Fratii din Sibiu au aflat si ei de cele petrecute cu fratii la adunarea de la Sasciori. Ne-am gandit si ne-am framantat ce putem face ca sa-i ajutam. Ne gandeam la fratele Marini, cum era el suferind si bolnav, si ne-am zis: Daca-l va condamna si-l va inchide, ce va face el la inchisoare pe []Fratii din Sibiu au aflat si ei de cele petrecute cu fratii la adunarea de la Sasciori. Ne-am gandit si ne-am framantat ce putem face ca sa-i ajutam.

Ne gandeam la fratele Marini, cum era el suferind si bolnav, si ne-am zis: Daca-l va condamna si-l va inchide, ce va face el la inchisoare pe timp de iarna? Va raci si se va imbolnavi si mai tare. De asemenea, ne-am gandit si la ceilalti trei frati din Sasciori, care erau cu totii niste oameni batrani. i, ca batrani, erau si ei suferinzi si bolnavi. Unul dintre ei fratele Mirion era chiar foarte bolnav. Ne-am gandit ca si ei vor putea suporta foarte greu inchisoarea pe timp de iarna si se vor imbolnavi. Dragostea frateasca se gandeste si la lucruri de felul acesta.

In acest scop, ne-am hotarat sa le luam un avocat bun, care sa-i apere, sa nu fie condamnati, sau cel putin sa le usureze pedeapsa.

Pentru aceasta, ne-am interesat si am vorbit cu cel mai bun avocat din Sibiu de pe vremea aceea, care ne-a promis ca-i scapa de pedeapsa, dar ne costa cam mult: o suta de mii de lei. Erau bani multi pe vremea aceea: valoarea unei case familiale in Sibiu.

Ne-am sfatuit cu fratii si ne-am hotarat sa facem rost de bani pana la proces. Douazeci de frati s-au hotarat sa-si dea salariul pe o luna de zile, cativa frati s-au oferit sa-si dea o jumatate de salariu, iar cei mai saraci, cat vor putea si, in felul acesta, se aduna suma necesara.

Fratele Diac Vasile s-a dus si a vorbit cu avocatul si urma sa mergem si cu fratele Marini, sa-i dea procura, ca sa poata apara la proces.

Fratele Marini s-a intamplat ca nu era la Sibiu, iar cand a venit si i-am spus despre planul nostru, a zambit usor, cum avea el obiceiul, si a refuzat sa mearga la avocat, spunand ca el are pe Domnul Iisus ca sprijin si ajutor in necazuri, si El este cel mai bun si cel mai puternic aparator al sau, si El va purta de grija si de lucrul acesta. Mai spunea ca el a incredintat in mana Domnului si aceasta problema si are incredere ca Domnul o va rezolva cel mai bine, spre slava Sa si spre binele nostru, El fiind cel mai bun avocat si aparator al nostru.

Spunea fratele Marini, in continuare:Chiar daca va trebui sa merg la inchisoare, eu ma duc bucuros, daca voia Domnului este asa. Poate ca va fi nevoie sa-L marturisesc pe Domnul si celor din inchisoare, si eu nu vreau sa ma impotrivesc Domnului, daca voia Lui este aceasta. Lasam in grija Domnului si lucrul acesta si El va purta grija de noi. Nu se poate intampla altceva decat voia Domnului si noi asta dorim s-o implinim. Am ramas rusinati in fata Domnului si in fata fratelui Marini de putina noastra credinta si incredere in Domnul pe care o aveam noi, fratii din Sibiu, cautand sa-l scapam cu puterea lumeasca si cu bani. Fara sa ne dam seama, voiam sa zadarnicim planul lui Dumnezeu, care avea suflete in inchisoare, care, pe urma, am vazut ca s-au intors la Dumnezeu prin propovaduirea Cuvantului de catre fratele Marini. Ne vom ocupa si de lucrul acesta in cele ce urmeaza.

Judecarea procesuluiIn sfarsit, a venit si ziua procesului. In boxa acuzatilor, erau trei frati si surori de la Sasciori, impreuna cu fratele Marini, care era acuzatul principal.

Ca reclamant, era preotul Stoicuta de la Sasciori. Alaturi de el era si preotul Vonica Nicolae, ca reprezentat al Mitropoliei din Sibiu, care a fost trimis special de catre Mitropolitul Balan sa acuze pe frati, sustinand punctul de vedere al Mitropoliei. Preotul Stoicuta a avut grija sa-l anunte pe mitropolit si mitropolitul a avut grija sa-l trimita pe Vonica drept acuzator al fratilor. Fiecare cu grija lui si cu felul lui de a gandi si judeca, dupa interesele fiecaruia.

Acest Vonica era fostul nostru frate, unul dintre cele trei calfe ale lui Neemia , care a lucrat la aceeasi masa cu fratele Marini si cu fratele Traian Dorz, alaturi de Parintele Iosif Trifa, cu cativa ani mai inainte, in Lucrarea Domnului, la redactarea foii Isus Biruitorul . Iar acum, dupa ce s-a facut preot, indeplinea rolul de tradator si paras al fratilor sai pentru bietul blid de linte (serviciul) cum spunea fratele Traian Dorz, intr-o poezie pe care a facut-o cu acest prilej, al plecarii lui la Lumina Satelor (foaia Mitropoliei).

Presedintele Curtii Martiale a fost un om batran si serios, colonelul Carapancea.

Dezbaterile procesului au durat de la orele 20:00, pana la orele 2:00, noaptea, adica timp de sase ore.

Primul care a fost audiat a fost fratele Marini, care, la intrebarea presedintelui: ce ocupatie are, a raspuns: Am avut ocupatia de invatator, iar in prezent sunt publicist la Oastea Domnului.

La a doua intrebare: Despre ce scrii in prezent? fratele Marini a raspuns: Scriu despre chemarea sufletelor la Domnul Hristos si la mantuire! Nu te inteleg! a raspuns presedintele. Explica mai detaliat despre ce este vorba.

Atunci fratele Marini a inceput sa-si istoriseasca intreaga viata sa, incepand din copilarie si pana in prezent, dupa cum urmeaza:Inca din copilarie, am fost mereu suferind. Din aceas ta cauza, copiii, la scoala, si mai tarziu colegii de la...