tarie si in masura in care cuvantul lui Dumnezeu ramane in tine. Iar aceasta nu se poate intampla decat atunci cand Il iubesti cu adevarat pe Hristos, cand Hristos, Care bate in usa ta, este primit in inima ta, cand nasterea din nou ca intalnire a ta cu Hristos adanca si reala se petrece la modul existential cel mai inalt. Atunci poti sa fii asa cum descrie Sfantul Apostol Ioan pe tinerii crestini: Scris-am voua, tinerilor, caci sunteti tari si cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi si ati biruit pe cel viclean (I In 2,14). Asa trebuie sa dorim noi sa fim in relatia noastra cu Dumnezeu. Asa trebuie sa fie implicarea noastra in lupta cea duhovniceasca: ca a unor ostasi tari, care au ferm in fiinta lor cuvantul lui Dumnezeu, chemarea lui Dumnezeu, trimiterea lui Dumnezeu si care sunt pururea biruitori asupra celui viclean.
Ascultand minunatele lucruri spuse aici, ma intrebam: Nu cumva se face prea putin lucru in Oastea Domnului? Ca-i auzim pe tineri numai la adunarile de tineret, la adunarile mai generale sau locale. Nu cumva tinerilor li se cere mult mai putin decat pot face de fapt? i aceasta este problema la care ma gandesc foarte mult. i am spus-o de mai multe ori in fata fratilor. In Oastea Domnului, din pacate, sunt prea multe energii care nu sunt luate in seama, care sunt lasate sa se risipeasca. Cand Mantuitorul le-a spus Apostolilor, dupa Inviere: Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura (Mc 16,15), ei au luat in serios acest lucru si au mers in toata lumea. In generatia Apostolilor, Evanghelia a ajuns pana in India si pana in Spania, cu mijloacele de atunci. Daca noi, cei din Oastea Domnului, nu luam in serios aceasta trimitere, daca ne multumim sa ne invartim in cercul nostru ingust si risipim energii si daca, mai ales, punem stavila cand cineva poate sa faca ceva si vrea sa faca ceva, savarsim un mare pacat. Este o atitudine condamnabila aceea de a gasi hibe pentru initiativele fratilor si, din pacate, sunt deseori prezente astfel de atitudini; cand face cineva ceva apar critici. In Oastea Domnului sunt de foarte multe ori prezente aceste atitudini condamnabile: fie ca faci ceva bun, fie ca faci ceva rau esti criticat.
Cand Mantuitorul ne trimite nu trebuie sa ne incredem in puterile noastre. Cand Mantuitorul i-a trimis pe Sfintii Apostoli nu erau niste batrani; noi ii vedem in icoane ca pe niste mosi cu barba alba. Sfintii Apostoli, cand a patimit si a inviat Hristos, erau niste oameni tineri, erau ca niste elevi. Sfintii Apostoli Petru si Pavel cand au murit in anul 67, la 37 de ani de la invierea Mantuitorului, n-au murit de batranete; erau tineri si tocmai energia lor tinereasca i-a facut sa biruiasca toate obstacolele. Ei bine, luand in serios trimiterea Mantuitorului, au ajuns pana la marginile pamantului. Despre Sfantul Apostol Pavel asa si spune un ucenic apostolic, Clement Romanul: Apostolul Pavel a mers pana la marginile Apusului (in limba greaca to terma tes dy- seos). S-a dus pana acolo de unde nu putea merge mai departe, era oceanul pe care nu-l putea depasi. Iar Sfantul Toma a ajuns pana in India, si pana azi este in India Biserica ucenicilor Sfantului Toma.
Daca avem in noi cuvantul lui Dumnezeu si taria pe care El o da celor credinciosi, nu avem nevoie de stagiu special inainte de a intra in arena marturisirii lui Hristos.
S-a vorbit aici despre Oaste Biserica. Aud deseori in limbajul fratilor acest binom pe care nu stiu cum sa-l combine. Vorbesc de Oaste si de Biserica ca si cum ar fi doua lucruri diferite si impartite. i pun problema gresit, ca si cum ar fi in fata unei alegeri, motiv pentru care cineva poate spune, in...
Faptul ca nu este biruinta fara lupta o arata foarte bine Parintele Iosif chiar prin numele de Oastea Domnului pe care l-a dat Miscarii intemeiate de el. Parintele ne-a facut sa intelegem ca viata de credinta este o lupta in care noi suntem chemati sa fim biruitori prin Iisus Biruitorul. Dar daca noi nu suntem constienti de aceasta si nu ne implicam in lupta, suntem biruiti de la inceput. In prima afirmatie, Sfantul Apostol Ioan spune: Ati biruit pe cel viclean, in a doua se amplifica putin si spune: Sunteti tari si cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi si ati biruit pe cel viclean. Acestea presupune foarte multe lucruri: sa fii un tanar intarit duhovniceste, sa ai cuvantul lui Dumnezeu totdeauna in fiinta ta, iar acest cuvant sa aduca roade. Deci poti birui pe cel viclean in masura in care dobandesti aceasta tarie si in masura in care cuvantul lui Dumnezeu ramane in tine. Iar aceasta nu se poate intampla decat atunci cand Il iubesti cu adevarat pe Hristos, cand Hristos, Care bate in usa ta, este primit in inima ta, cand nasterea din nou ca intalnire a ta cu Hristos adanca si reala se petrece la modul existential cel mai inalt. Atunci poti sa fii asa cum descrie Sfantul Apostol Ioan pe tinerii crestini: Scris-am voua, tinerilor, caci sunteti tari si cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi si ati biruit pe cel viclean (I In 2,14). Asa trebuie sa dorim noi sa fim in relatia noastra cu Dumnezeu. Asa trebuie sa fie implicarea noastra in lupta cea duhovniceasca: ca a unor ostasi tari, care au ferm in fiinta lor cuvantul lui Dumnezeu, chemarea lui Dumnezeu, trimiterea lui Dumnezeu si care sunt pururea biruitori asupra celui viclean.
Ascultand minunatele lucruri spuse aici, ma intrebam: Nu cumva se face prea putin lucru in Oastea Domnului? Ca-i auzim pe tineri numai la adunarile de tineret, la adunarile mai generale sau locale. Nu cumva tinerilor li se cere mult mai putin decat pot face de fapt? i aceasta este problema la care ma gandesc foarte mult. i am spus-o de mai multe ori in fata fratilor. In Oastea Domnului, din pacate, sunt prea multe energii care nu sunt luate in seama, care sunt lasate sa se risipeasca. Cand Mantuitorul le-a spus Apostolilor, dupa Inviere: Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la toata faptura (Mc 16,15), ei au luat in serios acest lucru si au mers in toata lumea. In generatia Apostolilor, Evanghelia a ajuns pana in India si pana in Spania, cu mijloacele de atunci. Daca noi, cei din Oastea Domnului, nu luam in serios aceasta trimitere, daca ne multumim sa ne invartim in cercul nostru ingust si risipim energii si daca, mai ales, punem stavila cand cineva poate sa faca ceva si vrea sa faca ceva, savarsim un mare pacat. Este o atitudine condamnabila aceea de a gasi hibe pentru initiativele fratilor si, din pacate, sunt deseori prezente astfel de atitudini; cand face cineva ceva apar critici. In Oastea Domnului sunt de foarte multe ori prezente aceste atitudini condamnabile: fie ca faci ceva bun, fie ca faci ceva rau esti criticat.
Cand Mantuitorul ne trimite nu trebuie sa ne incredem in puterile noastre. Cand Mantuitorul i-a trimis pe Sfintii Apostoli nu erau niste batrani; noi ii vedem in icoane ca pe niste mosi cu barba alba. Sfintii Apostoli, cand a patimit si a inviat Hristos, erau niste oameni tineri, erau ca niste elevi. Sfintii Apostoli Petru si Pavel cand au murit in anul 67, la 37 de ani de la invierea Mantuitorului, n-au murit de batranete; erau tineri si tocmai energia lor tinereasca i-a facut sa biruiasca toate obstacolele. Ei bine, luand in serios trimiterea Mantuitorului, au ajuns pana la marginile pamantului. Despre Sfantul Apostol Pavel asa si spune un ucenic apostolic, Clement Romanul: Apostolul Pavel a mers pana la marginile Apusului (in limba greaca to terma tes dy- seos). S-a dus pana acolo de unde nu putea merge mai departe, era oceanul pe care nu-l putea depasi. Iar Sfantul Toma a ajuns pana in India, si pana azi este in India Biserica ucenicilor Sfantului Toma.
Daca avem in noi cuvantul lui Dumnezeu si taria pe care El o da celor credinciosi, nu avem nevoie de stagiu special inainte de a intra in arena marturisirii lui Hristos.
S-a vorbit aici despre Oaste Biserica. Aud deseori in limbajul fratilor acest binom pe care nu stiu cum sa-l combine. Vorbesc de Oaste si de Biserica ca si cum ar fi doua lucruri diferite si impartite. i pun problema gresit, ca si cum ar fi in fata unei alegeri, motiv pentru care cineva poate spune, in...
