MEDITAŢIE ÎN MAREA ŞI SFÂNTA ZI DE SÂMBĂTĂ
Sambata cea binecuvantata intru care Hristos, adormind, va invia a treia zi. Faradelegea s-a savar-sit. Noaptea care a trecut are un ecou dens: Savarsitu-s-a . Domnul i-a implinit rascumpararea. Umbra prelunga, Crucea acopera cu lumina lumea, dar lumea nu stie. Cele trei stari ale Prohodului care mai vibreaza inca in aburul diminetii ne-au aratat inca si []Sambata cea binecuvantata intru care Hristos, adormind, va invia a treia zi. Faradelegea s-a savar-sit. Noaptea care a trecut are un ecou dens: Savarsitu-s-a . Domnul i-a implinit rascumpararea. Umbra prelunga, Crucea acopera cu lumina lumea, dar lumea nu stie. Cele trei stari ale Prohodului care mai vibreaza inca in aburul diminetii ne-au aratat inca si mai deplin negraita coborare a Domnului, Care merge pana in cele mai de jos ale iadului. De la spaima intiparita in cuvintele si gesturile noastre, ale celor care am descoperit ca am devenit ucenici de taina ai Domnului, care-L pogoram in groapa ce va fi pecetluita de iudei, n-a trecut vreme multa. Prohodul a facut deja trecerea la odihna Sambetei celei mari, care surpa fapta cea neagra de Vineri, lasand sa se intrevada zorile albe ale Invierii. Ziua de azi mai inainte a inchipuit-o cu taina marele Moise, zicand: i a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea, ca aceasta este sambata binecuvantata in care S-a odihnit de toate lucrurile Sale Unul Nascut, Fiul lui Dumnezeu, prin randuiala mortii. Dupa trup odihnindu-Se si la ceea ce era iarasi intorcan-du-Se, prin Inviere ne-a daruit noua viata vesnica, ca un singur Bun si Iubitor de oameni .
Dupa slujba Prohodului, toti cei care L-au cantat si cautat in fata mormantului deschis, Il poarta pe Domnul in jurul bisericii, inconjurandu-se lacasul cu Sfantul Aer. Pe sub acesta au trecut toti credinciosii izbaviti prin Patima Domnului. Paremia care se citeste indata: profetia cu campul de oase de la Iezechiel 37, 1-14, face din nou sa se intrevada Inv-erea cea de obste, iar dincolo de ea, a doua Venire a Domnului: Parusia.
Florile oamenilor s-au atins de Evanghelia purta-ta pe Sfantul Epitaf si preluarea lor cu cate o lumanare aprinsa si ducerea lor acasa arata participarea noastra la inmormantarea Domnului. Sunt flori de pe mormantul Domnului. Ierusalimul se dilata si cortegiul sfesnicelor si ucenicilor de taina ne cuprinde pe toti. Dar florile nu-s numite florile mortii sau ale Patimii, ci florile Invierii. Acestea se asaza sub icoana din casa, pentru ca noi stim ca jos, dincolo de orice putere de coborare, au inflorit florile cele luminoase ale nadejdii.
Timpul se comprima. El a stat comprimat mai toata vremea Postului: Utrenii la ceas de seara, Vecernii trecute prin orele zilei, Pavecernite care tineau loc de miez de noapte. Liturghia Sfantului Vasile cel Mare dimpreuna cu Vecernia din Sambata Mare, cu multe citiri biblice, urmeaza dupa chipul cel mai vechi al slujbei bisericesti. Citirile sunt intrerupte de doua ori de aclamatii entuziaste reverberate pe pamant a celor care zguduie deja temeliile pamantului: Sa cantam Domnului, caci cu slava S-a prea-marit si Pe Domnul laudati-L si preainaltati-L intru toti vecii .
A disparut deja atmosfera de apasare, de sufocare in neant, de intuneric care biruie lumina. Zadarniciile au disparut inghitite de lumina. Zorile Sfintei Invieri inainteaza tot mai luminos. Textele rearata Invierea din strafunduri: Pastile cel de inceput al mutarii robilor in cer. Astazi iadul striga suspinand: Stricatu-s-a puterea mea. Primit-am mort ca pe unul din morti, dar nu pot sa-L tin pe Dansul nicidecum. i pierd impreuna cu Dansul si pe acestia peste care eram imparat. Eu am avut morti din veac, dar Acesta, iata, pe toti ii ridica. Slava, Doamne, Crucii si Invierii Tale! Strigatului de ciuda demonica i se opune glasul iubirii al Domnului celui iubitor. Apropierea Sa de sufletele chinuite din iad n-a fost numai un act de o clipa, ci a staruit printre ele pentru stabilirea unei mai depline comuniuni intre El si sufletele capabile de iad, adica pentru deplina scoatere a lor din iad. Trebuia sa dea si acelor suflete bucuria aceasta de a sta mai mult in preajma Lui si de a se indulci cu privirea Lui. Daca printre oamenii de pe pamant a stat 30, respectiv 31 de ani, lasand o urma insemnata in memoria lor istorica, trebuia sa stea si printre cei ce nu au apucat sa-L cunoasca in istorie macar trei zile, pentru ca din amintirea acestei bucurii sa se alimenteze pana la Judecata din urma. Desigur, Iisus ca Dumnezeu si prin aceasta ca Om, a ramas si dupa aceea fata de sufletele din Rai intr-o apropiere mult mai mare decat fata de oamenii de pe pamant. Fara indoiala insa, modul de vedere a lui Hristos Domnul Cel din Treimea cea Sfanta va fi pe deplin realizat numai la cea de-a doua Judecata, cum o marturiseste un tropar din canonul de Impartasanie: i ne da noua sa ne impartasim cu Tine mai cu adevarat, in ziua cea neinserata a Imparatiei Tale . i aceasta pentru ca azi se face inceputul Raiului si starii de Rai: Deschis-ai talharului Raiul .
Oricat de mult am incerca limpezimea acestei taine a Crucii, care se prelungeste dincolo de haul gropii in haul iadului, nu vom putea realiza aceasta pe deplin. Probabil pentru ca moartea Lui sa nu tina de domeniul absurdului sau al intentiei numai, Domnul i-a lasat trupul, dovada si chezas al mortii, in mormant, cu sufletul penetrand dincolo de usile iadului, pe care le zdrobeste. Astazi iadul striga, suspinand: Zdrobitu-s-a stapanirea mea. Pastorul s-a rastignit si pe Adam l-a inviat, iar cei peste care eram imparat sunt lipsiti si pe cei pe care i-am inghitit, puternic fiind, i-am varsat. Desertat-a mormintele Cel care a fost rastignit. Slabit-a puterea mortii pentru ca pana la Domnul toate cele inghitite de iad nu-l puteau anula. Tot ce iesea din trup cadea in iad pentru ca avea spiritul desfigurat de pacat.
In dogma Bisericii despre pogorarea lui Iisus cu sufletul omenesc la iad cu trupul nu se putea, caci era in mormant, iar cu dumnezeirea pretutindeni este implicata si respigerea teoriilor protestante carora trupul si sufletul pier la moarte pentru a in-via abia la a doua Venire.1. Ce-ar fi facut Iisus la iad, daca n-ar exista iadul ca un loc sau ca un mod de vietuire nefericita a sufletelor dupa moarte?2. Stand trei zile cu sufletul fara trup, a aratat posibilitatea si realitatea unei existente fericite a sufletelor credincioase dupa despartirea de trup.
Zdrobitu-s-a puterea mea , striga iadul personalizat si personificat, intrucat toate actiunile lui Iisus in cursul...
Dupa slujba Prohodului, toti cei care L-au cantat si cautat in fata mormantului deschis, Il poarta pe Domnul in jurul bisericii, inconjurandu-se lacasul cu Sfantul Aer. Pe sub acesta au trecut toti credinciosii izbaviti prin Patima Domnului. Paremia care se citeste indata: profetia cu campul de oase de la Iezechiel 37, 1-14, face din nou sa se intrevada Inv-erea cea de obste, iar dincolo de ea, a doua Venire a Domnului: Parusia.
Florile oamenilor s-au atins de Evanghelia purta-ta pe Sfantul Epitaf si preluarea lor cu cate o lumanare aprinsa si ducerea lor acasa arata participarea noastra la inmormantarea Domnului. Sunt flori de pe mormantul Domnului. Ierusalimul se dilata si cortegiul sfesnicelor si ucenicilor de taina ne cuprinde pe toti. Dar florile nu-s numite florile mortii sau ale Patimii, ci florile Invierii. Acestea se asaza sub icoana din casa, pentru ca noi stim ca jos, dincolo de orice putere de coborare, au inflorit florile cele luminoase ale nadejdii.
Timpul se comprima. El a stat comprimat mai toata vremea Postului: Utrenii la ceas de seara, Vecernii trecute prin orele zilei, Pavecernite care tineau loc de miez de noapte. Liturghia Sfantului Vasile cel Mare dimpreuna cu Vecernia din Sambata Mare, cu multe citiri biblice, urmeaza dupa chipul cel mai vechi al slujbei bisericesti. Citirile sunt intrerupte de doua ori de aclamatii entuziaste reverberate pe pamant a celor care zguduie deja temeliile pamantului: Sa cantam Domnului, caci cu slava S-a prea-marit si Pe Domnul laudati-L si preainaltati-L intru toti vecii .
A disparut deja atmosfera de apasare, de sufocare in neant, de intuneric care biruie lumina. Zadarniciile au disparut inghitite de lumina. Zorile Sfintei Invieri inainteaza tot mai luminos. Textele rearata Invierea din strafunduri: Pastile cel de inceput al mutarii robilor in cer. Astazi iadul striga suspinand: Stricatu-s-a puterea mea. Primit-am mort ca pe unul din morti, dar nu pot sa-L tin pe Dansul nicidecum. i pierd impreuna cu Dansul si pe acestia peste care eram imparat. Eu am avut morti din veac, dar Acesta, iata, pe toti ii ridica. Slava, Doamne, Crucii si Invierii Tale! Strigatului de ciuda demonica i se opune glasul iubirii al Domnului celui iubitor. Apropierea Sa de sufletele chinuite din iad n-a fost numai un act de o clipa, ci a staruit printre ele pentru stabilirea unei mai depline comuniuni intre El si sufletele capabile de iad, adica pentru deplina scoatere a lor din iad. Trebuia sa dea si acelor suflete bucuria aceasta de a sta mai mult in preajma Lui si de a se indulci cu privirea Lui. Daca printre oamenii de pe pamant a stat 30, respectiv 31 de ani, lasand o urma insemnata in memoria lor istorica, trebuia sa stea si printre cei ce nu au apucat sa-L cunoasca in istorie macar trei zile, pentru ca din amintirea acestei bucurii sa se alimenteze pana la Judecata din urma. Desigur, Iisus ca Dumnezeu si prin aceasta ca Om, a ramas si dupa aceea fata de sufletele din Rai intr-o apropiere mult mai mare decat fata de oamenii de pe pamant. Fara indoiala insa, modul de vedere a lui Hristos Domnul Cel din Treimea cea Sfanta va fi pe deplin realizat numai la cea de-a doua Judecata, cum o marturiseste un tropar din canonul de Impartasanie: i ne da noua sa ne impartasim cu Tine mai cu adevarat, in ziua cea neinserata a Imparatiei Tale . i aceasta pentru ca azi se face inceputul Raiului si starii de Rai: Deschis-ai talharului Raiul .
Oricat de mult am incerca limpezimea acestei taine a Crucii, care se prelungeste dincolo de haul gropii in haul iadului, nu vom putea realiza aceasta pe deplin. Probabil pentru ca moartea Lui sa nu tina de domeniul absurdului sau al intentiei numai, Domnul i-a lasat trupul, dovada si chezas al mortii, in mormant, cu sufletul penetrand dincolo de usile iadului, pe care le zdrobeste. Astazi iadul striga, suspinand: Zdrobitu-s-a stapanirea mea. Pastorul s-a rastignit si pe Adam l-a inviat, iar cei peste care eram imparat sunt lipsiti si pe cei pe care i-am inghitit, puternic fiind, i-am varsat. Desertat-a mormintele Cel care a fost rastignit. Slabit-a puterea mortii pentru ca pana la Domnul toate cele inghitite de iad nu-l puteau anula. Tot ce iesea din trup cadea in iad pentru ca avea spiritul desfigurat de pacat.
In dogma Bisericii despre pogorarea lui Iisus cu sufletul omenesc la iad cu trupul nu se putea, caci era in mormant, iar cu dumnezeirea pretutindeni este implicata si respigerea teoriilor protestante carora trupul si sufletul pier la moarte pentru a in-via abia la a doua Venire.1. Ce-ar fi facut Iisus la iad, daca n-ar exista iadul ca un loc sau ca un mod de vietuire nefericita a sufletelor dupa moarte?2. Stand trei zile cu sufletul fara trup, a aratat posibilitatea si realitatea unei existente fericite a sufletelor credincioase dupa despartirea de trup.
Zdrobitu-s-a puterea mea , striga iadul personalizat si personificat, intrucat toate actiunile lui Iisus in cursul...
