Învierea Domnului sã ne fie prilej de înãlțare sufleteascã
Vreme potrivita ne-a sosit astazi, asa cum ne aminteste Sf. Ioan Gura de Aur, sarbatoarea cea dorita si mantuitoare, Ziua Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, temeiul pacii, pricina impacarii, calcarea mortii si infrangerea diavolului (Cuvant la Sfintele Pasti).
Pericopa Evanghelica din Duminica Invierii este reprezentata tocmai de Prologul Evangheliei de la Ioan, una din cele mai adanci si dense pasaje ale Noului Testament.
Cuprinsul prologului ioaneic detine patru sectiuni distincte:1. Preexistenta Cuvantului sau a Logosului Divin;2. Marturia lui Ioan Botezatorul despre Hristos;3. Venirea Luminii, ca fiind Lumina cea adevarata ;4. Iconomia mantuirii sau Intruparea Cuvantului.
Toate aceste sectiuni sau invataturi, Biserica de doua mii de ani le propovaduieste si le impartaseste tainic nu numai in Noaptea Invierii, ci si la fiecare vecernie de sambata seara si duminica dimineata la utrenie, prin cele opt glasuri ale frumoaselor noastre randuieli liturgice.
Evenimentul Invierii lui Hristos este descris de toti Evanghelistii (Mt 28, 1-20; Mc 16, 1-20; Lc 24, 1-40; In 20, 1-21; Fapte 1, 2-12), fiind secondat de aratarile Mantuitorului dupa Inviere.
Asa cum ne-a invatat si Parintele Iosif Trifa, aceasta Evanghelie cuprinde in sine intreaga istorie a neamului omenesc. Prin Cuvant, Dumnezeu a facut lumea si pe Adam, care a cazut din starea cea dintai, ca mai apoi sa Se intrupeze Cuvantul lui Dumnezeu, aducandu-ne iertarea prin moartea si Invierea Sa.
Pentru a dobandi aceasta Inviere sau mantuire, trebuie cu adevarat sa-L primim pe Hristos in viata noastra, sa inviem si noi impreuna cu El.
Inca de la creatie, natura inviaza la o viata noua si nu o poate opri nimeni sa nu invieze. Dar noi, fiind chipul lui Dumnezeu, desi purtam ranile pacatelor , simtim de multe ori lipsa Invierii in viata noastra. La drept vorbind,...