O ÎNVĂŢĂTURĂ DESPRE ÎNVIERE SCRISĂ SUB PUTEREA UNUI VIS ADUS DE LA IERUSALIM
In toamna anului 1925, am fost in pelerinaj la Ierusalim. Ajuns in sfanta Cetate, am avut cea mai mare bucurie si fericire din viata mea pamanteasca; am sarutat cu lacrimi fierbinti locul unde Domnul S-a ingropat pentru pacatele mele si a inviat pentru viata mea si mantuirea mea. M-am rugat si am plans in acest []In toamna anului 1925, am fost in pelerinaj la Ierusalim. Ajuns in sfanta Cetate, am avut cea mai mare bucurie si fericire din viata mea pamanteasca; am sarutat cu lacrimi fierbinti locul unde Domnul S-a ingropat pentru pacatele mele si a inviat pentru viata mea si mantuirea mea. M-am rugat si am plans in acest loc cu un fior si cu o simtire pe care nu le-am mai avut in viata mea.
Era ziua prima a sosirii noastre. Seara am adormit cu sufletul coplesit de cele ce vazusem si simtisem in Biserica Sf. Mormant. Atunci noaptea avusei un vis maret.
Mi se parea ca sunt in clipele cand Iosif cu Nico dim si mironositele femei Il petreceau pe Domnul la mormant. Toti plangeau cu lacrimi amare, dar plansul acesta era un fel de plans ce intrecea toate plansurile pamantului. Acolo, in urma convoiului, ma vedeam si eu cu plansul si lacrimile mele. Plangeam si eu, dar intr-un fel ce intrece toate simtirile si lacrimile mele de azi. Mi se parea ca vad distruse toate nadejdile mantuirii mele. Ma vedeam si ma simteam nespus de parasit si nenorocit. O,noapte de cumplita deznadejde parca se lasa peste sufletul meu. In gandul meu parca vedeam destramandu-se si Oastea Domnului ramasa fara Conducator. Apasat de aceasta deznadejde, strigam si eu: Doamne Dumnezeule, ai mila de noi, nu ne parasi, caci ramanem singuri si ne biruie rautatileNe apropiam plangand de mormant. Atunci mironositele femei, ridicandu-si mainile spre cer, strigara cu glas mare: Scoala-Te, Doamne Dumnezeule, nu ne parasi!In aceste clipe, fata Domnului, istovita de suferinte si dureri, incepu a se inviora Ochii Lui, plini de o nespusa bunatate si dragoste, se deschisera si, intinzan du- i mainile in semn de binecuvantare, zise: Nu va temeti. Iata, Eu cu voi sunt pana la sfarsitul veacurilorIn aceste clipe, simtii durerea din suflet schimban du-se intr-o bucurie nespus de dulce. Zguduirea acestei schimbari ma trezi din somn si puse capat visului.
Am mai dormit trei nopti in Ierusalim, dar n-am mai avut nici un vis in legatura cu lucrurile mantuirii sufletesti. N-am mai avut nici de atunci incoace, cu toate ca doream acest lucru. Atunci, la inceput, n-am inteles deplin acest vis. Asteptam altele, mai frumoase. Dar azi imi dau seama ce inteles adanc este in visul acesta. El ma urmareste de ani de zile si, pe zi ce merge, intelesul lui tot mai mare parca se face. Un glas parca imi spune mereu: Iosife, gandeste-te bine asupra visului ce l-ai avut in Ierusalim.
Eu vad in acest vis un inteles mare si pentru Praznicul Invierii Domnului.
Bucuria Invierii nu este numai un Hristos Care a inviat a treia zi si S-a inaltat cu slava la cer, unde sade de a dreapta Tatalui, ci este mai ales un Hristos Care petrece cu noi. Eu simt bucuria Invierii mai ales intr-un Iisus viu, Care petrece cu mine.
Cat timp am fost la scoala, dascalii mi-au vorbit despre un Iisus Hristos Care a trait pe vremea lui August imparatul: a invatat frumos, a suferit, a murit si a inviat a treia zi si sade de-a dreapta Tatalui. Mare folos sufletesc n-am avut din aceste lectii. Acest Iisus nu era al meu. Era mai mult al istoriei; Il vedeam mai mult in lumina istoriei.
Mai tarziu mi s-a spus si mai multe lucruri despre Iisus Hristos. In Teologie am invatat pe larg, temeinic si cu stiinta despre toata viata si invataturile lui Iisus Hristos. Dar nici din aceasta scoala n-am iesit cu un Hristos al meu. Eu L-am aflat pe Domnul numai cand El S-a aratat mie ca sa ma incredinteze ca este viu si petrece cu mine. In izbelistile si furtunile vietii, Domnul mi S-a aratat mereu, si azi, si maine, pana in clipa cand am aflat ca este viu, si am strigat: Domnul meu si Dumnezeul meu!Domnul mi S-a aratat mereu si m-a incredintat mereu despre invierea Lui, pana in clipa cand am inteles ca El estre un Iisus viu Ca El este un Mantuitor al meu Ca El bate la usa inimii mele si vrea sa petreaca cu mine.
Eu cred in Domnul Iisus nu pentru ca mi se spune ca este asa si asa si ca a facut asta si asta, ci pentru ca eu insumi am aflat ca El lucreaza si face si azi lucruri minunate in sufletul si-n viata noastra.
Eu cred in Invierea Domnului nu numai pentru dovezile ce ni le aduce Scriptura si natura, ci cred pentru ca El Insusi mi S-a aratat si m-a incredintat ca este viu si lucreaza in sufletul meu. Bucuria Pastilor pentru mine nu este numai vestea ca a inviat Domnul. Ci este mai ales un Iisus viu, Care petrece cu mine, vorbeste cu mine, Se ingrijeste de mine, ma sfatuieste, ma mustra, ma si bate cand trebuie Un Iisus Ce are grija de mine ca de un copil al Lui.
Pentru mine, cuvintele Domnului: Iata, Eu cu voi sunt imi sunt tot atat de scumpe ca si Hristos a inviat! Eu cred intr-un Iisus nespus de bun si de scump nu pentru ca imi spune Evanghelia...
Era ziua prima a sosirii noastre. Seara am adormit cu sufletul coplesit de cele ce vazusem si simtisem in Biserica Sf. Mormant. Atunci noaptea avusei un vis maret.
Mi se parea ca sunt in clipele cand Iosif cu Nico dim si mironositele femei Il petreceau pe Domnul la mormant. Toti plangeau cu lacrimi amare, dar plansul acesta era un fel de plans ce intrecea toate plansurile pamantului. Acolo, in urma convoiului, ma vedeam si eu cu plansul si lacrimile mele. Plangeam si eu, dar intr-un fel ce intrece toate simtirile si lacrimile mele de azi. Mi se parea ca vad distruse toate nadejdile mantuirii mele. Ma vedeam si ma simteam nespus de parasit si nenorocit. O,noapte de cumplita deznadejde parca se lasa peste sufletul meu. In gandul meu parca vedeam destramandu-se si Oastea Domnului ramasa fara Conducator. Apasat de aceasta deznadejde, strigam si eu: Doamne Dumnezeule, ai mila de noi, nu ne parasi, caci ramanem singuri si ne biruie rautatileNe apropiam plangand de mormant. Atunci mironositele femei, ridicandu-si mainile spre cer, strigara cu glas mare: Scoala-Te, Doamne Dumnezeule, nu ne parasi!In aceste clipe, fata Domnului, istovita de suferinte si dureri, incepu a se inviora Ochii Lui, plini de o nespusa bunatate si dragoste, se deschisera si, intinzan du- i mainile in semn de binecuvantare, zise: Nu va temeti. Iata, Eu cu voi sunt pana la sfarsitul veacurilorIn aceste clipe, simtii durerea din suflet schimban du-se intr-o bucurie nespus de dulce. Zguduirea acestei schimbari ma trezi din somn si puse capat visului.
Am mai dormit trei nopti in Ierusalim, dar n-am mai avut nici un vis in legatura cu lucrurile mantuirii sufletesti. N-am mai avut nici de atunci incoace, cu toate ca doream acest lucru. Atunci, la inceput, n-am inteles deplin acest vis. Asteptam altele, mai frumoase. Dar azi imi dau seama ce inteles adanc este in visul acesta. El ma urmareste de ani de zile si, pe zi ce merge, intelesul lui tot mai mare parca se face. Un glas parca imi spune mereu: Iosife, gandeste-te bine asupra visului ce l-ai avut in Ierusalim.
Eu vad in acest vis un inteles mare si pentru Praznicul Invierii Domnului.
Bucuria Invierii nu este numai un Hristos Care a inviat a treia zi si S-a inaltat cu slava la cer, unde sade de a dreapta Tatalui, ci este mai ales un Hristos Care petrece cu noi. Eu simt bucuria Invierii mai ales intr-un Iisus viu, Care petrece cu mine.
Cat timp am fost la scoala, dascalii mi-au vorbit despre un Iisus Hristos Care a trait pe vremea lui August imparatul: a invatat frumos, a suferit, a murit si a inviat a treia zi si sade de-a dreapta Tatalui. Mare folos sufletesc n-am avut din aceste lectii. Acest Iisus nu era al meu. Era mai mult al istoriei; Il vedeam mai mult in lumina istoriei.
Mai tarziu mi s-a spus si mai multe lucruri despre Iisus Hristos. In Teologie am invatat pe larg, temeinic si cu stiinta despre toata viata si invataturile lui Iisus Hristos. Dar nici din aceasta scoala n-am iesit cu un Hristos al meu. Eu L-am aflat pe Domnul numai cand El S-a aratat mie ca sa ma incredinteze ca este viu si petrece cu mine. In izbelistile si furtunile vietii, Domnul mi S-a aratat mereu, si azi, si maine, pana in clipa cand am aflat ca este viu, si am strigat: Domnul meu si Dumnezeul meu!Domnul mi S-a aratat mereu si m-a incredintat mereu despre invierea Lui, pana in clipa cand am inteles ca El estre un Iisus viu Ca El este un Mantuitor al meu Ca El bate la usa inimii mele si vrea sa petreaca cu mine.
Eu cred in Domnul Iisus nu pentru ca mi se spune ca este asa si asa si ca a facut asta si asta, ci pentru ca eu insumi am aflat ca El lucreaza si face si azi lucruri minunate in sufletul si-n viata noastra.
Eu cred in Invierea Domnului nu numai pentru dovezile ce ni le aduce Scriptura si natura, ci cred pentru ca El Insusi mi S-a aratat si m-a incredintat ca este viu si lucreaza in sufletul meu. Bucuria Pastilor pentru mine nu este numai vestea ca a inviat Domnul. Ci este mai ales un Iisus viu, Care petrece cu mine, vorbeste cu mine, Se ingrijeste de mine, ma sfatuieste, ma mustra, ma si bate cand trebuie Un Iisus Ce are grija de mine ca de un copil al Lui.
Pentru mine, cuvintele Domnului: Iata, Eu cu voi sunt imi sunt tot atat de scumpe ca si Hristos a inviat! Eu cred intr-un Iisus nespus de bun si de scump nu pentru ca imi spune Evanghelia...
