Crucea surorilor noastre
In toata tara noastra, ca in intreaga lume crestina, exista frumosul si evlaviosul obicei de a se aseza flori in jurul Crucii Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Este, in obiceiul acesta, nu numai recunoasterea evlavioasa a sufletelor ajutate si binecuvantate de Dragostea Iertatoare si plina de bunatate a Mantuitorului si nu numai o dorinta de a []In toata tara noastra, ca in intreaga lume crestina, exista frumosul si evlaviosul obicei de a se aseza flori in jurul Crucii Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Este, in obiceiul acesta, nu numai recunoasterea evlavioasa a sufletelor ajutate si binecuvantate de Dragostea Iertatoare si plina de bunatate a Mantuitorului si nu numai o dorinta de a participa cu o raza de bucurie si de mangaiere la Crucea Mantuitorului, la suferinta lui Hristos Domnul si Mantuitorul sufletelor noastre, ci este si un tainic simbol al vietii surorilor noastre. Al vietii acelor suflete, carora li se cere mereu o jertfa tacuta, rabdatoare si plina de iubire pentru altii.
De doua ori pe an, primavara si toamna, mainile evlavioase ale surorilor noastre acopera crucile de prin biserici, de prin cimitire sau de pe la raspantiile drumurilor cu cununi de floriCe minunate sunt florile tinere si vesele ale primaverii, trandafirii albi, rosii, galbeni, impletiti cununa si asezati peste Crucea insangerata a Dragostei, prin care Dumnezeu a rascumparat lumea! O vreme, nici nu se mai vede crucea, de parca nici n-ar fi acolo o cruce. Se vad numai trandafirii veseli, fericiti si multi, de parca ar fi numai flori acolo.
Dar vremea aceasta nu tine prea mult Curand vine dogoarea soarelui arzator loviturile ploilor repezi si ale grindinei nemiloase.
Vin framantarile vanturilor si furtunilor necrutatoare. Soarele usuca trandafirii. Grindina ii rupe. Vantul le zboara florile.
Iar in jurul crucii raman numai spinii. i numai singuratatea dureroasa si amara. Atunci nu se mai vede nici o floare, de parca nici n-ar fi fost vreodata flori acolo.
Dar vine toamna. i o noua bogatie de flori inconjoara iarasi crucea, rasplatind-o, parca, de toata singuratatea si parasirea din vremea secetei, a grindinelor si a furtunilor.
Atunci toti spinii sunt inlaturati de peste cruce si ea este acoperita de alte flori. Care acum nu mai au spini.
Impodobita astfel, crucea intra in iarna incarcata de frumusetea cununilor albe ale dragostei si recunostintei.
Scumpele noastre surori, ce tainica asemanare este intre acestea si viata noastra! i noi avem fiecare o cruce.
Pe urmele Marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor, Mielul Rastignit al lui Dumnezeu, nici una dintre noi, nici unul dintre oameni nu poate merge la Slava fara o cruce.
El Insusi a spus: Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa Ma urmeze! (Luca 9, 23).
Din chiar clipa cand ne hotaram sa ne intoarcem spre a-L urma pe Hristos, noi primim pe umerii nostri Crucea. E de fapt crucea noastra, dar parca este o prelungire a Crucii Lui. Parca este o Cruce a Lui, dupa insusi Cuvantul Sau: Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna sufletelor voastre. Caci jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoara (Matei 11, 29-30).
Dar noi pe pamant nu putem avea alta soarta decat soarta Domnului nostru, daca umblam pe urmele Lui. i daca ne straduim sa ne schimbam mereu chipul vietii noastre dupa trairea Sa din viata pamanteasca.
La inceputul vietii noastre cu Hristos si in primele zile ale primaverii noastre duhovnicesti, fiecare dintre noi traim clipe de parca nici nu mai suntem pe pamant. Bucuriile fratesti, caldele si frumoasele bucurii, sunt ca din cer. Bucuria adunarilor si a Cuvantului Sfant la fel. A cantarilor inaltatoare si a rugaciunii stralucite...
De doua ori pe an, primavara si toamna, mainile evlavioase ale surorilor noastre acopera crucile de prin biserici, de prin cimitire sau de pe la raspantiile drumurilor cu cununi de floriCe minunate sunt florile tinere si vesele ale primaverii, trandafirii albi, rosii, galbeni, impletiti cununa si asezati peste Crucea insangerata a Dragostei, prin care Dumnezeu a rascumparat lumea! O vreme, nici nu se mai vede crucea, de parca nici n-ar fi acolo o cruce. Se vad numai trandafirii veseli, fericiti si multi, de parca ar fi numai flori acolo.
Dar vremea aceasta nu tine prea mult Curand vine dogoarea soarelui arzator loviturile ploilor repezi si ale grindinei nemiloase.
Vin framantarile vanturilor si furtunilor necrutatoare. Soarele usuca trandafirii. Grindina ii rupe. Vantul le zboara florile.
Iar in jurul crucii raman numai spinii. i numai singuratatea dureroasa si amara. Atunci nu se mai vede nici o floare, de parca nici n-ar fi fost vreodata flori acolo.
Dar vine toamna. i o noua bogatie de flori inconjoara iarasi crucea, rasplatind-o, parca, de toata singuratatea si parasirea din vremea secetei, a grindinelor si a furtunilor.
Atunci toti spinii sunt inlaturati de peste cruce si ea este acoperita de alte flori. Care acum nu mai au spini.
Impodobita astfel, crucea intra in iarna incarcata de frumusetea cununilor albe ale dragostei si recunostintei.
Scumpele noastre surori, ce tainica asemanare este intre acestea si viata noastra! i noi avem fiecare o cruce.
Pe urmele Marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor, Mielul Rastignit al lui Dumnezeu, nici una dintre noi, nici unul dintre oameni nu poate merge la Slava fara o cruce.
El Insusi a spus: Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa Ma urmeze! (Luca 9, 23).
Din chiar clipa cand ne hotaram sa ne intoarcem spre a-L urma pe Hristos, noi primim pe umerii nostri Crucea. E de fapt crucea noastra, dar parca este o prelungire a Crucii Lui. Parca este o Cruce a Lui, dupa insusi Cuvantul Sau: Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna sufletelor voastre. Caci jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoara (Matei 11, 29-30).
Dar noi pe pamant nu putem avea alta soarta decat soarta Domnului nostru, daca umblam pe urmele Lui. i daca ne straduim sa ne schimbam mereu chipul vietii noastre dupa trairea Sa din viata pamanteasca.
La inceputul vietii noastre cu Hristos si in primele zile ale primaverii noastre duhovnicesti, fiecare dintre noi traim clipe de parca nici nu mai suntem pe pamant. Bucuriile fratesti, caldele si frumoasele bucurii, sunt ca din cer. Bucuria adunarilor si a Cuvantului Sfant la fel. A cantarilor inaltatoare si a rugaciunii stralucite...
