LA CAPĂT DE MILENII SUNTEM
La capat de milenii suntem si parca la sfarsit de lumi; gandind la aste adevaruri, simti cum te-neci si te sugrumi si parca-un semn apocaliptic apare pe un negru nor, cumplit si crancen, si haotic, si rece, si-nspaimantator. Talazuri si talazuri, urlet si raset vin si trec cazand, tirani, tiranizati gramada , aplaudand []La capat de milenii suntem si parca la sfarsit de lumi;gandind la aste adevaruri, simti cum te-neci si te sugrumisi parca-un semn apocaliptic apare pe un negru nor,cumplit si crancen, si haotic, si rece, si-nspaimantator.
Talazuri si talazuri, urlet si raset vin si trec cazand,tirani, tiranizati gramada , aplaudand si blestemand,mintiti si mincinosi, de-a valma, ucisi si ucigasi se-adun si se imping catre Infernul cel mai cumplit si mai nebun.
Oh, iata-nfatisarea gloatei ce, lepadand pe Dumnezeusi sugrumandu-si constiinta, se-nchina-acestui Astarteucu semnul celui-fara-unu si numele cel fioros,mergand spre blestemul si-osanda, si Judecata lui Hristos.
Mai este poate o scanteie, dar cea din urma, sa mai sperispre-o indoielnica salvare, in clipa ultimei caderi;agata-te de firu-acesta, rupandu-te de-al lor suvoi, nainte de-a cadea-n gheena ingrozitorului Apoi.
E inca Har, se poate inca, dar se prea poate si sa nu;acum chiar parca arde puntea pe care te mai legeni tusi-i gata sa se rupa firul si cel din urma ce-l mai ai,si, vai, nu mai ramane dupa decat un vai, un vesnic vai!Eternele poeme / Traian Dorz. Ed. A 2-a. Sibiu: Oastea Domnului, 2009
Talazuri si talazuri, urlet si raset vin si trec cazand,tirani, tiranizati gramada , aplaudand si blestemand,mintiti si mincinosi, de-a valma, ucisi si ucigasi se-adun si se imping catre Infernul cel mai cumplit si mai nebun.
Oh, iata-nfatisarea gloatei ce, lepadand pe Dumnezeusi sugrumandu-si constiinta, se-nchina-acestui Astarteucu semnul celui-fara-unu si numele cel fioros,mergand spre blestemul si-osanda, si Judecata lui Hristos.
Mai este poate o scanteie, dar cea din urma, sa mai sperispre-o indoielnica salvare, in clipa ultimei caderi;agata-te de firu-acesta, rupandu-te de-al lor suvoi, nainte de-a cadea-n gheena ingrozitorului Apoi.
E inca Har, se poate inca, dar se prea poate si sa nu;acum chiar parca arde puntea pe care te mai legeni tusi-i gata sa se rupa firul si cel din urma ce-l mai ai,si, vai, nu mai ramane dupa decat un vai, un vesnic vai!Eternele poeme / Traian Dorz. Ed. A 2-a. Sibiu: Oastea Domnului, 2009
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului