S-a întâmplat în 4 mai 1904
S-a intamplat in 4 mai 1904: Incepe constructia Canalului Panama. Considerat una din cele mai mari realizari ale secolului XX, Canalul Panama asigura legatura intre 160 de tari si 1.700 de porturi din intreaga lume. Aceasta scurtatura , care nu e deloc scurta, avand 80 de kilometri lungime, e aur pentru navigatori. Ii scuteste de traseul []The post S-a intamplat in 4 mai 1904 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 4 mai 1904 was first posted on mai 4, 2020 at 5:59 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 4 mai 1904: Incepe constructia Canalului Panama. Considerat una din cele mai mari realizari ale secolului XX, Canalul Panama asigura legatura intre 160 de tari si 1.700 de porturi din intreaga lume. Aceasta scurtatura , care nu e deloc scurta, avand 80 de kilometri lungime, e aur pentru navigatori. Ii scuteste de traseul care da ocol intregii Americi de Sud si le permite sa faca o economie de peste 12.000 de kilometri. Canalul, care foloseste un sistem de ecluze pentru a ridica vasele, a fost considerat, la vremea lui, cel mai mare proiect ingineresc. A fost demarat de Statele Unite ale Americii, la 4 mai 1904, implinind astfel o idee veche de cateva secole. In 1513, exploratorul spaniol Vasco Nunez de Balboa a fost primul european care a decoperit ca Istmul Panama era doar o mica limba de pamant intre Oceanul Atlantic si Oceanul Pacific. Descoperirea lui Balboa a dat startul unor noi expeditii, in cautarea unui curs natural de apa care sa lege cele doua oceane. In 1534, negasind nicio varianta creata de natura pentru a trece dintr-o parte in alta, conducatorul Sfantului Imperiu Roman, Carol al V-lea, a ordonat efectuarea unui studiu pe teren, pentru a evalua posibilitatea de a construi un asemenea pasaj. Echipa care a ajuns la fata locului a ajuns si la concluzia ca un proiect atat de amplu era irealizabil. In secolele ce au urmat, ideea de a construi o cale de legatura intre cele doua oceane a incoltit in diverse tari, dar nicio incercare serioasa nu a fost pusa in practica, pana in anii 1880. In 1881, o companie franceza condusa de Ferdinand de Lesseps, un fost diplomat care a contribuit la proiectul Canalului Suez, a inceput sapaturile in zona Panama. Proasta organizare, problemele tehnice si bolile tropicale au fost doar cateva din obstacolele intampinate. De Lesseps planificase amplasarea canalului la nivelul marii, fara ecluze, asa cum fusese gandit si Canalul Suez, insa lucrarile s-au dovedit mult mai dificile decat anticipase. Gustave Eiffel, creatorul celebrului turn din Paris, care ii poarta numele, a fost angajat pentru a proiecta ecluzele necesare. Din pacate, compania lui De Lesseps a intrat in faliment, dupa ce proiectul inghitise mai bine de 260 de milioane de dolari si se excavasera peste 60 de milioane de metri cubi de pamant. Esecul tentativei de a realiza pasajul a provocat un scandal de proportii in Franta. De Lesseps, fiul sau, Charles, impreuna cu Eiffel si alti manageri au fost acuzati de frauda si proasta gestionare a fondurilor. In 1893, au fost gasiti vinovati, condamnati la inchisoare si amendati, desi sentintele au fost ulterior revocate. Dupa ce apele s-au linistit, Eiffel s-a retras din afaceri si s-a dedicat cercetarii stiintifice, iar Ferdinand de Lesseps a murit in 1894. In acelasi an, o noua companie franceza a preluat ce mai ramasese in urma falimentului, cu intentia de a continua proiectul Canalului Panama, insa a renuntat in scurt timp. Tot in acea perioada, Statele Unite, care isi doreau foarte mult o legatura intre cele doua oceane, din motive atat economice, cat si militare, considerau Nicaragua o varianta mai buna decat Panama. Aceasta viziune avea sa se schimbe, insa, in curand, gratie eforturilor unui inginer, Philippe-Jean Bunau-Varilla, care fusese implicat in ambele proiecte franceze din Panama. La sfarsitul anilor 1890, Bunau-Varilla a inceput o activitate de lobby pe langa legiuitorii americani, pentru a-i convinge sa achizitioneze actiunile franceze din Panama. In acelasi timp, arata ca in Nicaragua nu exista conditii prielnice si din cauza vulcanilor activi. In 1902, Congresul SUA a autorizat cumpararea activelor franceze. In anul urmator, Columbia, din care Panama facea parte la acea vreme, a refuzat sa semneze un document oficial prin care sa autorizeze construirea canalului. Panamezii, incurajati de Bunau-Varilla si cu acordul tacit al presedintelui Theodore Roosevelt, s-au revoltat si au declarat independenta statului Panama. La scurt timp, secretarul de stat american, John Hay si Bunau-Varilla, in calitate de reprezentant al guvernului provizoriu panamez, au negociat Tratatul Hay-Bunau-Varilla, care conferea Statelor Unite dreptul de a utiliza o portiune de teren de peste 800 de kilometri patrati, pentru a construi canalul.
In total, Statele Unite puneau...
S-a intamplat in 4 mai 1904 was first posted on mai 4, 2020 at 5:59 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 4 mai 1904: Incepe constructia Canalului Panama. Considerat una din cele mai mari realizari ale secolului XX, Canalul Panama asigura legatura intre 160 de tari si 1.700 de porturi din intreaga lume. Aceasta scurtatura , care nu e deloc scurta, avand 80 de kilometri lungime, e aur pentru navigatori. Ii scuteste de traseul care da ocol intregii Americi de Sud si le permite sa faca o economie de peste 12.000 de kilometri. Canalul, care foloseste un sistem de ecluze pentru a ridica vasele, a fost considerat, la vremea lui, cel mai mare proiect ingineresc. A fost demarat de Statele Unite ale Americii, la 4 mai 1904, implinind astfel o idee veche de cateva secole. In 1513, exploratorul spaniol Vasco Nunez de Balboa a fost primul european care a decoperit ca Istmul Panama era doar o mica limba de pamant intre Oceanul Atlantic si Oceanul Pacific. Descoperirea lui Balboa a dat startul unor noi expeditii, in cautarea unui curs natural de apa care sa lege cele doua oceane. In 1534, negasind nicio varianta creata de natura pentru a trece dintr-o parte in alta, conducatorul Sfantului Imperiu Roman, Carol al V-lea, a ordonat efectuarea unui studiu pe teren, pentru a evalua posibilitatea de a construi un asemenea pasaj. Echipa care a ajuns la fata locului a ajuns si la concluzia ca un proiect atat de amplu era irealizabil. In secolele ce au urmat, ideea de a construi o cale de legatura intre cele doua oceane a incoltit in diverse tari, dar nicio incercare serioasa nu a fost pusa in practica, pana in anii 1880. In 1881, o companie franceza condusa de Ferdinand de Lesseps, un fost diplomat care a contribuit la proiectul Canalului Suez, a inceput sapaturile in zona Panama. Proasta organizare, problemele tehnice si bolile tropicale au fost doar cateva din obstacolele intampinate. De Lesseps planificase amplasarea canalului la nivelul marii, fara ecluze, asa cum fusese gandit si Canalul Suez, insa lucrarile s-au dovedit mult mai dificile decat anticipase. Gustave Eiffel, creatorul celebrului turn din Paris, care ii poarta numele, a fost angajat pentru a proiecta ecluzele necesare. Din pacate, compania lui De Lesseps a intrat in faliment, dupa ce proiectul inghitise mai bine de 260 de milioane de dolari si se excavasera peste 60 de milioane de metri cubi de pamant. Esecul tentativei de a realiza pasajul a provocat un scandal de proportii in Franta. De Lesseps, fiul sau, Charles, impreuna cu Eiffel si alti manageri au fost acuzati de frauda si proasta gestionare a fondurilor. In 1893, au fost gasiti vinovati, condamnati la inchisoare si amendati, desi sentintele au fost ulterior revocate. Dupa ce apele s-au linistit, Eiffel s-a retras din afaceri si s-a dedicat cercetarii stiintifice, iar Ferdinand de Lesseps a murit in 1894. In acelasi an, o noua companie franceza a preluat ce mai ramasese in urma falimentului, cu intentia de a continua proiectul Canalului Panama, insa a renuntat in scurt timp. Tot in acea perioada, Statele Unite, care isi doreau foarte mult o legatura intre cele doua oceane, din motive atat economice, cat si militare, considerau Nicaragua o varianta mai buna decat Panama. Aceasta viziune avea sa se schimbe, insa, in curand, gratie eforturilor unui inginer, Philippe-Jean Bunau-Varilla, care fusese implicat in ambele proiecte franceze din Panama. La sfarsitul anilor 1890, Bunau-Varilla a inceput o activitate de lobby pe langa legiuitorii americani, pentru a-i convinge sa achizitioneze actiunile franceze din Panama. In acelasi timp, arata ca in Nicaragua nu exista conditii prielnice si din cauza vulcanilor activi. In 1902, Congresul SUA a autorizat cumpararea activelor franceze. In anul urmator, Columbia, din care Panama facea parte la acea vreme, a refuzat sa semneze un document oficial prin care sa autorizeze construirea canalului. Panamezii, incurajati de Bunau-Varilla si cu acordul tacit al presedintelui Theodore Roosevelt, s-au revoltat si au declarat independenta statului Panama. La scurt timp, secretarul de stat american, John Hay si Bunau-Varilla, in calitate de reprezentant al guvernului provizoriu panamez, au negociat Tratatul Hay-Bunau-Varilla, care conferea Statelor Unite dreptul de a utiliza o portiune de teren de peste 800 de kilometri patrati, pentru a construi canalul.
In total, Statele Unite puneau...
