În ce mormânturi fusesem – şi ce viaţă îmi dăruise dintr-o dată marele meu Dumnezeu!
Printre zabrelele groase ca mana, de la ferestre, vedeam afara dincolo, peste Somes, si dincoace cum incepeau sa iasa plugurile cu boi la arat. Un aer de primavara se raspandea pretutindeni. Un aer de primavara veni si in lagar o data cu prima lista de eliberati, care sosi in chiar prima zi din []Printre zabrelele groase ca mana, de la ferestre, vedeam afara dincolo, peste Somes, si dincoace cum incepeau sa iasa plugurile cu boi la arat. Un aer de primavara se raspandea pretutindeni.
Un aer de primavara veni si in lagar o data cu prima lista de eliberati, care sosi in chiar prima zi din Saptamana Patimilor. Un strigat se raspandi prin toate coridoarele: Lista de eliberare! Lista de eliberare!Jos, in holul larg, aparu un civil de la cancelaria lagarului (pe atunci toti functionarii si directorul erau imbracati civil. Uniforme nu aveau decat gardienii si sefii de sectii). Acest functionar avea in mana o lista. Langa el, seful de sectie striga: Toata lumea pe coridoare, in fata camerei. Care iti auzi numele iti iei imediat tot bagajul si-i dai drumul jos, uite aici, pe doua randuri! Fii atent!Functionarul incepu sa citeasca numele scrise Erau multe nume pe care le cunosteam. De atatea saptamani eram aici. Incepusem sa ne cunoastem intre noi si cu unii sa ne si imprietenim. O larma de nedescris se facu dintr-o data peste tot. Unii nu-si mai puteau auzi numele de chiotele celor care si-l auzisera. Usi trantite, alergare pe scari in sus si in jos, chemari de prieteni care se desparteau Strigate de: Liniste! Cei care erau mai de multa vreme aici si care aveau o situatie mai grava navaleau acum in jurul fericitilor care plecau, ca sa le ceara haine, mancare, incaltaminte.
Cativa de la drept comun, care lucrau in fabrica, profitand de galagie, isi calcara consemnul si venira si ei sa ceara Erau ca niste schelete palide si pamantii. Fura alungati indata de ciomagul sefului de sectie. i se rupea inima, vazand vanzoleala aceasta de oameni impartiti in doua cete: cei putini care erau scrisi pe lista fericitilor si care se incolonau jos, fiind apoi condusi spre libertatea de dincolo de poarta si ceilalti, toti care ramaneau in urma, sub zavoare si gratii, desi fusesera si ei atat de aproape de mantuire!Curand cei strigati plecara. Erau cam vreo patruzeci de fericiti. Cei care nu v-ati auzit numele, nu va descurajati! zise cineva. Am auzit de la cancelarie ca sigur mai sunt si alte liste pentru zilele urmatoare. Pana la sfarsitul anului trebuie sa plecam cu totii. Se desfiinteaza lagarul. Pana la sfarsitul anului! mormaira descurajati cativa dintre cei din jur. Ei, zise el, tot e mai bine si mai tarziu decat niciodata.
Am vazut atunci prieteni despartindu-se atat de greu. Statusera timp indelungat unul langa altul, iar acum unul pleca liber, iar celalalt ramanea mai departe inchis. Cat de mult ar fi dorit fiecare atunci sa-si fi auzit si el numele pe lista de eliberarePrivind bucuria celor eliberati si durerea celor ramasi, m-am gandit la marea alegere din Ziua Judecatii. Cand Imparatul Hristos va imparti lumea in cele doua mari parti: de-a dreapta si de-a stanga Sa. Poate ca tot o astfel de lista va fi citita si atunci, din Cartea cea mare si alba a Vietii, dupa cum scrie la Apo calipsa i cei care isi vor auzi numele vor iesi dintre ceilalti pe totdeauna, trecand de-a dreapta Imparatului Hristos, iar ceilalti vor fi alungati in intunericul si scrasnirea dintilor.
Atunci nu vor fi impartiti in bogati si saraci. Nici in invatati si prosti. Nici in tineri si batrani. Nici in negri si albi. Ci numai in mantuiti si pierduti. In cei ce L-au primit si cei ce L-au respins pe Iisus. O, ce mare alegere va fi atunci!Intre care te vei duce tu, suflete al meu?Eu nu mi-am auzit numele nici in lista acestor patruzeci de eliberati si nici in cea a altor patruzeci, care urma dupa doua zile, cu exact aceleasi bucurii si dureri ale despartirii dintre cei ce plecau si cei ce ramaneau.
Dar toate acestea mi-au dat prilej potrivit sa le vorbesc celor din jurul meu despre lucrurile mantuirii sufletesti, indemnandu-i sa se hotarasca pentru Hristos, spre a fi trecuti si ei pe...
Un aer de primavara veni si in lagar o data cu prima lista de eliberati, care sosi in chiar prima zi din Saptamana Patimilor. Un strigat se raspandi prin toate coridoarele: Lista de eliberare! Lista de eliberare!Jos, in holul larg, aparu un civil de la cancelaria lagarului (pe atunci toti functionarii si directorul erau imbracati civil. Uniforme nu aveau decat gardienii si sefii de sectii). Acest functionar avea in mana o lista. Langa el, seful de sectie striga: Toata lumea pe coridoare, in fata camerei. Care iti auzi numele iti iei imediat tot bagajul si-i dai drumul jos, uite aici, pe doua randuri! Fii atent!Functionarul incepu sa citeasca numele scrise Erau multe nume pe care le cunosteam. De atatea saptamani eram aici. Incepusem sa ne cunoastem intre noi si cu unii sa ne si imprietenim. O larma de nedescris se facu dintr-o data peste tot. Unii nu-si mai puteau auzi numele de chiotele celor care si-l auzisera. Usi trantite, alergare pe scari in sus si in jos, chemari de prieteni care se desparteau Strigate de: Liniste! Cei care erau mai de multa vreme aici si care aveau o situatie mai grava navaleau acum in jurul fericitilor care plecau, ca sa le ceara haine, mancare, incaltaminte.
Cativa de la drept comun, care lucrau in fabrica, profitand de galagie, isi calcara consemnul si venira si ei sa ceara Erau ca niste schelete palide si pamantii. Fura alungati indata de ciomagul sefului de sectie. i se rupea inima, vazand vanzoleala aceasta de oameni impartiti in doua cete: cei putini care erau scrisi pe lista fericitilor si care se incolonau jos, fiind apoi condusi spre libertatea de dincolo de poarta si ceilalti, toti care ramaneau in urma, sub zavoare si gratii, desi fusesera si ei atat de aproape de mantuire!Curand cei strigati plecara. Erau cam vreo patruzeci de fericiti. Cei care nu v-ati auzit numele, nu va descurajati! zise cineva. Am auzit de la cancelarie ca sigur mai sunt si alte liste pentru zilele urmatoare. Pana la sfarsitul anului trebuie sa plecam cu totii. Se desfiinteaza lagarul. Pana la sfarsitul anului! mormaira descurajati cativa dintre cei din jur. Ei, zise el, tot e mai bine si mai tarziu decat niciodata.
Am vazut atunci prieteni despartindu-se atat de greu. Statusera timp indelungat unul langa altul, iar acum unul pleca liber, iar celalalt ramanea mai departe inchis. Cat de mult ar fi dorit fiecare atunci sa-si fi auzit si el numele pe lista de eliberarePrivind bucuria celor eliberati si durerea celor ramasi, m-am gandit la marea alegere din Ziua Judecatii. Cand Imparatul Hristos va imparti lumea in cele doua mari parti: de-a dreapta si de-a stanga Sa. Poate ca tot o astfel de lista va fi citita si atunci, din Cartea cea mare si alba a Vietii, dupa cum scrie la Apo calipsa i cei care isi vor auzi numele vor iesi dintre ceilalti pe totdeauna, trecand de-a dreapta Imparatului Hristos, iar ceilalti vor fi alungati in intunericul si scrasnirea dintilor.
Atunci nu vor fi impartiti in bogati si saraci. Nici in invatati si prosti. Nici in tineri si batrani. Nici in negri si albi. Ci numai in mantuiti si pierduti. In cei ce L-au primit si cei ce L-au respins pe Iisus. O, ce mare alegere va fi atunci!Intre care te vei duce tu, suflete al meu?Eu nu mi-am auzit numele nici in lista acestor patruzeci de eliberati si nici in cea a altor patruzeci, care urma dupa doua zile, cu exact aceleasi bucurii si dureri ale despartirii dintre cei ce plecau si cei ce ramaneau.
Dar toate acestea mi-au dat prilej potrivit sa le vorbesc celor din jurul meu despre lucrurile mantuirii sufletesti, indemnandu-i sa se hotarasca pentru Hristos, spre a fi trecuti si ei pe...
