MEDITAŢIE ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE VINERI
Vanzarea a avut loc. Hristos Domnul este prins si judecat. A venit Vinerea Mare. Toata noaptea de Joi spre Vineri si toata Vinerea dimineata s-a auzit glasul multimii strigand: Rastigneste-L! Rastigneste-L! ca un huiet care a schimbat sensul stihiilor lumii. Imaginea aceasta este densa. Cel ce se imbraca cu lumina ca si cu o haina []Vanzarea a avut loc. Hristos Domnul este prins si judecat. A venit Vinerea Mare.
Toata noaptea de Joi spre Vineri si toata Vinerea dimineata s-a auzit glasul multimii strigand: Rastigneste-L! Rastigneste-L! ca un huiet care a schimbat sensul stihiilor lumii. Imaginea aceasta este densa. Cel ce se imbraca cu lumina ca si cu o haina statut-a gol la judecata si a primit palme peste obraz din mainile pe care le-a zidit El, si poporul cel calcator de lege a rastignit pe Domnul Slavei pe Cruce. Atunci s-a rupt catapeteasma templului. Soarele s-a intunecat, nesuferind sa vada batjocorit pe Dumnezeu de Care se cutremura toate. E vremea la care se canta si troparul, des reluat, de altfel, in Sfintele Liturghii, in care se vede imaginea lui Iosif luand preacurat trupul Domnului si grijindu-i cele necesare pentru ingropare: Iosif cel cu bun chip de pre lemn luand preacuratul trupul Tau, cu giulgi curat infasurandu-L si cu miresme noi inmiresman-du-L, in mormant nou l-a pus .
Sunt si aici cu acelasi sens ca la Sfanta Liturghie. Ele sunt rostite acolo, la Liturghie, cand preotul intra cu Sfintele Daruri in Altar. Se stie ca din momentul in care preotul slujitor intra cu acestea pe usile imparatesti, Sfanta Liturghie nu mai poate fi oprita sub nici un motiv. Tot astfel, clipa suprema a Patimilor, aceasta preluare de pe Cruce si predare in cele mai de jos ale pamantului, este momentul din care Patima nu mai poate fi oprita sa devina Liturghie cosmica izvor de inviere.
Starea cosmosului, cadrul acestei Liturghii, rezo-neaza la Patima Domnului. Iata ce ne zice o cantare:Cand Te-ai rastignit, Hristoase, toata faptura, vazandu-Te, s-a cutremurat. Temeliile pamantului s-au clintit de frica puterii Tale, luminatorii s-au ascuns si catapeteasma templului s-a rupt. Muntii s-au cutremurat si pietrele s-au despicat si talharul cel credincios striga cu noi: Mantuitorule, pomeneste-ne intru Imparatia Ta! .
Biserica este de-acum cosmosul intreg, iar timpul este al prezentului continuu. Astazi a fost spanzurat pe lemn Cel ce a spanzurat pamantul pe ape. Cu cununa de spini a fost incununat imparatul ingerilor. Cu porfira mincinoasa a fost imbracat Cel ce imbraca cerul cu nori. Lovire peste obraz a luat Cel ce a slobozit in Iordan pe Adam. Cu piroane a fost pironit Mirele Bisericii. Cu sulita a fost impuns Fiul Fecioarei .
Imaginea tradarii se extinde de acum de la Iuda la intreg neamul lui Israel, care astupa prin patima si moarte Izvorul vietii si cere eliberarea lui Baraba. Inconjuratu-Te-au ca niste caini multi si Te-au lovit, Imparate, cu palme peste obraz si Te-au intrebat, marturisind minciuni asupra Ta si, toate rabdand, pe toti i-ai mantuit .
Se apropie zorii zilei de Vineri. Pentru fiecare personal oglindirea in lumina a caderii lui Iuda si a neamului lui Israel este data de imaginea talharului celui pocait, cel gol de fapte bune, dar care, dincolo de scoarta de sange si de scuipari si de sudoare dureroasa de pe chipul chipului Treimii, identifica pe Domnul si Dumnezeul si Mantuitorul neamului crestinesc.
Intr-o zi ai invrednicit, Doamne, pe talharul in Rai. i pe mine lumineaza-ma cu lemnul Crucii si ma mantuieste zice o cantare. Randuiala Ceasurilor din Sfanta si Marea zi de Vineri dimineata este o alcatuire a lui Chiril, un arhiepiscop al Alexandriei. Ceasul 1 cuprinde o alcatuire de psalmi care leaga prorociile de Patima, pentru ca sunt psalmii aceia tineti minte ca citeam odata din ei 5, 2 si 21, mai cu seama al 21-lea, care prezinta in intregime aproape Patima. Se canta troparul: Astazi catapeteasma templului s-a rupt spre mustrarea celor faradelege si soarele razele sale-si ascunde, vazand pe Stapanul sau rastignit , iar proorocia de la Zaharia, ca si cantarea Crucii de la Gal. 6, 14 cu 18 descopera sensul tuturor proorociilor in Crucea Domnului, este precedata astfel de cantarea unui tropar ce se incheie in acest mod: si rabd indelung, ca sa se implineasca cele ce am aratat voua prin proorocii Mei, cele nearatate si ascunse .
Chemarea Ceasului I al zilei este sa nu lasam singur pe Domnul pe Cruce, de a nu ne ralia nici lui Petru, care in frica se leapada si el de slujba Stapanului celui mare in fata unei slujnice a unui stapan oarecare, nici lui Iuda, care L-a vandut, nici celorlalti care vad ca, batut fiind Pastorul, s-au ascuns in noaptea Ierusalimului. Pe Cel ce s-a rastignit pentru noi, toti sa-L laudam ca pe Acesta L-a vazut Maria pe lemn si a zis: Desi rabzi rastignire, Tu esti Fiul si Dumnezeul Meu .
Se descopera valoarea talharului. El recunoaste in fapt, asemeni Maicii Domnului, pe Dumnezeu Cel venit sa mantuiasca. Ceasul al treilea aduce psalmii ce fac trimitere la judecata Domnului. Judeca, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strambatate , zice psalmul al 3-lea, completat cu psalmul 108 si oglindite apoi in psalmul 108. Par a fi gandurile Domnului pe Cruce, dar nu, ele sunt in fapt gandurile noastre la picioarele insangeratei Cruci. Rastignirea capata sensuri mantuitoare si acest lucru e din ce in ce mai des subliniat. Ceasul acesta vesteste printr-un tropar ceea ce vestesc si psalmii alesi: izbucnirea de dreptate ce va fi dupa aceasta noapte lunga, cea mai lunga si grea noapte a firii umane: Cand Te trageau spre Cruce, asa ai strigat, Doamne: Pentru care lucru vreti sa Ma rastigniti, iudeilor? Pentru ca am intarit pe slabanogii vostri, pentru ca am inviat pe mortii vostri ca din somn? Pe aceea ce-i curgea sange am tamaduit, pe cananeanca am miluit-o. Pentru care lucru vreti sa ma ucideti, iudeilor? Dar veti vedea pe Hristos pe Care, impungeti acum, calcatorilor de lege . Proorocia de la Isaia 50, 4-11 si citirea Apostolului din Romani 6, 10 se fac ecou in text al durerilor celor mari ale Patimilor.
Ceasul al patrulea poarta in final rugaciunea Sfantului Vasile cel Mare: Dumnezeule si Doamne al Puterilor si a toata faptura, Ziditorule, Care pentru milostivirea milei Tale celei neasemanate, pe Unul Nascut Fiul Tau, pe Domnul nostru Iisus Hristos L-ai trimis spre mantuirea neamului nostru si, prin cinstita Crucea Lui, zapisul pacatelor noastre le-ai rupt, si ai biruit intru El Stapaniile si Puterile Intunericului, Insusi Stapane Iubitorule de oameni, primeste si aceste rugaciuni de multumire si de cerere ale noastre, ale pacatosilor, si ne izbaveste pe noi de toata caderea in pacat, cea de tot pierzatoare si intunecata, si de toti cei ce cauta sa ne faca noua rau: vazuti si nevazuti vrajmasi. Patrunde cu frica Ta trupurile noastre si nu pleca inima noastra spre cuvinte sau ganduri rele, ci cu dorirea Ta raneste sufletele noastre .
E rugaciunea care arata starea in care trebuie sa asteptam Ceasul al IX-lea si venirea noptii. Se stie ca in Traditia Ortodoxa si a iconografiei autentice in momentul acesta valurile Iordanului urca spre izvoare, iar prin transparenta lor se vadeste zapisul legarii lui Adam de diavol, zdrobit sub talpile picioarelor Mantuitorului. Crucea se vadeste a fi implinirea Botezului. De altfel, Mantuitorul in ape transforma apele in purtatoare de har, aghezmuindu-le. Acelasi sens il are si Crucea pogorata in apa. Dar apa fara cruce este ca o cruce fara Hristos, lipsita de sfintenie, fara puterea de a frange alte posibile zapi-suri semnate de omenitate, in general, sau de noi, pacatosii, fiecare in parte.
Ceasul al IX-lea ne apropie de spaima, sentiment nearatat inca pana acum de textele liturgice. Spaima era a vedea pe Facatorul cerului si al pamantului spanzurat pe Cruce, soarele intunecandu-se si ziua iarasi in noapte schimbandu-se si pamantul scotand afara din morminte trupurile mortilor, cu care ne inchinam ie: Mantuieste-ne pe noi!Ziua se transforma in noapte, pentru ca noptii acesteia celei mai lungi ii urmeaza o zi la fel de lunga. Liturghia a tacut astazi. Lumea intreaga sede in asteptare. Ceva grav, teribil, trebuia sa se intample. Numai talharul este cel care rezista dintre cei che-mati la marturie. Talharul acesta pocait e una dintre minunile Crucii. Daca cineva ar putea spune ce lucru mare a aratat talharul ca sa dobandeasca, dupa ce a fost rastignit, Raiul! Vrei sa-ti spun pe scurt bunatatile lui? intreaba Sfantul Ioan Gura de Aur. Iata: cand Petru tagaduia jos, atuncea acela marturisea sus. i acestea nu le spun acuzand pe Petru. Sa nu fie! ci voind ca sa arat marinimia sufleteasca a talharului; ucenicul n-a suportat amenintarea unei slujnice nevrednice, iar talharul, cu toate ca vedea intreg poporul strigand, infuriindu se, si hulind si batjocorind, n-a dat atentie acelora, nu s-a gandit la nevrednica aparenta a Celui rastignit, ci trecandu-le pe toate acestea cu vederea, prin ochii credintei lasand piedicile cele smerite, recunoaste pe Stapanul cerurilor si, cazand in fata Lui, spune:Pomeneste-ma, Doamne, intru Imparatia Ta! Sa nu ne rusinam a lua invatator pe unul care s-a aratat vrednic inaintea intregii firi de vietuirea cea din ceruri, ci sa cercetam in chip minutios, fiecare...
Toata noaptea de Joi spre Vineri si toata Vinerea dimineata s-a auzit glasul multimii strigand: Rastigneste-L! Rastigneste-L! ca un huiet care a schimbat sensul stihiilor lumii. Imaginea aceasta este densa. Cel ce se imbraca cu lumina ca si cu o haina statut-a gol la judecata si a primit palme peste obraz din mainile pe care le-a zidit El, si poporul cel calcator de lege a rastignit pe Domnul Slavei pe Cruce. Atunci s-a rupt catapeteasma templului. Soarele s-a intunecat, nesuferind sa vada batjocorit pe Dumnezeu de Care se cutremura toate. E vremea la care se canta si troparul, des reluat, de altfel, in Sfintele Liturghii, in care se vede imaginea lui Iosif luand preacurat trupul Domnului si grijindu-i cele necesare pentru ingropare: Iosif cel cu bun chip de pre lemn luand preacuratul trupul Tau, cu giulgi curat infasurandu-L si cu miresme noi inmiresman-du-L, in mormant nou l-a pus .
Sunt si aici cu acelasi sens ca la Sfanta Liturghie. Ele sunt rostite acolo, la Liturghie, cand preotul intra cu Sfintele Daruri in Altar. Se stie ca din momentul in care preotul slujitor intra cu acestea pe usile imparatesti, Sfanta Liturghie nu mai poate fi oprita sub nici un motiv. Tot astfel, clipa suprema a Patimilor, aceasta preluare de pe Cruce si predare in cele mai de jos ale pamantului, este momentul din care Patima nu mai poate fi oprita sa devina Liturghie cosmica izvor de inviere.
Starea cosmosului, cadrul acestei Liturghii, rezo-neaza la Patima Domnului. Iata ce ne zice o cantare:Cand Te-ai rastignit, Hristoase, toata faptura, vazandu-Te, s-a cutremurat. Temeliile pamantului s-au clintit de frica puterii Tale, luminatorii s-au ascuns si catapeteasma templului s-a rupt. Muntii s-au cutremurat si pietrele s-au despicat si talharul cel credincios striga cu noi: Mantuitorule, pomeneste-ne intru Imparatia Ta! .
Biserica este de-acum cosmosul intreg, iar timpul este al prezentului continuu. Astazi a fost spanzurat pe lemn Cel ce a spanzurat pamantul pe ape. Cu cununa de spini a fost incununat imparatul ingerilor. Cu porfira mincinoasa a fost imbracat Cel ce imbraca cerul cu nori. Lovire peste obraz a luat Cel ce a slobozit in Iordan pe Adam. Cu piroane a fost pironit Mirele Bisericii. Cu sulita a fost impuns Fiul Fecioarei .
Imaginea tradarii se extinde de acum de la Iuda la intreg neamul lui Israel, care astupa prin patima si moarte Izvorul vietii si cere eliberarea lui Baraba. Inconjuratu-Te-au ca niste caini multi si Te-au lovit, Imparate, cu palme peste obraz si Te-au intrebat, marturisind minciuni asupra Ta si, toate rabdand, pe toti i-ai mantuit .
Se apropie zorii zilei de Vineri. Pentru fiecare personal oglindirea in lumina a caderii lui Iuda si a neamului lui Israel este data de imaginea talharului celui pocait, cel gol de fapte bune, dar care, dincolo de scoarta de sange si de scuipari si de sudoare dureroasa de pe chipul chipului Treimii, identifica pe Domnul si Dumnezeul si Mantuitorul neamului crestinesc.
Intr-o zi ai invrednicit, Doamne, pe talharul in Rai. i pe mine lumineaza-ma cu lemnul Crucii si ma mantuieste zice o cantare. Randuiala Ceasurilor din Sfanta si Marea zi de Vineri dimineata este o alcatuire a lui Chiril, un arhiepiscop al Alexandriei. Ceasul 1 cuprinde o alcatuire de psalmi care leaga prorociile de Patima, pentru ca sunt psalmii aceia tineti minte ca citeam odata din ei 5, 2 si 21, mai cu seama al 21-lea, care prezinta in intregime aproape Patima. Se canta troparul: Astazi catapeteasma templului s-a rupt spre mustrarea celor faradelege si soarele razele sale-si ascunde, vazand pe Stapanul sau rastignit , iar proorocia de la Zaharia, ca si cantarea Crucii de la Gal. 6, 14 cu 18 descopera sensul tuturor proorociilor in Crucea Domnului, este precedata astfel de cantarea unui tropar ce se incheie in acest mod: si rabd indelung, ca sa se implineasca cele ce am aratat voua prin proorocii Mei, cele nearatate si ascunse .
Chemarea Ceasului I al zilei este sa nu lasam singur pe Domnul pe Cruce, de a nu ne ralia nici lui Petru, care in frica se leapada si el de slujba Stapanului celui mare in fata unei slujnice a unui stapan oarecare, nici lui Iuda, care L-a vandut, nici celorlalti care vad ca, batut fiind Pastorul, s-au ascuns in noaptea Ierusalimului. Pe Cel ce s-a rastignit pentru noi, toti sa-L laudam ca pe Acesta L-a vazut Maria pe lemn si a zis: Desi rabzi rastignire, Tu esti Fiul si Dumnezeul Meu .
Se descopera valoarea talharului. El recunoaste in fapt, asemeni Maicii Domnului, pe Dumnezeu Cel venit sa mantuiasca. Ceasul al treilea aduce psalmii ce fac trimitere la judecata Domnului. Judeca, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strambatate , zice psalmul al 3-lea, completat cu psalmul 108 si oglindite apoi in psalmul 108. Par a fi gandurile Domnului pe Cruce, dar nu, ele sunt in fapt gandurile noastre la picioarele insangeratei Cruci. Rastignirea capata sensuri mantuitoare si acest lucru e din ce in ce mai des subliniat. Ceasul acesta vesteste printr-un tropar ceea ce vestesc si psalmii alesi: izbucnirea de dreptate ce va fi dupa aceasta noapte lunga, cea mai lunga si grea noapte a firii umane: Cand Te trageau spre Cruce, asa ai strigat, Doamne: Pentru care lucru vreti sa Ma rastigniti, iudeilor? Pentru ca am intarit pe slabanogii vostri, pentru ca am inviat pe mortii vostri ca din somn? Pe aceea ce-i curgea sange am tamaduit, pe cananeanca am miluit-o. Pentru care lucru vreti sa ma ucideti, iudeilor? Dar veti vedea pe Hristos pe Care, impungeti acum, calcatorilor de lege . Proorocia de la Isaia 50, 4-11 si citirea Apostolului din Romani 6, 10 se fac ecou in text al durerilor celor mari ale Patimilor.
Ceasul al patrulea poarta in final rugaciunea Sfantului Vasile cel Mare: Dumnezeule si Doamne al Puterilor si a toata faptura, Ziditorule, Care pentru milostivirea milei Tale celei neasemanate, pe Unul Nascut Fiul Tau, pe Domnul nostru Iisus Hristos L-ai trimis spre mantuirea neamului nostru si, prin cinstita Crucea Lui, zapisul pacatelor noastre le-ai rupt, si ai biruit intru El Stapaniile si Puterile Intunericului, Insusi Stapane Iubitorule de oameni, primeste si aceste rugaciuni de multumire si de cerere ale noastre, ale pacatosilor, si ne izbaveste pe noi de toata caderea in pacat, cea de tot pierzatoare si intunecata, si de toti cei ce cauta sa ne faca noua rau: vazuti si nevazuti vrajmasi. Patrunde cu frica Ta trupurile noastre si nu pleca inima noastra spre cuvinte sau ganduri rele, ci cu dorirea Ta raneste sufletele noastre .
E rugaciunea care arata starea in care trebuie sa asteptam Ceasul al IX-lea si venirea noptii. Se stie ca in Traditia Ortodoxa si a iconografiei autentice in momentul acesta valurile Iordanului urca spre izvoare, iar prin transparenta lor se vadeste zapisul legarii lui Adam de diavol, zdrobit sub talpile picioarelor Mantuitorului. Crucea se vadeste a fi implinirea Botezului. De altfel, Mantuitorul in ape transforma apele in purtatoare de har, aghezmuindu-le. Acelasi sens il are si Crucea pogorata in apa. Dar apa fara cruce este ca o cruce fara Hristos, lipsita de sfintenie, fara puterea de a frange alte posibile zapi-suri semnate de omenitate, in general, sau de noi, pacatosii, fiecare in parte.
Ceasul al IX-lea ne apropie de spaima, sentiment nearatat inca pana acum de textele liturgice. Spaima era a vedea pe Facatorul cerului si al pamantului spanzurat pe Cruce, soarele intunecandu-se si ziua iarasi in noapte schimbandu-se si pamantul scotand afara din morminte trupurile mortilor, cu care ne inchinam ie: Mantuieste-ne pe noi!Ziua se transforma in noapte, pentru ca noptii acesteia celei mai lungi ii urmeaza o zi la fel de lunga. Liturghia a tacut astazi. Lumea intreaga sede in asteptare. Ceva grav, teribil, trebuia sa se intample. Numai talharul este cel care rezista dintre cei che-mati la marturie. Talharul acesta pocait e una dintre minunile Crucii. Daca cineva ar putea spune ce lucru mare a aratat talharul ca sa dobandeasca, dupa ce a fost rastignit, Raiul! Vrei sa-ti spun pe scurt bunatatile lui? intreaba Sfantul Ioan Gura de Aur. Iata: cand Petru tagaduia jos, atuncea acela marturisea sus. i acestea nu le spun acuzand pe Petru. Sa nu fie! ci voind ca sa arat marinimia sufleteasca a talharului; ucenicul n-a suportat amenintarea unei slujnice nevrednice, iar talharul, cu toate ca vedea intreg poporul strigand, infuriindu se, si hulind si batjocorind, n-a dat atentie acelora, nu s-a gandit la nevrednica aparenta a Celui rastignit, ci trecandu-le pe toate acestea cu vederea, prin ochii credintei lasand piedicile cele smerite, recunoaste pe Stapanul cerurilor si, cazand in fata Lui, spune:Pomeneste-ma, Doamne, intru Imparatia Ta! Sa nu ne rusinam a lua invatator pe unul care s-a aratat vrednic inaintea intregii firi de vietuirea cea din ceruri, ci sa cercetam in chip minutios, fiecare...
