Invierea a fost dintotdeauna piatra de incercare a credintei crestine. Foarte multi oameni nu cred in inviere nici chiar acum, la sfarsitul celor patruzeci de zile de bucurie pascala, ca niciodata, de altfel si nici nu pot sa creada asa cum usor cred in realitatea mortii care o precede. M-am gandit ca aceasta discrepanta dintre credinta in moarte []Invierea a fost dintotdeauna piatra de incercare a credintei crestine. Foarte multi oameni nu cred in inviere nici chiar acum, la sfarsitul celor patruzeci de zile de bucurie pascala, ca niciodata, de altfel si nici nu pot sa creada asa cum usor cred in realitatea mortii care o precede. M-am gandit ca aceasta discrepanta dintre credinta in moarte si cea in inviere e data tocmai de piatra cea grea de peste mormantul Domnului despre care sfintele femei mironosite se intrebau ingrijorate in dimineata Invierii ca cine le-o va da deoparte.

Ele credeau cu multa tarie ca dincolo de piatra este trupul mort al Domnului. Cu mainile lor L-au pregatit in graba si I-au asezat trupul in mormantul cel nou al lui Iosif, stiau asta foarte bine si acum, ca nu-L mai vedeau, credeau puternic in existenta Lui acolo. Credeau in moartea Lui. Cum dar sa creada ca El a inviat, daca nu puteau sa dea piatra la o parte si sa constate realitatea unui mormant gol? Toti evanghelistii relateaza ca, la venirea femeilor la mormant, piatra fusese deja rasturnata.

Evanghelistul Matei precizeaza insa ca, venind Maria Magdalena si cealalta Marie ca sa vada mormantul, s-a facut cutremur mare, ca ingerul Domnului, coborand din cer si venind, a pravalit piatra si sedea deasupra ei. (Mt 28, 2) Piatra a fost data la o parte nu ca sa invie Domnul El inviase mai inainte, iesind din mormant fara sa strice pecetile , ci ca sa vada toata lumea ca mormantul e gol acum, ca Hristos a inviat.

Sunt adancuri ale tainei mantuirii la care mintea umana nupoate patrunde daca nu-i este dat de sus. Partea vazuta a tainei usor o pricepem si unii cred ca asta e totul. Sa ne gandim la oricare din Tainele Sfinte ale Bisericii, cum ar trebui, apropiindu-ne de ele, sa asteptam pe altcineva, mai puternic decat noi, sa dea la o parte piatra neputintei...